ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 985/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 7 decembrie 2007, reclamanții D.I., B.C., T.N., M.Ș. și G.M.M., judecători la Judecătoria Pătârlagele, în contradictoriu cu pârâții M.F.P. și D.G.F.P. Buzău au solicitat instanței să dispună, prin hotărârea ce se va pronunța, obligarea pârâților la plata de despăgubiri în cuantumul sumelor reținute pe nedrept cu titlu de contribuție la asigurări sociale de sănătate, 7%, pe perioada 01 ianuarie 2000 - 31 martie 2001, reactualizate în funcție de indicele de inflație. Judecătoria Buzău, prin sentința civilă nr. 2741 din 13 mai 2008, a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamanților drepturile ce li se cuvin aferente contribuției la asigurările sociale de sănătate în perioada 01 ianuarie 2000 - 31 martie 2001, actualizate cu indicele de inflație.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Buzău în nume propriu și pentru M.F.P., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Buzău. În cauză au formulat cerere de abținere, în temeiul art. 27 pct. 1 C. proc. civ., judecătorii Tribunalului Buzău, cerere ce a fost admisă de Curtea de Apel Ploiești, dispunându-se trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Dâmbovița. Tribunalul Dâmbovița, prin încheierea din 6 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 5339/120/2008, a trimis cauza spre soluționare la Curtea de Apel Ploiești, în temeiul dispozițiilor art. 1 și art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008. Primind dosarul, Curtea de Apel Ploiești a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 65 din 17 februarie 2009, declinând cauza spre competentă soluționare în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 a Curții Constituționale au fost declarate neconstituționale dispozițiilor art. 1 și art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 75/2008. Față de obiectul acțiunii, ce constituie un litigiu de muncă, competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului în primă instanță, în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ. După reînregistrarea cauzei, Tribunalul Dâmbovița, prin Decizia nr. 1134 din 30 iunie 2009, a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a-l soluționa.

În motivarea deciziei, tribunalul a reținut în esență, că potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 75/2008, cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel. Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru următoarele considerente: Judecătoria Buzău, prin sentința civilă nr. 2741 din 13 mai 2008, a soluționat în primă instanță acțiunea reclamanților D.I., B.C., T.N., M.Ș.

și G.M.M. promovată împotriva pârâților M.F.P. și D.G.F.P. Buzău. Tribunalul Dâmbovița, ca urmare a admiterii cererii de abținere a judecătorilor Tribunalului Buzău, a fost învestit cu soluționarea recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate de judecătorie. Ca instanță ierarhic superioară, Tribunalul Dâmbovița este competent să soluționeze recursul declarat în cauză, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 3 C. proc. civ., care prevăd că tribunalul judecă, ca instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului. Cu ocazia soluționării recursului, tribunalul urmează să analizeze competența materială a judecătoriei în soluționarea cauzei, față de obiectul acțiunii deduse judecății.

Față de cele ce preced, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Dâmbovița, instanță în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010