ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 985/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 7 decembrie 2007,

reclamanții D.I., B.C., T.N., M.Ș. și G.M.M., judecători la Judecătoria

Pătârlagele, în contradictoriu cu pârâții M.F.P. și D.G.F.P. Buzău au solicitat

instanței să dispună, prin hotărârea ce se va pronunța, obligarea pârâților la

plata de despăgubiri în cuantumul sumelor reținute pe nedrept cu titlu de

contribuție la asigurări sociale de sănătate, 7%, pe perioada 01 ianuarie 2000 -

31 martie 2001, reactualizate în funcție de indicele de inflație.

Judecătoria Buzău, prin sentința

civilă nr. 2741 din 13 mai 2008, a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească

reclamanților drepturile ce li se cuvin aferente contribuției la asigurările

sociale de sănătate în perioada 01 ianuarie 2000 - 31 martie 2001, actualizate

cu indicele de inflație.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs pârâta D.G.F.P. Buzău în nume propriu și pentru M.F.P., dosarul fiind

înregistrat pe rolul Tribunalului Buzău.

În cauză au formulat cerere de

abținere, în temeiul art. 27 pct. 1 C. proc. civ., judecătorii Tribunalului

Buzău, cerere ce a fost admisă de Curtea de Apel Ploiești, dispunându-se

trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Dâmbovița.

Tribunalul Dâmbovița, prin încheierea

din 6 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5339/120/2008, a trimis cauza

spre soluționare la Curtea de Apel Ploiești, în temeiul dispozițiilor art. 1 și

art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008.

Primind dosarul, Curtea de Apel

Ploiești a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale de soluționare a

cauzei, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 65 din 17 februarie 2009,

declinând cauza spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale

au fost declarate neconstituționale dispozițiilor art. 1 și art. 2 alin. (2)

din O.U.G. nr. 75/2008. Față de obiectul acțiunii, ce constituie un litigiu de

muncă, competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului în primă

instanță, în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.

După reînregistrarea cauzei,

Tribunalul Dâmbovița, prin Decizia nr. 1134 din 30 iunie 2009, a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei

Curți de Casație și Justiție, pentru a-l soluționa.

În motivarea deciziei, tribunalul a

reținut în esență, că potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008,

cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de

personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare,

precum și potrivit O.G. nr. 8/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007,

cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de

apel.

Regulatorul de competență urmează a fi

pronunțat în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru următoarele considerente:

Judecătoria Buzău, prin sentința

civilă nr. 2741 din 13 mai 2008, a soluționat în primă instanță acțiunea

reclamanților D.I., B.C., T.N., M.Ș. și G.M.M. promovată împotriva pârâților M.F.P.

și D.G.F.P. Buzău.

Tribunalul Dâmbovița, ca urmare a

admiterii cererii de abținere a judecătorilor Tribunalului Buzău, a fost

învestit cu soluționarea recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate de

judecătorie.

Ca instanță ierarhic superioară,

Tribunalul Dâmbovița este competent să soluționeze recursul declarat în cauză,

potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 3 C. proc. civ., care prevăd că tribunalul

judecă, ca instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor

pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului.

Cu ocazia soluționării recursului,

tribunalul urmează să analizeze competența materială a judecătoriei în

soluționarea cauzei, față de obiectul acțiunii deduse judecății.

Față de cele ce preced, competența de

soluționare a cauzei aparține Tribunalului Dâmbovița, instanță în favoarea

căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

16 februarie 2010