ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1883/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1883/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 436 de la 22 octombrie 2008 pronunțată în Dosarul cu nr. 3454/63/2008,

Tribunalul Dolj, secția penală, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată

inculpatul D.B.C. - fiul lui I. și D., în infracțiunile prev. de art. 215 alin.

(1), (3), (4) C. pen. și respective art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., a fost

condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., a

fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., iar conform art.

33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului

în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și 3 interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64

lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei.

S-a luat act că partea civilă SC T.T. SRL Timișoara a

fost radiată din evidențele O.R.C. Timiș din data de 16 mai 2008.

A fost obligat inculpatul la 320.222,55 RON

despăgubiri, către partea civilă SC S. SA Hunedoara, actualmente SC A.M. SA Hunedoara.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus

confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță a sumei de 117.418,05 RON

de la inculpat.

A fost obligat inculpatul la 2.000 lei, cheltuieli

judiciare statului din care 100 lei onorariu apărător oficiu la instanță.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond

a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 279/P/2005,

s-a disput punerea în mișcare a acțiunii penale si trimiterea în judecată - în

stare de libertate - a inculpatului D.B.C. pentru săvârșirea infracțiunilor

prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen., pentru suma de

1.174.180.517 lei (în dauna SC T.T. SRL Timișoara) și înșelăciunea prev. de art.

215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., pentru suma de 3.202.225.587 lei (în

dauna SC S. SA Hunedoara), în final cu aplicare art. 33 lit. a) din C. pen.

Prin sentința penală nr. 543 din 1 noiembrie 2006

pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1035/P/2006, în baza art. 334 C. proc.

pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea

prev. de art 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen., în infracțiunea prev. de art.

215 alin. (1), (4) C. pen. (săvârșită în dauna părții civile SC T.T. SRL

Timișoara) și din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C.

pen., în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. (în dauna

părții civile SC S. SA Hunedoara).

În baza art. 215 alin. (1), (4) C. pen., cu aplic. art.

74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul D.B.C. a fost condamnat la 3 luni

închisoare; în baza art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen., cu aplic. art. 74 lit.

a) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul a mai fost condamnat la 3 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.,

iar în baza art. 33 Iit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile

civile SC T.T. SRL Timișoara și SC S. SA Hunedoara, inculpatul fiind obligat la

plata sumelor de 1.174.180.517 lei către SC T.T. SRL Timișoara, și la

3.202.225.587 lei către SC S. SA Hunedoara, cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât și inculpatul, criticând-o pentru

nelegalitate, iar prin Decizia penală nr. 224 din 13 decembrie 2007 pronunțată

în Dosarul nr. 223/54/2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpatul D.B.C.; a desființat

sentința și a trimis cauza în rejudecare la aceeași instanță de fond, cu

motivarea că Judecătoria nu a motivat schimbarea încadrării juridice și a

încălcat dispozițiile art. 291 C. proc. pen. referitoare la citarea

inculpatului, în condițiile în care, acesta nu a fost citat la domiciliul

indicat în actul de sesizare.

În rejudecare, s-a înregistrat Dosarul nr. 3454/63/2008

în care instanța fond a reținut că, deși legal citat, inculpatul nu s-a

prezentat în instanță pentru a fi audiat, iar potrivit procesului-verbal din 09

aprilie 2008, I.P.J. Dolj - Poliția mun. Băilești a comunicat instanței faptul

că inculpatul nu se află la domiciliu, fiind plecat din țară și nu se cunoaște

locația în care se află și nici data când va reveni în țară.

Din examinarea actelor si lucrărilor dosarului,

instanța de fond a ținut în fapt următoarele:

Craiova - a încheiat cu SC T.T. SRL Timișoara contractul de vânzare cumpărare

cu nr. 902 din 02 septembrie 2003, prin care s-a angajat să-i furnizeze acestei

societăți 5 bucăți „purificator ulei T.", în aloare de 2.284.397.894 lei.

Cu acea ocazie, reprezentantul societății SC T.T. SRL

Timișoara a achitat inculpatului un avans în sumă de 1.142.198.947 lei, părțile

convenind ca diferența de preț să fie achitată la momentul livrării mărfii,

pentru suma primită ca avans fiind emisă factura fiscală din 12 septembrie 2003

semnată de inculpat și predată către societatea cumpărătoare.

Drept garanție pentru buna executare a contractului,

inculpatul a predat aceleiași societăți fila CEC din 12 septembrie 2003, care

nu avea acoperire bancară.

Ulterior, inculpatul a comunicat societății

imposibilitatea de a-și executa obligația contractuală, stomând factura fiscală

din 12 septembrie 2003 prin factura fiscală din 29 septembrie 2003, ocazie cu

care s-a convenit o amânare până la 23 octombrie 2003.

La data convenită, inculpatul a emis fila CEC, pentru

suma de 1.174.180.517 lei (suma primită ca avans penalități), fără acoperire în

bancă, B.C.R. refuzând să efectueze plata, pe motiv că nu există disponibil.

numele SC G.C. SRL Craiova, a încheiat cu SC S. SA Hunedoara (în prezent SC A.M.

SA Hunedoara) contractul în baza căruia, în perioada imediat următoare, SC S. SA

Hunedoara a livrat societății reprezentate de inculpat profile oțel în valoare

de 3.335.818.321 lei.

Conform contractului, prețul mărfii trebuia achitat

în termen de 25 de zile de la livrare, însă inculpatul nu și-a mai onorat

obligația contractuală.a valorificat profilele de oțel, încasând suma de

2.423.107.315 lei de la SC T.C. SRL Ivești, județul Galați si, mai mult, a emis

file CEC fără acoperire în bancă (din 16 noiembrie 2003 și din 17 noiembrie 2003),

pentru suma totală de 3.202.225 587 lei, refuzate la plată de către bancă la 19

noiembrie 2003, pentru lipsă totală disponibil și interdicție bancară.

Starea de fapt expusă mai sus, a fost probată cu:

declarațiile martorilor.declarațiile reprezentanților părților vătămate,

scrisoarea inculpatului predată de D.S., contracte, facturi, chitanțe, instanța

de fond constatând însă că încadrarea juridică dată faptelor este greșită.

Astfel, s-a constatat că, în drept, faptele

inculpatului de a fi emis file CEC, știind că sunt fără acoperire, cu intenția

de a prejudicia părțile civile, în scopul obținerii unui folos material injust,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev de art.

215 alin. (1), (3), (4) C. pen. și respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4), (5)

C. pen., nefiind susceptibile de fi încadrate și în dispozițiile art. 215 alin.

(2) din C. pen., întrucât inculpatul nu s-a folosit de nume sau calități

mincinoase, ori de alte mijloace frauduloase pentru a induce în eroare părțile

vătămate, ci, spre a obține acest folos material injust, a emis file CEC în

condițiile în care nu avea disponibil bancar.

În atare condiții, în baza art. 334 C. proc. pen,

instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost

trimis în judecată inculpatul, din infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (4) C. pen. pentru fapta descrisă la pct. 1 și art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4), (5) C. pen. pentru fapta prezentată pct. 2, în infracțiunile prev. de art.

215 alin. (1), (3), (4) C. pen. și respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4), (5)

C. pen.

Având în vedere criteriile de individualizare a

pedepselor prevăzute de art. 72 din C. pen. și anume limitele de pedeapsă,

gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, lipsa antecedentelor

penale, întinderea prejudiciului, dar și faptul sustragerii inculpatului de la

urmărire și judecată instanța de fond a apreciat că prin aplicarea unor pedepse

de 3 ani închisoare pentru prima infracțiune - și respectiv de 10 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- pentru cealaltă infracțiune, se asigură scopul preventiv educativ prev de art.

52 din C. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța

de fond a constatat că partea civilă SC T.T. SRL Timișoara a fost radiată din

evidențele O.R.C. Timiș, din data de 16 mai 2008, sens în care s-a emis

certificatul emis de O.R.C. Timiș.

Totodată, a constatat că SC S. SA Hunedoara - actualmente

SC A.M. SA Hunedoara - s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de

320.222,55 RON, reprezentând prejudiciul încercat și, în urma analizării

probatoriului administrat pe latură civilă, a constatat incidența dispozițiilor

art. 24 C. proc. pen. și l-a obligat pe inculpat să achite părții civile suma

menționată anterior, cu titlu de despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel - în

termen legal - inculpatul D.B.C. invocând critici de netemeinicie și

nelegalitate, astfel: în primă teză s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit.

d) C. proc. pen., pentru infrac. prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen.,

respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., arătându-se că filele

CEC au fost emise drept garanție, iar nu ca mijloc de plată, în următoarele

împrejurări: pentru SC T.T. SRL Timișoara s-a arătat că scopul părții

contractate era să obțină c/valoarea ordinului de compensare energie electrică,

actele adiționale la contract fiind semnate la presiunea părții civile, care a

cerut inculpatului să achite suma garantată cu fila CEC inițială, iar în caz

contrar să emită o nouă factură incluzând și penalități; pentru SC S. SA

Hunedoara s-a arătat că fila CEC emisă la 23 octombrie 2003 a reprezentat tot o

garanție, întrucât scadența era la o dată ulterioară, după 25 de zile,

inculpatul fiind de bună credință și considerând că va bani la data scadenței.

Pentru teza subsidiară s-a solicitat schimbarea

încadrării juridice din infr.prev.de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., în

infr. prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 arătându-se că

filele CEC s-au emis în timpul executării în contractelor și nu au servit

inducerii în eroare a părților civile.

În teză secundară,s-a solicitat reindividualizarea

judiciară a pedepselor ca urmare a reținerii disp.art. 74 lit. a) și art. 76 C.

pen.

În vederea soluționării apelului s-a încuviințat

administrarea probelor testimoniale pentru apelantul inculpat, respectiv

audierea martorilor B.C. și C.D.A., fiind audiat însă numai martorul Cosma,

deoarece pentru martorul B. din procesul verbal de căutare întocmit de Poliția

Comunitară Timișoara a rezultat că nu se cunoaște locuința actuală (procesul

verbal din 25 iunie 2009 aflat la fila 91 dosar apel); apelantul inculpat, deși

citat inclusiv cu mandat de aducere, nu s-a prezentat și din această cauză nu a

fost audiat de instanță, din procesele verbale întocmite de Poliția

Municipiului Băilești, rezultând că apelantul inculpat este plecat la muncă în

Anglia și nu se cunoaște adresa exactă sau data revenirii în țară (filele 25 și

31 dosar apel).

Față de întreg materialul probator aflat la dosarul

cauzei, instanța de apel a reținut următoarele:

Situația de fapt a fost în mod corect stabilită de

prima instanță, în sensul că inculpatul D.B.C. în calitate de administrator și

unic asociat la SC G.C. SRL Craiova, conform actului adițional autentificat sub

nr. 1130 din 28 martie 2003, a încheiat 2 contracte de furnizare marfă cu părțile

civile SC T. SRL Timișoara și SC S. SA - Hunedoara, după cum urmează:

a. Prin contractul de vânzare-cumpărare din 02

septembrie 2003 SC G.C. SRL, în calitate de vânzător, s-a obligat să furnizeze

părții contractante SC T. SRL, în calitate de cumpărător, 5 buc. purificator de

ulei T., pentru prețul total, negociat între părți 2.284.394.894 lei, incluzând

TVA cu termen de livrare a mărfii la data de 13 octombrie 2003. La data

încheierii contractului de vânzare-cumpărare cumpărătorul a remis vânzătorului

ordinul de compensare energie electrica în valoare de 1.142.198.947 lei,

reprezentând avans de 50% din prețul total, urmând ca diferența să se achite cu

ordin de plată, la data termenului de livrare a mărfii, fiind prevăzută în

convenția părților și clauza de restituire a avansului în cazul în care nu va

livra mărfurile la termenul convenit (capitolul V pct. 5.1, 5 din contractul

părților depus în copie la filele 122-125 dosar apel).

Totodată, s-a constatat că în conținutul aceluiași

contract s-a stabilit că vânzătorul va emite o filă CEC cu scadentă la 17

octombrie 2003, ca măsură asiguratorie pentru cumpărător, urmând ca în situația

în care vânzătorul nu livra marfa care formează obiectul contractului, să

restituie suma reprezentând c/valoarea ordinului de compensare, cu ordin de

plată, iar în cazul în care această obligație contractuală nu se va executa,

cumpărătorul să fie îndreptățit să introducă pentru decontare fila CEC emisă de

vânzător pentru valoarea de 1.142.198.947 lei, respectiv fila CEC.

Ori, față de aceste clauze contractuale, s-a

constatat că inculpatul, în calitate de reprezentant al societății vânzătoare

și-a asumat o clauză penală, respectiv a efectua restituirea sumei reprezentând

avansul plătit de cumpărător, prin decontarea filei CEC emise, clauză care urma

să-și producă efectele numai în situația în care vânzătorul nu-și îndeplinea succesiv,

obligațiile asumate pn contract de livrare a mărfii, respectiv de restituire a

ordinului de compensa primit cu titlul de avans.

De asemenea s-a constatat că inculpatul a intrat în

posesia ordinului de compensare, producător de efecte juridice, după cum a

rezultat din procesul verbal din 12 septembrie 2003 emis de Serviciul de

Compensare - Centrul de Perfecționare a Personalului din Industrie - Sucursala

București (fila 180 și 181 dos.urm.pen.), încasând suma de 1.142.198.947 lei de

la SC S.T. SRL Mizil; ulterior însă nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale

alternative asumate, sens în care s-a reținut că a stornat factura fiscală din 12

septembrie 2003 aferentă contractului de vânzare-cumpărare, întocmind o nouă

factură, din 29 septembrie 2003 și emițând pentru aceasta fila CEC pentru

valoarea de 1.174.180.517 lei, (reprezentând suma obținută în baza ordinului de

compensare și penalitățile calculate de cumpărător și însușite de inculpatul

vânzător).

Totodată, la data de 23 octombrie 2003, s-a reținut

ca filele CEC eliberate de inculpat, au fost refuzate la decontare de unitatea

bancară (B.C.R. - filele 182, 183 dos.urm.pen.), întrucât nu exista disponibil

în contul bancar al societății rezultând că inculpatul a înregistrat în avans

marfa în valoare de 1.142.198.947 lei la data de 12 septembrie 2003, care l-a

ștornat ulterior la data de 29 septembrie 2003, astfel că la data de 23

octombrie 2003, când urma să fie decontată fila CEC, figura cu debit de

31.981.569 lei, iar credit zero (filele 184,185 dos.urm.pen.).

În aceste condiții, apărarea inculpatului în sensul

că fila CEC respinsă la contare pentru lipsă disponibil, scadentă la 10.2003 -

a avut semnificația unei garanții pentru cumpărătorul SC T. SRL, iar nu

semnificația unui mijloc de plată veritabil, a fost înlăturată, întrucât

clauzele contractuale asumate de inculpat impuneau acestuia restituirea

efectivă a avansului primit de la cumpărător, respectiv c/valoarea ordinului de

compensare de care inculpatul a beneficiat și pe care l-a utilizat în interes

personal, restituire care nu se putea realiza decât printr-un mijloc de plată

efectivă - fila CEC în discuție.

În consecință, prima instanță a reținut corect că

inculpatul a săvârșit cu vinovăție infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., împotriva SC T. SRL Timișoara, fiind îndeplinite

elementele constitutive ale acestei infracțiuni, cât timp atât în momentul

încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cât și pe parcursul executării acestuia,

inculpatul a indus în eroare partea contractantă privitor la bonitatea sa,

tocmai în scopul determinării cumpărătorului să încheie și să execute

contractul în condițiile stipulate.

Față de aceste împrejurări de fapt, apărarea

inculpatului care a susținut în motivele de apel că sumele de bani rezultate

din vânzarea profilelor de oțel au fost însușite de o altă persoană care ar fi

administrat SC G. SRL, numita O.C., căreia inculpatul i-ar fi predat

facturierele și chitanțierele în alb, nu a putut înlătura răspunderea penală a

inculpatului, deoarece numai inculpatul avea dreptul de a administra

societatea, fiind asociat unic al societății.

În raport de cele expuse, s-a constatat că prima

instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, reținând că inculpatul a

săvârșit cu vinovăție infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin. (1), (3),

(4) și (5) C. pen., împotriva SC S. SA Hunedoara, actualmente SC A.M. SA Hunedoara,

fiind evident că inculpatul a emis filele CEC drept mijloace de plată a

prețului, pentru mărfurile cumpărate, pe care Ie-a și valorificat a doua zi

după ce a intrat în posesia lor; intenția inculpatului de fraudare a

vânzătorului a fost considerată evidentă, în condițiile în care marfa a fost

revândută, iar prețul încasat în numerar, fără a fi depus în contul bancar al

SC G. SRL, tocmai în scopul eludării plății, filele CEC fiind refuzate la

decontare pentru lipsa totala de disponibil.

Față de aceste considerente, nici cererea de

schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în convenții

prin emitere de file CEC fără acoperire prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (4)

C. pen., respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., în infrac.prev.de

art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 - emitere de file CEC fără

acoperire - nu a fost considerată fondată, întrucât filele CEC au servit

inducerii în eroare a părților contractante la încheierea, respectiv executarea

contractelor de vânzare-cumpărare, operațiunea de emitere a acestor file CEC,

fiind absorbită, în mod natural, în conținutul infracțiunii de înșelăciune.

Apelul inculpatului D.B.C. a fost considerat însă

fondat sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, în sensul că în

cauză s-a constatat că sunt incidente prev.art. 74 lit. a) C. pen. inculpatul

fiind lipsit de antecedente penale și având o bună conduită anterioară, pentru

pedepsele principale,după cum și sub aspectul pedepselor complementare și

accesorii,apreciindu-se că în cauză este oportună numai interdicția drepturilor

prev.de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen. S-a reținut că, față de

calitatea de comerciant a inculpatului, ar fi fost oportună și interdicția

dreptului de a exercita această profesie, în conținutul pedepselor

complementare și accesorii .stabilite conform art. 64 și art. 65 alin. (2) C. pen.,

respectiv de art. 71 alin. (2) rap. la art. 64 lit. c) C. pen., însă, această

sancțiune nu s-a putut aplica în calea de atac declarată de inculpat, întrucât

s-ar încălca principiul instituit de art. 372 C. proc. pen. - neagravarea

situației în propriul apel.

În consecință, în acord cu prevederile art. 379 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., apelul a fost admis, a fost desființată în parte

sentința privitor la individualizarea judiciară a pedepselor și după repunerea

sancțiunilor în individualitatea lor, au fost redozate în sensul că s-a aplicat

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art. 215 alin.

(1), (3) și (4) C. pen. cu aplic.art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c), alin.

(2) și (3) C. pen. (parte civilă fiind SC T. SRL) și de 5 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen.,

pentru infrac. prev.de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) cu aplicart. 74 lit.

a), art. 76 alin. (1) lit. c), alin. (2) și (3) C. pen. (parte civilă fiind SC

S. SA Hunedoara; actualmente SC A.M. SA Hunedoara). Reținându-se în speță și

incidența disp.art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., privitor

laconcursul de infracțiuni, s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a,

lit. b) C. pen., care se va executaîn regime de detenție cu aplicarea

corespunzătoare a pedepsei accesorii aintezicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prev. de 71 alin. (2) C. pen. S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a

declarat recurs, inculpatul D.B.C., iar prin motivele de recurs depuse în scris

la dosarul cauzei și susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, a

criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

pct. 21, 10, 18 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de inculpat, prin prisma

cazurilor de casare, prev. de art. 385

9

pct. 21, 10, 18 și 14 C.

proc. pen., cât și din oficiu, Înalta Curte, constată că recursul este

nefundat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Astfel, se constată că inculpatul a fost citat și

prin afișare la locul săvârșirii faptei, în conformitate cu dispozițiile art. 177

alin. (4) C. proc. pen., că situația de fapt a fost corect reținută de instanța

de fond, că instanța de fond a făcut corect încadrarea juridică a faptelor

săvârșite de inculpat, că aceasta a fost însușită și de instanța de apel, că

instanțele au administrat în mod judicios în cauză întreg materialul probator,

astfel că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită cu privire la

infracțiunile pentru care a fost judecat și condamnat.

Astfel, Înalta Curte, consideră că în cauză s-a dat

eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele pentru care acesta a fost

condamnat au fost corect încadrate juridic.

Așadar, s-a constatat că, în drept, faptele

inculpatului de a fi emis file CEC, știind că sunt fără acoperire, cu intenția

de a prejudicia părțile civile, în scopul obținerii unui folos material injust,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev de art.

215 alin. (1), (3), (4) C. pen. și respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4), (5)

C. pen., nefiind susceptibile de fi încadrate și în dispozițiile art. 215 alin.

(2) din C. pen., întrucât inculpatul nu s-a folosit de nume sau calități

mincinoase, ori de alte mijloace frauduloase pentru a induce în eroare părțile

vătămate, ci, spre a obține acest folos material injust, a emis file CEC în

condițiile în care nu avea disponibil bancar.

În atare condiții, în baza art. 334 C. proc. pen,

instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost

trimis în judecată inculpatul, din infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (4) C. pen. pentru fapta descrisă la pct. 1 și art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4), (5) C. pen. pentru fapta prezentată pct. 2, în infracțiunile prev. de art.

215 alin. (1), (3), (4) C. pen. și respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4), (5)

C. pen.

Cu privire la stabilirea vinovăției inculpatului a

fost considerată relevantă depoziția martorului C.D.A. din noiembrie 2009

(filele 126,127 dosar apel) care a arătat că a acceptat încheierea unei

tranzacții cu inculpatul, fiind convins că reprezintă o societate comercială,

având cifra de afaceri impresionantă, martorul obținând informații de la B.C.R.

Craiova și a A.F.P. Craiova, conform cărora SC G. SRL avea o cifră de afaceri

de 3 ori mai mare decât SC T. SRL și nu era cunoscută pentru incidente bancare.

Prin contractul din 13 octombrie 2003, SC G.C. SRL,

în calitate de cumpărător, a achiziționat de la SC S. SA Hunedoara profile de

oțel în valoare totală de 3.335.818.321 lei, care au fost livrate în perioada

17 octombrie - 22 octombrie 2003, prin transport vagonabil, pentru prețul

convenit inculpatul a emis 2 file CEC, respectiv din 16 noiembrie 2003 și din

17 noiembrie 2003, în valoare totală de 3.202.225.587 lei care au fost refuzate

la plată, la data de 19 noiembrie 2003 pentru lipsă totală de disponibil. Din

înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală s-a constatat că marfa

tranzactionată a fost livrată de vânzător în stația C.F.R. Lacu Sărat, la

solicitarea inculpatului, de unde a fost expediată vagonabil ia SC T. Ivești

(Galați), transferurile realizându-se la 27 octombrie 2003, când bunurile au

intrat în posesia SC G. SRL și respectiv, la 28 octombrie 2003 când marfa a

intrat în posesia SC T. SRL (după cum, s-a atestat în procesul verbal din 27

ianuarie 2005 și scrisorile de trăsură pentru vagon, aferente facturilor emise

pentru aceste operațiuni, aflate la filele 75-88 dos.urm.pen.).

Totodată, s-a reținut că inculpatul a încasat

c/valoarea mărfurilor livrate la SC T. SRL în numerar, în baza a 57 chitanțe

pentru suma de câte 30.000.000 lei, totalizând valoarea de 1.710.000.000 lei

(chitanțe aflate la filele 88-158 dos.urm.pen.) fără ca această sumă să fie

depusă în contul societății, tocmai în scopul împiedicării părții civile SC S. SA

să obțină decontarea filelor CEC care reprezentau mijloace de plată a prețului.

în același mod, din adresa înaintată de B.C.R. Craiova - Sucursala Lăpuș (fila

233 dos.urm. pen.) a rezultat că în perioada 01 octombrie 2003 - 20 noiembrie

2004 în contul bancar aparținând SC G. SRL a existat un sold inițial de 731.853

lei, s-a depus în cursul lunii octombrie suma de 414.856.000 lei pentru ca să

se efectueze plăți ale debitelor în valoare de 415.454.853 lei, iar la data

când filele CEC emise în favoarea SC S. SA Hunedoara soldul contului să fie în

valoare de 133.000 lei.

Înalta Curte, apreciază că a fost făcută o corectă

adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor

săvârșite de inculpat dar și de circumstanțele personale ale acestuia,

inculpatul deși nu are antecedente penale însă prin raportare la condițiile generale

de individualizare a răspunderii penale reglementate de disp.art. 72 C. pen.,

s-a considerat că pedeapsa aplicată a fost just dimensionată și aptă să

răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

Înalta Curte, a apreciat că în cauză nu se impune

reindividualizarea pedepsei așa cum a solicitat inculpatul, având în vedere

următoarele:

În aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe

atenuante, acestea trebuiesc raportate la gradul de pericol social al faptei

comise, la urmările și la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită,

precum și la alte elemente privitoare la persoana inculpatului în concret, față

de gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările în care a fost

săvârșită, urmarea faptei natura relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere

și față de persoana inculpatului.

Astfel, pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă

și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art.

72 C. pen., cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei,

astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen.

În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că,

nici critica formulată de inculpatul D.B.C., privind greșita individualizare a

pedepselor nu poate fi reținută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod

plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar

pedeapsa privativă de libertate în cuantum stabilit de instanța de apel,

dispusă față de inculpatul D.B.C., asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate

și educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia,

nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen.

În baza art. 385

15

pct 1 lit. b) C. proc.

pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.B.C. împotriva

Deciziei penale nr. 264 din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul

inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul D.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 264 din 11 decembrie 2009 a

Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2010.