ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6446/2008

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV a civilă, sub nr. 4996/2005 (nr. unic 34146/3/2005), reclamanții D.A., D.I., I.I.A. și A.M.M.C., au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București prin Primarul General, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului la restituirea în natură a terenului în suprafață de 676 mp situat în București, sector 1. Reclamantul D.A. a modificat acțiunea la data de 28 februarie 2006, învederând că a învestit instanța, în nume propriu, chemând în judecată pe pârâții Municipiul București reprezentat prin Primarul General și Primarul Generai al Municipiului București pentru restituirea în natură a suprafeței de 676 mp și anularea Dispoziției nr. 5175 din 23 ianuarie 2006 emisă de Primarul General al Municipiului București.

In motivarea cererii, contestatorul a arătat că imobilul a fost preluat abuziv de stat, fără titlu, în baza Decretului nr. 312 din 28 aprilie 1966, nepublicat. Acest act normativ nu produce nici un efect juridic, iar din adresele Consiliului de Miniștri din acea perioadă, rezultă că parcela în cauză nu a intrat în proprietatea statului. Imobilul face parte din categoria celor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001 și pct. 18 din Legea nr. 247/2005 [art.1 0 alin. (3/1) și alin. (3/2) din Legea nr. 10/2001], deoarece a fost preluat de stat în baza unui act normativ neconstituțional, iar în prezent nu este afectat de construcții sau lucrări de investiții de interes public. La termenul de judecată din 8 martie 2006, față de modificarea acțiunii, conform art. 132 C. proc.

civ., tribunalul a constatat că excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta intimată a rămas fără obiect. Tribunalul București, secția a IV a civilă, prin sentința civilă nr. 509 A din 12 aprilie 2005, pronunțată în dosarul nr. 4996/2005 a luat act că reclamanții-contestatori I.I.A. și A.M.M.C. au renunțat la judecată în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ. A admis excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâta-intimată Primăria Municipiului București și a respins contestația formulată de reclamantul-contestator D.I. pentru lipsa calității procesuale active. Totodată a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul contestator D.A. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că: Prin notificarea înregistrată la nr. 331 din 08 iunie 2001 la BEJ P.S., reclamantul D.A.

a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul-teren în suprafață de 676 mp situat în București. Imobilul a aparținut în proprietate autorilor D.A. și D.I. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 26180 din 13 iunie 1949 și a fost expropriat în baza Decretului nr. 312 din 28 aprilie 1966, în vederea trecerii în Administrarea Comitetului de Radiodifuziune și Televiziune. A mai reținut instanța că din rapoartele de expertiză extrajudiciare depuse la dosar rezultă că restituirea integrală a suprafeței de teren de 676 mp este imposibilă datorită afectării de lucrări de interes public cu destinație de căi de acces și spațiu verde. In privința excepției lipsei calității procesuale active invocată față de reclamantul D.I.

s-a constatat că acesta nu este titular al notificării și al dispoziției de restituire, astfel încât nu există identitate pentru a se complini condiția de exercitare a acțiunii și de promovare a contestației conform art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 629A din 10 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a luat act de renunțarea apelanților contestatori I.A.R. și A.M.M.C. la judecarea apelului declarat împotriva sentinței de fond. A respins ca nefondate apelurile formulate de apelanții contestatori D.A. și D.I.R., a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta Societatea Română de Televiziune.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Fostul imobil a făcut obiectul Decretului Consiliului de Stat nr. 312 din 28 aprilie 1966 (fila 28 dosar apel). În articolul unic al decretului se arată că se expropriază și se trece în proprietatea statului, dându-se în administrarea comitetului de Radiodifuziune și Televiziune, terenul în suprafață de 676 mp, situat în orașul București, proprietatea locatarilor A. și I.D. Primăria Municipiului București, prin dispoziția nr. 5175 din 23 ianuarie 2006 a recunoscut calitatea de persoană îndreptățită pentru apelantul-contestator D.A., dar constatând imposibilitatea restituirii în natură a decis ca pentru teren și construcția demolată să i se acorde despăgubiri.

Se arată prin motivele de apel că nu s-a făcut dovada lucrărilor de interes public, dar din raportul de expertiză efectuat în apel, rezultă că terenul are o suprafață de 675,96 mp, din care, spațiu verde neamenajat de 130,01 mp, suprafață trotuar de 80,11 mp, suprafață bretea stradă de 316,38 mp, suprafață trotuar lângă troiță de 77,11 mp, suprafață spațiu verde aferent troiță de 72,35 mp. Mai reține expertul că drumul este o bretea de legătură între C. și strada P., fiind folosit atât de S.R.T.V. cât și de riverani, că nu există un parcaj amenajat, dar mașinile pot fi parcate pe trotuarele și spațiul verde neamenajat și nu sunt folosite exclusiv de S.R.T.V. Chiar dacă trotuarul, drumul de acces și spațiul verde care ocupă terenul nu sunt incluse în planul de urbanism, acestea sunt lucrări vechi, - ridicate în anii 1970-1980, care se regăsesc în planurile cadastrale astfel cum rezultă din anexa nr. 3 la raportul de expertiză.

Așa fiind, Curtea apreciază că deși terenul a rămas în afara perimetrului Societății Române de Televiziune, el este afectat unor amenajări de utilitate publică și astfel sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. De altfel, potrivit dispozițiilor pct. III din anexa nr. 1 a Legii nr. 213/1998 domeniul public al municipiilor este alcătuit și din drumurile comunale, vicinale și străzile. Prin urmare se constată că în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că nu este posibilă restituirea terenului, acesta fiind afectat de lucrări de interes public. Faptul că decretul de expropriere a fost abuziv, în cuprinsul acestuia neregăsindu-se și dispozițiile privind despăgubirea la care ar fi avut dreptul autorii contestatori apelanți, face ca acestora să le fie pe deplin aplicabil - dispozițiile Legii nr. 10/2001, privind acordarea de despăgubiri coroborate cu art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs D.A., criticând decizia sub aspectul motivului prevăzut de punctul 9 al art. 304 C. proc. civ. În dezbaterea motivului de recurs invocat s-a susținut că instanța nu a făcut o corectă aplicare a legii și nu a ținut cont de situația particulară a terenului pentru care s-a solicitat restituirea în natură. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat declarat de contestatorul D.A. împotriva deciziei nr. 629/A din 10 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2008.