ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7850/2008

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

SC R. SA

București a emis decizia nr. 36 din 19 ianuarie 2006, prin care au fost

respinse notificările nr. 283/2001 și 184/2002 formulate de petenta B.R.

Prin sentința

nr. 773 din 29 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a

fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei emisă de pârâtă, de

către B.R., în calitate de procurator al numiților B.S., B.C.M. și V.R.,

reținându-se că nu a fost făcută dovada faptului că imobilele ce au fost

solicitate a fi restituite în natură au fost preluate de la autorul acestora S.L.

Apelul

declarat de contestatori împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca

nefondat, prin decizia nr. 330 din 25 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, secția civilă.

Contestatorii

au declarat recurs împotriva acestei hotărâri, iar prin decizia nr. 2828 din 30

martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală, recursul a fost admis, a fost casată decizia

atacată și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

Rejudecând

cauza, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a pronunțat decizia nr. 426 din 18 octombrie 2007, prin care a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatori împotriva sentinței nr.

773 din 29 mai 2006 a Tribunalului Dâmbovița, secția civilă.

Împotriva

susmenționatei decizii au declarat recurs contestatorii, susținând, în esență,

că au fost încălcate prevederile art. 315 C. proc. civ., în sensul că instanța

de apel nu a respectat dispozițiile cuprinse în decizia de casare cu trimitere

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recursul este

fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Prin decizia

nr. 2828 din 30 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost casată decizia nr. 330 din

25 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, și a fost trimisă

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În

considerentele deciziei de casare s-a menționat că instanța de apel a reluat

motivarea primei instanțe, fără a răspunde motivelor de apel formulate de

contestatori, prin cererea înregistrată la data de 25 iulie 2006, decât în

parte, iar la primul termen de judecată a fost depusă la dosar o cerere

cuprinzând alte motive de nelegalitate și netemeinicie, cu respectarea prevederilor

art. 287 alin. (2) C. proc. civ., instanța omițând a se pronunța asupra

acestora, ceea ce reprezintă o necercetare a fondului litigiului.

Instanța de

trimitere nu s-a conformat îndrumărilor cuprinse în decizia de casare,

încălcând astfel prevederile art. 315 C. proc. civ., în sensul că a omis a se

pronunța cu privire la motivele de apel invocate prin cererea aflată la filele

14-16 din dosarul nr. 5737/2006 al curții de apel referitoare la modificarea

imobilului și a destinației acestuia.

Totodată,

instanța de trimitere nu s-a pronunțat în totalitate cu privire la motivele

invocate în prima cerere de apel (fila 4), privitoare la necompetența

teritorială.

În

consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc. civ., a fi

casată decizia curții de apel și a fi trimisă cauza, aceleiași instanțe, pentru

rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursul declarat de reclamanții B.S., B.C.M. și V.R. împotriva deciziei civile

nr. 426 din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care

o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie

2008.