ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 769/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin încheierea ședinței din Camera de Consiliu din 22 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis cererea formulată de petentul B.T. și a constatat, pe cale necontencioasă, lipsa efectelor rezoluției administrative date în exercitarea atribuțiilor specifice șefului Secției civile și de proprietate intelectuală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe perioada 4 iunie-4 octombrie 2007, cu referire la dosarul nr. 1769/283/2006 al Tribunalului Dâmbovița. Pentru a pronunța această încheiere, Curtea a reținut că la data de 8 decembrie 2008, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cererea numitului B.T.

vizând lămurirea înțelesului și întinderii dispozitivului încheierilor din 29 februarie 2008, respectiv, 18 august 2008 pronunțate de această instanță în dosarul nr. 1866/1/2008 pe motiv că nu sunt întrutotul clare și neechivoce, astfel încât creează efecte neconforme cu legea. S-a constatat că prin încheierea dată în Camera de Consiliu la 29 februarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis cererea aceluiași petent și a constatat că rezoluția administrativă din 4 iunie 2007, dispusă de președintele secției în baza atribuțiilor administrative necontencioase, privind suspendarea judecății dosarului nr. 1769/283/2006 al Tribunalului Dâmbovița, nu produce efecte în perioada 4 iunie – 4 octombrie 2007. Pentru a dispune astfel, instanța supremă, investită cu soluționarea cererii potrivit prevederilor art. 331-339 C. proc.

civ., a constatat că rezoluția menționată este ulterioară judecării cauzei de către Tribunalul Dâmbovița, care a avut loc la data de 29 mai 2007, cererea de strămutare fiind ulterior respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 4 octombrie 2007. Ulterior, prin încheierea din Camera de Consiliu din 18 august 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea aceluiași petent, având la bază alte temeiuri decât cele din cererea vizând lămurirea înțelesului și întinderii încheierii din 29 februarie 2008. Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că cererea petentului este, în cadrul procedurii necontencioase, admisibilă, în această materie (necontencioasă) neoperând autoritatea de lucru judecat.

S-a reținut că, în fapt, deși încheierea din 29 februarie 2008 nu este echivocă și contradictorie, pentru buna administrare a justiției și protejarea intereselor legitime ale tuturor părților, există interesul juridic de a se constata, tot pe cale necontencioasă lipsa efectelor rezoluției administrative în discuție pe perioada 4 iunie – 4 octombrie 2007. S-a considerat, însă, că Înalta Curte nu are abilitarea legală de a lua alte măsuri în cadrul procesului aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, solicitarea petentului în sensul anulării dispozițiilor unei alte instanțe, ce fac obiectul unor căi de atac, fiind vădit nefondată și în afara cadrului procesual.

Împotriva încheierii din 22 ianuarie 2009, dată în dosarul nr. 1866/1/2008 a declarat recurs petentul B.T., înregistrat la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 13 martie 2009, iar la Completul de 9 Judecători la 17 martie 2009. Recursul nu a fost motivat în fapt și în drept, recurentul precizând că va detalia motivele după ce i se va comunica data examinării cererii sale. Prin încheierea nr. 601 din 6 iulie 2009 a Completului de 9 Judecători, s-a scos cauza de pe rol și s-a trimis dosarul Secției civile și de proprietate intelectuală spre competentă soluționare, având în vedere dispozițiile art. 336 alin. (1) și art. 339 alin. (3) C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 21 și art. 24 din Legea nr. 304/2004 republicată.

Urmare a scoaterii de pe rol, recursul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la 4 noiembrie 2009, termenul de judecată stabilit aleatoriu la 20 aprilie 2010, fiind preschimbat, la cererea petentului, la 9 februarie 2010, cu citarea părților. Examinând cererea de recurs formulată de petentul B.T. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, Curtea va reține că aceasta este tardiv formulată pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care se încuviințează cererea formulată în cadrul procedurii necontencioase este supusă recursului, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, termenul de recurs curge de la pronunțare, pentru cei care au fost de față, și de la comunicare pentru cei care au lipsit.

În speță, dezbaterile în fond asupra cererii petentului B.T. au avut loc în ședința din Camera de Consiliu de la 9 ianuarie 2009, fiind consemnate în cuprinsul acesteia, când Înalta Curte de Casație și Justiție având nevoie de timp pentru a delibera a amânat succesiv pronunțarea la 13 ianuarie, 19 ianuarie și apoi la 22 ianuarie 2009. Așa cum rezultă din încheierea de dezbateri de la 9 ianuarie 2009 (fila 98) petentul a fost prezent, fiind asistat de avocatul C.V., care a pus concluzii orale și note de ședință completatoare. Ca atare, pentru petentul recurent termenul de recurs curge de la pronunțarea încheierii recurate, respectiv de la data de 22 ianuarie 2009. Raportat la acest moment, este evident că recursul, înregistrat la 13 martie 2009, a fost tardiv declarat, cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc.

civ. cu referire la art. 336 alin. (2) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca tardiv recursul declarat de petentul B.T. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv recursul declarat de B.T. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr. 1866/1/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.