ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 769/2010

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea ședinței din Camera de Consiliu din 22

ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis cererea formulată de petentul B.T. și a

constatat, pe cale necontencioasă, lipsa efectelor rezoluției administrative

date în exercitarea atribuțiilor specifice șefului Secției civile și de

proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe perioada 4

iunie-4 octombrie 2007, cu referire la dosarul nr. 1769/283/2006 al

Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a pronunța această încheiere, Curtea a reținut că la

data de 8 decembrie 2008, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție cererea numitului B.T. vizând lămurirea înțelesului și întinderii

dispozitivului încheierilor din 29 februarie 2008, respectiv, 18 august 2008

pronunțate de această instanță în dosarul nr. 1866/1/2008 pe motiv că nu sunt

întrutotul clare și neechivoce, astfel încât creează efecte neconforme cu

legea.

S-a constatat că prin încheierea dată în Camera de Consiliu

la 29 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a admis cererea aceluiași petent și a constatat că

rezoluția administrativă din 4 iunie 2007, dispusă de președintele secției în

baza atribuțiilor administrative necontencioase, privind suspendarea judecății

dosarului nr. 1769/283/2006 al Tribunalului Dâmbovița, nu produce efecte în

perioada 4 iunie – 4 octombrie 2007.

Pentru a dispune astfel, instanța supremă, investită cu soluționarea

cererii potrivit prevederilor art. 331-339 C. proc. civ., a constatat că

rezoluția menționată este ulterioară judecării cauzei de către Tribunalul

Dâmbovița, care a avut loc la data de 29 mai 2007, cererea de strămutare fiind

ulterior respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 4 octombrie

2007.

Ulterior, prin încheierea din Camera de Consiliu din 18

august 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea aceluiași

petent, având la bază alte temeiuri decât cele din cererea vizând lămurirea

înțelesului și întinderii încheierii din 29 februarie 2008.

Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că cererea

petentului este, în cadrul procedurii necontencioase, admisibilă, în această

materie (necontencioasă) neoperând autoritatea de lucru judecat.

S-a reținut că, în fapt, deși încheierea din 29 februarie

2008 nu este echivocă și contradictorie, pentru buna administrare a justiției

și protejarea intereselor legitime ale tuturor părților, există interesul

juridic de a se constata, tot pe cale necontencioasă lipsa efectelor rezoluției

administrative în discuție pe perioada 4 iunie – 4 octombrie 2007.

S-a considerat, însă, că Înalta Curte nu are abilitarea

legală de a lua alte măsuri în cadrul procesului aflat pe rolul Tribunalului

Dâmbovița, solicitarea petentului în sensul anulării dispozițiilor unei alte

instanțe, ce fac obiectul unor căi de atac, fiind vădit nefondată și în afara

cadrului procesual.

Împotriva încheierii din 22 ianuarie 2009, dată în dosarul

nr. 1866/1/2008 a declarat recurs petentul B.T., înregistrat la Registratura

Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 13 martie 2009, iar la Completul

de 9 Judecători la 17 martie 2009.

Recursul nu a fost motivat în fapt și în drept, recurentul

precizând că va detalia motivele după ce i se va comunica data examinării

cererii sale.

Prin încheierea nr. 601 din 6 iulie 2009 a Completului de 9

Judecători, s-a scos cauza de pe rol și s-a trimis dosarul Secției civile și de

proprietate intelectuală spre competentă soluționare, având în vedere

dispozițiile art. 336 alin. (1) și art. 339 alin. (3) C. proc. civ., precum și

dispozițiile art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 republicată.

Urmare a scoaterii de pe rol, recursul a fost înregistrat la

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, la 4 noiembrie 2009, termenul de judecată stabilit aleatoriu la

20 aprilie 2010, fiind preschimbat, la cererea petentului, la 9 februarie 2010,

cu citarea părților.

Examinând cererea de recurs formulată de petentul B.T.

împotriva încheierii din 22 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, Curtea va reține că

aceasta este tardiv formulată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. proc. civ.,

încheierea prin care se încuviințează cererea formulată în cadrul procedurii

necontencioase este supusă recursului, iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, termenul de recurs curge de la pronunțare, pentru cei care au fost de

față, și de la comunicare pentru cei care au lipsit.

În speță, dezbaterile în fond asupra cererii petentului B.T.

au avut loc în ședința din Camera de Consiliu de la 9 ianuarie 2009, fiind

consemnate în cuprinsul acesteia, când Înalta Curte de Casație și Justiție

având nevoie de timp pentru a delibera a amânat succesiv pronunțarea la 13

ianuarie, 19 ianuarie și apoi la 22 ianuarie 2009.

Așa cum rezultă din încheierea de dezbateri de la 9 ianuarie

2009 (fila 98) petentul a fost prezent, fiind asistat de avocatul C.V., care a

pus concluzii orale și note de ședință completatoare.

Ca atare, pentru petentul recurent termenul de recurs curge

de la pronunțarea încheierii recurate, respectiv de la data de 22 ianuarie

2009.

Raportat la acest moment, este evident că recursul,

înregistrat la 13 martie 2009, a fost tardiv declarat, cu depășirea termenului

legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. cu referire la art. 336

alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca tardiv

recursul declarat de petentul B.T. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2009 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de B.T. împotriva

încheierii din 22 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 1866/1/2008 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.