ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3809/2009

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 813/ F din 29 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.G. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune. În baza art. 297 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și art. 74 și art. 76 C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și b) C. pen. A fost admisă acțiunea civilă formulată de SC U. SA Țăndărei și s-a dispus obligarea inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F.T. SRL Timișoara, reprezentată prin Cabinet Individual de Insolvență T.I., la plata sumei de 282.003,88 lei despăgubiri civile. S-a dispus înregistrarea mențiunilor cerute de lege la Registrul Comerțului al Județului Timiș. În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut – în fapt – următoarea situație: În luna septembrie 2006, inculpatul C.G., împreună cu fratele său C.I.B., a cumpărat de la un cetățean german părțile sociale aparținând SC F.T.

SRL, acesta căpătând calitatea de administrator al societății, cu 95% din capital. În această calitate, inculpatul s-a deplasat la SC U. SA Țăndărei, despre care află că oferă spre vânzare șrot de soia. Nu i-a convenit prețul și condițiile de plată, așa că s-a interesat de achiziționarea unui alt produs comercializat de partea vătămată sub denumirea de biodiesel și care era folosit drept carburant. A luat legătura cu martora D.M., șefa serviciului desfacere biodiesel, și a solicitat ca plata produsului să o facă în termen de 30 de zile de la livrare. Conducerea SC U. SA Țăndărei nu a acceptat această cerere, dar i-a comunicat inculpatului, prin intermediul martorei, că este de acord ca plata să se facă la șapte zile.

Inculpatul a acceptat oferta conducerii părții vătămate, astfel că, la 27 noiembrie 2006, acesta s-a prezentat la SC U. SA, a lăsat martorei D.M. o notă de comandă, în aceeași zi livrându-i-se cantitatea de 20.564 l biodiesel. Carburantul a fost transportat la Timișoara, iar la data de 28 noiembrie 2006 inculpatul a livrat către SC D. SRL Timișoara cantitatea de 12.904 l sub denumirea de „motorină”. Anterior însă inculpatul a vândut întreaga cantitate ridicată de la SC U. SA Țăndărei către SC L. SRL Craiova, o firmă aparținând de drept fraților săi C.M. și C.I.B., dar care era administrată de către acesta în baza unei procuri primite în luna august 2006. Administratorul SC D. SRL Timișoara, numitul M.M.L.

a constatat – la data de 28 noiembrie 2006 – că inculpatul i-a vândut în loc de motorină un alt produs, motiv pentru care i-a restituit acestuia cantitatea de 4.839 litri. Potrivit înțelegerii, plata celor 20.564 litri biodiesel s-a făcut printr-un bilet la ordin scadent la 7 zile. O a doua livrare s-a făcut la data de 29 noiembrie 2006, în aceleași condiții ca și prima și a constat în ridicarea de către inculpat a cantității de 42.058 l biodiesel. Biodiesel a fost valorificat, prin vânzare ca motorină la diferiți beneficiari tot prin intermediul SC L. SRL. În fine, la data de 4 decembrie 2006, inculpatul a ridicat de la SC U. SA Țăndărei, cantitatea de 42.795 l biodiesel pe care a livrat-o, prin intermediul SC L. SRL, SC H.P.I.

SRL și, în acest caz, produsul a fost vândut drept motorină. La data de 6 decembrie 2006, partea vătămată a introdus la plată primul bilet la ordin pentru livrarea din 27 noiembrie 2006, dar acesta a fost refuzat la plată, din lipsă de disponibil. Și celelalte două bilete la ordin introduse la plată la scadență au fost refuzate pe același motiv. Reprezentanții părții vătămate au luat legătura telefonic cu inculpatul și i-au cerut să-și onoreze obligația de plată, dar s-au ales numai cu promisiuni. Prejudiciul cauzat SC U. SA Țăndărei prin neplata celor 105.427 l biodiesel se ridică la suma de 282.003 lei și a rămas neacoperit. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat apel inculpatul C.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen., invocând drept temei dispozițiile art. 10 lit. a) C. proc.

pen.; al greșitei condamnări pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 C. pen., invocând dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. și, respectiv, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., având în vedere cuantumul prejudiciului. Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul nu este fondat. Printr-o analiză judicioasă a ansamblului probator administrat în cauză, instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și a dat o justă încadrare juridică faptelor săvârșite.

Prin Decizia penală nr. 162 din 30 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul C.G. împotriva sentinței penale nr. 813/F/2008 a Tribunalului Ialomița. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul C.G.

Inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând practic motivele susținute cu prilejul soluționării apelului, referitoare în principal la achitarea sa sub aspectul săvârșirii celor două infracțiuni reținute în sarcina sa, schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii de înșelăciune, prin înlăturarea dispozițiilor alin. (5) referitoare la consecințele grave ale faptei și, în subsidiar, la individualizarea pedepselor aplicate pe care le apreciază prea severe în raport cu circumstanțele personale și circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor. În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 18, pct. 17 și pct. 14 C. proc.

pen. Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate de inculpat, cât și prin prisma cazurilor de casare menționate, Înalta Curte constată că recursul formulat de inculpat nu este fondat. Se constată că pe baza ansamblului probator administrat, în cauză a fost reținută corect situația de fapt expusă anterior, situație de fapt care a fost încadrată corespunzător și în drept. S-a reținut că fapta inculpatului C.G. care, în calitate de administrator al SC F.T.

SRL Timișoara, în perioada noiembrie-decembrie 2006 a indus în eroare reprezentanții SC U. SA Țăndărei în sensul că a achiziționat cantitatea de 105.427 l produs biodiesel, prezentând ca reală intenția de a achita contravaloarea combustibilului, emițând în acest bilete la ordin, fără a avea însă constituită provizia necesară, producând un prejudiciu în cuantum de 282.003 lei în paguba persoanei vătămate (prejudiciu neacoperit) întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. De asemenea, s-a reținut că, fapta inculpatului de a revinde produsul biodiesel achiziționat în condițiile descrise anterior, drept motorină și la preț de motorină întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor, prevăzută de art. 297 C. pen.

Inculpatul C.G., în declarațiile date, nu a contestat situația de fapt expusă însă a negat că a intenționat să înșele partea civilă prin neplata biodieselului cumpărat, invocând necesitatea achitării altor datorii ale societății, pe care trebuia să le onoreze, cât și intrarea, ulterior, în incapacitate de plată. În legătură cu revânzarea biodieselului sub denumirea de motorină, inculpatul a declarat că a fost nevoit să procedeze în această manieră, întrucât produsul nu era cunoscut pe piață, iar comercianții îl priveau cu reticență. Apărările inculpatului au fost înlăturate din ansamblul probator ca fiind făcute pro causa, în vederea înlăturării răspunderii penale. Susținerea inculpatului că nu a intenționat inducerea în eroare a părții civile este contrazisă de modalitatea în care acesta a acționat în derularea raporturilor contractuale cu partea civilă SC U. SA Țăndărei.

Astfel, după livrarea cantităților de 20.564 l biodiesel din data de 27 noiembrie 2006, 42.058 l biodiesel la 29 noiembrie 2006 și, respectiv, 42.795 l biodiesel din data de 4 decembrie 2006 de la partea civilă, inculpatul, prin intermediul SC L. SRL Craiova (aparținând fraților săi C.M. și C.I., însă administrată de inculpat) a vândut combustibilul (denumit în acte „motorină”) mai multor beneficiari: SC D. SRL Timișoara, SC H.P.I. SRL, cu suma de 2,5-2,6 lei pe litru, fără TVA. Inculpatul a înstrăinat combustibilul într-un timp relativ scurt de la achiziționarea acesteia de la partea civilă, obținând o sumă mai mare decât cea pe care o datora și pentru care a emis cele trei bilete la ordin, în datele de 27 noiembrie 2006, 29 noiembrie 2006 și 4 decembrie 2006, scadente în 6 zile de la emitere.

Nu este lipsit de relevanță în reținerea vinovăției inculpatului că sumele de bani nu au intrat în conturile firmei inculpatului, motiv pentru care partea civilă a fost în imposibilitate să încaseze prețul vânzării, astfel cum a fost prevăzut în contractul părților. De subliniat este că din acest preț inculpatul nu a achitat nimic deși după cum s-a menționat din revânzarea biodieselului obținuse suma de aproximativ 300.000 lei, nici până în prezent, deși partea civilă a încercat să introducă la plată biletele la ordin, care au fost refuzate din lipsa disponibilului.

Corect s-a reținut că inculpatul a indus în eroare SC U. SRL Țăndărei, pe baza unui plan prestabilit, cu prilejul încheierii și derulării contractului de livrare biodiesel, prezentând ca fiind reală și intenția de a achita contravaloarea produsului, intenție care nu s-a dorit a fi materializată, după cum a rezultat din acțiunile ulterioare ale recurentului, deși a avut posibilitatea măcar în parte să achite prejudiciul cauzat ca urmare a revânzării combustibilului. De asemenea, corectă este și încadrarea juridică dată faptei de înșelăciune, înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave, în raport de cuantumul prejudiciului cauzat, respectiv 282.003 lei (potrivit art. 146 C. pen. prin „consecințe deosebit de grave” se înțelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei).

Potrivit art. 297 alin. (1) C. pen., infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor constă în falsificarea sau substituirea de mărfuri sau orice alte produse, precum și în expunerea spre vânzare sau în vânzare, cunoscând că sunt falsificate sau substituite. Inculpatul C.G. a săvârșit infracțiunea de înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor în modalitatea referitoare la vânzarea de bunuri substituite, în sensul că acesta a transmis cumpărătorilor de combustibil „biodiesel” sub denumirea de „motorină”. De menționat este că biodieselul, în raport cu motorina, este un combustibil inferior și cu un preț de vânzare mai mic, corespunzător calității sale, ori inculpatul prin prezentarea drept motorină a combustibilului vândut a încercat și a obținut un preț mai mare (inculpatul a cumpărat biodieselul cu 2,25 lei/l fără TVA și l-a vândut, drept motorină, cu 2,50-2,60/litru fără TVA), corespunzător unui combustibil superior în raport cu cel înstrăinat.

Înalta Curte constată că nici motivul de recurs invocat în subsidiar de către inculpat, referitor la greșita individualizare a pedepselor aplicate nu este fondat. Astfel, la individualizarea sancțiunilor au fost avute în vedere în mod corect criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fiecare infracțiune, natura și gravitatea acestora, care rezultă din împrejurările comiterii și din modul de acționare (anterior descrise), precum și din cuantumul mare al prejudiciului care nu a fost acoperit. De asemenea, la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care a negat săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, în pofida probelor, care au demonstrat intenția de a înșela atât SC U. SA Țăndărei, cât și societățile cărora le-a vândut produsul biodiesel, sub denumirea de motorină.

Totodată, s-a ținut cont de împrejurarea că inculpatul este recidivist, manifestând nu numai perseverență infracțională, dar și „specializare” în comiterea aceluiași gen de infracțiuni. Prima instanță a apreciat ca circumstanțe atenuante următoarele împrejurări: inculpatul este relativ tânăr, este căsătorit și că are un copil minor în întreținere, fapt în raport cu care a coborât pedepsele aplicate sub minimul special prevăzut de lege. Înalta Curte constată că în raport cu circumstanțele reale și personale reținute, pedepsele aplicate corespund atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare dublului scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva Deciziei penale nr. 162 din 30 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.