ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7850/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : SC R. SA București a emis decizia nr. 36 din 19 ianuarie 2006, prin care au fost respinse notificările nr. 283/2001 și 184/2002 formulate de petenta B.R. Prin sentința nr. 773 din 29 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția civilă, a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei emisă de pârâtă, de către B.R., în calitate de procurator al numiților B.S., B.C.M. și V.R., reținându-se că nu a fost făcută dovada faptului că imobilele ce au fost solicitate a fi restituite în natură au fost preluate de la autorul acestora S.L. Apelul declarat de contestatori împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 330 din 25 octombrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă.

Contestatorii au declarat recurs împotriva acestei hotărâri, iar prin decizia nr. 2828 din 30 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, recursul a fost admis, a fost casată decizia atacată și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași curți de apel. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a pronunțat decizia nr. 426 din 18 octombrie 2007, prin care a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatori împotriva sentinței nr. 773 din 29 mai 2006 a Tribunalului Dâmbovița, secția civilă. Împotriva susmenționatei decizii au declarat recurs contestatorii, susținând, în esență, că au fost încălcate prevederile art. 315 C. proc.

civ., în sensul că instanța de apel nu a respectat dispozițiile cuprinse în decizia de casare cu trimitere pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma. Prin decizia nr. 2828 din 30 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost casată decizia nr. 330 din 25 octombrie 2006 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. În considerentele deciziei de casare s-a menționat că instanța de apel a reluat motivarea primei instanțe, fără a răspunde motivelor de apel formulate de contestatori, prin cererea înregistrată la data de 25 iulie 2006, decât în parte, iar la primul termen de judecată a fost depusă la dosar o cerere cuprinzând alte motive de nelegalitate și netemeinicie, cu respectarea prevederilor art. 287 alin. (2) C. proc.

civ., instanța omițând a se pronunța asupra acestora, ceea ce reprezintă o necercetare a fondului litigiului. Instanța de trimitere nu s-a conformat îndrumărilor cuprinse în decizia de casare, încălcând astfel prevederile art. 315 C. proc. civ., în sensul că a omis a se pronunța cu privire la motivele de apel invocate prin cererea aflată la filele 14-16 din dosarul nr. 5737/2006 al curții de apel referitoare la modificarea imobilului și a destinației acestuia. Totodată, instanța de trimitere nu s-a pronunțat în totalitate cu privire la motivele invocate în prima cerere de apel (fila 4), privitoare la necompetența teritorială. În consecință, recursul urmează a fi admis, conform art. 313 C. proc.

civ., a fi casată decizia curții de apel și a fi trimisă cauza, aceleiași instanțe, pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanții B.S., B.C.M. și V.R. împotriva deciziei civile nr. 426 din 18 octombrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.