ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1883/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 436 de la 22 octombrie 2008 pronunțată în Dosarul cu nr. 3454/63/2008, Tribunalul Dolj, secția penală, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.B.C. - fiul lui I. și D., în infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. și respective art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. În baza art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., iar conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și 3 interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., pe durata executării pedepsei. S-a luat act că partea civilă SC T.T. SRL Timișoara a fost radiată din evidențele O.R.C. Timiș din data de 16 mai 2008. A fost obligat inculpatul la 320.222,55 RON despăgubiri, către partea civilă SC S. SA Hunedoara, actualmente SC A.M.

SA Hunedoara. În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială cu titlu de măsură de siguranță a sumei de 117.418,05 RON de la inculpat. A fost obligat inculpatul la 2.000 lei, cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariu apărător oficiu la instanță. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 279/P/2005, s-a disput punerea în mișcare a acțiunii penale si trimiterea în judecată - în stare de libertate - a inculpatului D.B.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen., pentru suma de 1.174.180.517 lei (în dauna SC T.T. SRL Timișoara) și înșelăciunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., pentru suma de 3.202.225.587 lei (în dauna SC S. SA Hunedoara), în final cu aplicare art. 33 lit. a) din C. pen.

Prin sentința penală nr. 543 din 1 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1035/P/2006, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prev. de art 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (4) C. pen. (săvârșită în dauna părții civile SC T.T. SRL Timișoara) și din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen. (în dauna părții civile SC S. SA Hunedoara). În baza art. 215 alin. (1), (4) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul D.B.C. a fost condamnat la 3 luni închisoare; în baza art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen., cu aplic.

art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul a mai fost condamnat la 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., iar în baza art. 33 Iit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. A fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile SC T.T. SRL Timișoara și SC S. SA Hunedoara, inculpatul fiind obligat la plata sumelor de 1.174.180.517 lei către SC T.T. SRL Timișoara, și la 3.202.225.587 lei către SC S. SA Hunedoara, cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, cât și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate, iar prin Decizia penală nr. 224 din 13 decembrie 2007 pronunțată în Dosarul nr. 223/54/2007, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de inculpatul D.B.C.; a desființat sentința și a trimis cauza în rejudecare la aceeași instanță de fond, cu motivarea că Judecătoria nu a motivat schimbarea încadrării juridice și a încălcat dispozițiile art. 291 C. proc. pen. referitoare la citarea inculpatului, în condițiile în care, acesta nu a fost citat la domiciliul indicat în actul de sesizare. În rejudecare, s-a înregistrat Dosarul nr. 3454/63/2008 în care instanța fond a reținut că, deși legal citat, inculpatul nu s-a prezentat în instanță pentru a fi audiat, iar potrivit procesului-verbal din 09 aprilie 2008, I.P.J.

Dolj - Poliția mun. Băilești a comunicat instanței faptul că inculpatul nu se află la domiciliu, fiind plecat din țară și nu se cunoaște locația în care se află și nici data când va reveni în țară. Din examinarea actelor si lucrărilor dosarului, instanța de fond a ținut în fapt următoarele: 1. Inculpatul D.B.C. - reprezentant al SC G.C. SRL Craiova - a încheiat cu SC T.T. SRL Timișoara contractul de vânzare cumpărare cu nr. 902 din 02 septembrie 2003, prin care s-a angajat să-i furnizeze acestei societăți 5 bucăți „purificator ulei T.", în aloare de 2.284.397.894 lei. Cu acea ocazie, reprezentantul societății SC T.T. SRL Timișoara a achitat inculpatului un avans în sumă de 1.142.198.947 lei, părțile convenind ca diferența de preț să fie achitată la momentul livrării mărfii, pentru suma primită ca avans fiind emisă factura fiscală din 12 septembrie 2003 semnată de inculpat și predată către societatea cumpărătoare.

Drept garanție pentru buna executare a contractului, inculpatul a predat aceleiași societăți fila CEC din 12 septembrie 2003, care nu avea acoperire bancară. Ulterior, inculpatul a comunicat societății imposibilitatea de a-și executa obligația contractuală, stomând factura fiscală din 12 septembrie 2003 prin factura fiscală din 29 septembrie 2003, ocazie cu care s-a convenit o amânare până la 23 octombrie 2003. La data convenită, inculpatul a emis fila CEC, pentru suma de 1.174.180.517 lei (suma primită ca avans penalități), fără acoperire în bancă, B.C.R. refuzând să efectueze plata, pe motiv că nu există disponibil. 2. La data de 13 octombrie 2003, inculpatul, în numele SC G.C. SRL Craiova, a încheiat cu SC S. SA Hunedoara (în prezent SC A.M.

SA Hunedoara) contractul în baza căruia, în perioada imediat următoare, SC S. SA Hunedoara a livrat societății reprezentate de inculpat profile oțel în valoare de 3.335.818.321 lei. Conform contractului, prețul mărfii trebuia achitat în termen de 25 de zile de la livrare, însă inculpatul nu și-a mai onorat obligația contractuală.a valorificat profilele de oțel, încasând suma de 2.423.107.315 lei de la SC T.C. SRL Ivești, județul Galați si, mai mult, a emis file CEC fără acoperire în bancă (din 16 noiembrie 2003 și din 17 noiembrie 2003), pentru suma totală de 3.202.225 587 lei, refuzate la plată de către bancă la 19 noiembrie 2003, pentru lipsă totală disponibil și interdicție bancară. Starea de fapt expusă mai sus, a fost probată cu: declarațiile martorilor.declarațiile reprezentanților părților vătămate, scrisoarea inculpatului predată de D.S., contracte, facturi, chitanțe, instanța de fond constatând însă că încadrarea juridică dată faptelor este greșită.

Astfel, s-a constatat că, în drept, faptele inculpatului de a fi emis file CEC, știind că sunt fără acoperire, cu intenția de a prejudicia părțile civile, în scopul obținerii unui folos material injust, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. și respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., nefiind susceptibile de fi încadrate și în dispozițiile art. 215 alin. (2) din C. pen., întrucât inculpatul nu s-a folosit de nume sau calități mincinoase, ori de alte mijloace frauduloase pentru a induce în eroare părțile vătămate, ci, spre a obține acest folos material injust, a emis file CEC în condițiile în care nu avea disponibil bancar.

În atare condiții, în baza art. 334 C. proc. pen, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. pentru fapta descrisă la pct. 1 și art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. pentru fapta prezentată pct. 2, în infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. și respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. Având în vedere criteriile de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 din C. pen. și anume limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, lipsa antecedentelor penale, întinderea prejudiciului, dar și faptul sustragerii inculpatului de la urmărire și judecată instanța de fond a apreciat că prin aplicarea unor pedepse de 3 ani închisoare pentru prima infracțiune - și respectiv de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- pentru cealaltă infracțiune, se asigură scopul preventiv educativ prev de art. 52 din C. pen. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că partea civilă SC T.T. SRL Timișoara a fost radiată din evidențele O.R.C. Timiș, din data de 16 mai 2008, sens în care s-a emis certificatul emis de O.R.C. Timiș. Totodată, a constatat că SC S. SA Hunedoara - actualmente SC A.M. SA Hunedoara - s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 320.222,55 RON, reprezentând prejudiciul încercat și, în urma analizării probatoriului administrat pe latură civilă, a constatat incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. pen. și l-a obligat pe inculpat să achite părții civile suma menționată anterior, cu titlu de despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel - în termen legal - inculpatul D.B.C. invocând critici de netemeinicie și nelegalitate, astfel: în primă teză s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infrac. prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., arătându-se că filele CEC au fost emise drept garanție, iar nu ca mijloc de plată, în următoarele împrejurări: pentru SC T.T.

SRL Timișoara s-a arătat că scopul părții contractate era să obțină c/valoarea ordinului de compensare energie electrică, actele adiționale la contract fiind semnate la presiunea părții civile, care a cerut inculpatului să achite suma garantată cu fila CEC inițială, iar în caz contrar să emită o nouă factură incluzând și penalități; pentru SC S. SA Hunedoara s-a arătat că fila CEC emisă la 23 octombrie 2003 a reprezentat tot o garanție, întrucât scadența era la o dată ulterioară, după 25 de zile, inculpatul fiind de bună credință și considerând că va bani la data scadenței. Pentru teza subsidiară s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infr.prev.de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., în infr.

prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 arătându-se că filele CEC s-au emis în timpul executării în contractelor și nu au servit inducerii în eroare a părților civile. În teză secundară,s-a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor ca urmare a reținerii disp.art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. În vederea soluționării apelului s-a încuviințat administrarea probelor testimoniale pentru apelantul inculpat, respectiv audierea martorilor B.C.

și C.D.A., fiind audiat însă numai martorul Cosma, deoarece pentru martorul B. din procesul verbal de căutare întocmit de Poliția Comunitară Timișoara a rezultat că nu se cunoaște locuința actuală (procesul verbal din 25 iunie 2009 aflat la fila 91 dosar apel); apelantul inculpat, deși citat inclusiv cu mandat de aducere, nu s-a prezentat și din această cauză nu a fost audiat de instanță, din procesele verbale întocmite de Poliția Municipiului Băilești, rezultând că apelantul inculpat este plecat la muncă în Anglia și nu se cunoaște adresa exactă sau data revenirii în țară (filele 25 și 31 dosar apel). Față de întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța de apel a reținut următoarele: Situația de fapt a fost în mod corect stabilită de prima instanță, în sensul că inculpatul D.B.C.

în calitate de administrator și unic asociat la SC G.C. SRL Craiova, conform actului adițional autentificat sub nr. 1130 din 28 martie 2003, a încheiat 2 contracte de furnizare marfă cu părțile civile SC T. SRL Timișoara și SC S. SA - Hunedoara, după cum urmează: a. Prin contractul de vânzare-cumpărare din 02 septembrie 2003 SC G.C. SRL, în calitate de vânzător, s-a obligat să furnizeze părții contractante SC T. SRL, în calitate de cumpărător, 5 buc.

purificator de ulei T., pentru prețul total, negociat între părți 2.284.394.894 lei, incluzând TVA cu termen de livrare a mărfii la data de 13 octombrie 2003. La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cumpărătorul a remis vânzătorului ordinul de compensare energie electrica în valoare de 1.142.198.947 lei, reprezentând avans de 50% din prețul total, urmând ca diferența să se achite cu ordin de plată, la data termenului de livrare a mărfii, fiind prevăzută în convenția părților și clauza de restituire a avansului în cazul în care nu va livra mărfurile la termenul convenit (capitolul V pct. 5.1, 5 din contractul părților depus în copie la filele 122-125 dosar apel).

Totodată, s-a constatat că în conținutul aceluiași contract s-a stabilit că vânzătorul va emite o filă CEC cu scadentă la 17 octombrie 2003, ca măsură asiguratorie pentru cumpărător, urmând ca în situația în care vânzătorul nu livra marfa care formează obiectul contractului, să restituie suma reprezentând c/valoarea ordinului de compensare, cu ordin de plată, iar în cazul în care această obligație contractuală nu se va executa, cumpărătorul să fie îndreptățit să introducă pentru decontare fila CEC emisă de vânzător pentru valoarea de 1.142.198.947 lei, respectiv fila CEC.

Ori, față de aceste clauze contractuale, s-a constatat că inculpatul, în calitate de reprezentant al societății vânzătoare și-a asumat o clauză penală, respectiv a efectua restituirea sumei reprezentând avansul plătit de cumpărător, prin decontarea filei CEC emise, clauză care urma să-și producă efectele numai în situația în care vânzătorul nu-și îndeplinea succesiv, obligațiile asumate pn contract de livrare a mărfii, respectiv de restituire a ordinului de compensa primit cu titlul de avans. De asemenea s-a constatat că inculpatul a intrat în posesia ordinului de compensare, producător de efecte juridice, după cum a rezultat din procesul verbal din 12 septembrie 2003 emis de Serviciul de Compensare - Centrul de Perfecționare a Personalului din Industrie - Sucursala București (fila 180 și 181 dos.urm.pen.), încasând suma de 1.142.198.947 lei de la SC S.T.

SRL Mizil; ulterior însă nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale alternative asumate, sens în care s-a reținut că a stornat factura fiscală din 12 septembrie 2003 aferentă contractului de vânzare-cumpărare, întocmind o nouă factură, din 29 septembrie 2003 și emițând pentru aceasta fila CEC pentru valoarea de 1.174.180.517 lei, (reprezentând suma obținută în baza ordinului de compensare și penalitățile calculate de cumpărător și însușite de inculpatul vânzător). Totodată, la data de 23 octombrie 2003, s-a reținut ca filele CEC eliberate de inculpat, au fost refuzate la decontare de unitatea bancară (B.C.R.

- filele 182, 183 dos.urm.pen.), întrucât nu exista disponibil în contul bancar al societății rezultând că inculpatul a înregistrat în avans marfa în valoare de 1.142.198.947 lei la data de 12 septembrie 2003, care l-a ștornat ulterior la data de 29 septembrie 2003, astfel că la data de 23 octombrie 2003, când urma să fie decontată fila CEC, figura cu debit de 31.981.569 lei, iar credit zero (filele 184,185 dos.urm.pen.).

În aceste condiții, apărarea inculpatului în sensul că fila CEC respinsă la contare pentru lipsă disponibil, scadentă la 10.2003 - a avut semnificația unei garanții pentru cumpărătorul SC T. SRL, iar nu semnificația unui mijloc de plată veritabil, a fost înlăturată, întrucât clauzele contractuale asumate de inculpat impuneau acestuia restituirea efectivă a avansului primit de la cumpărător, respectiv c/valoarea ordinului de compensare de care inculpatul a beneficiat și pe care l-a utilizat în interes personal, restituire care nu se putea realiza decât printr-un mijloc de plată efectivă - fila CEC în discuție.

În consecință, prima instanță a reținut corect că inculpatul a săvârșit cu vinovăție infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., împotriva SC T. SRL Timișoara, fiind îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, cât timp atât în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cât și pe parcursul executării acestuia, inculpatul a indus în eroare partea contractantă privitor la bonitatea sa, tocmai în scopul determinării cumpărătorului să încheie și să execute contractul în condițiile stipulate.

Față de aceste împrejurări de fapt, apărarea inculpatului care a susținut în motivele de apel că sumele de bani rezultate din vânzarea profilelor de oțel au fost însușite de o altă persoană care ar fi administrat SC G. SRL, numita O.C., căreia inculpatul i-ar fi predat facturierele și chitanțierele în alb, nu a putut înlătura răspunderea penală a inculpatului, deoarece numai inculpatul avea dreptul de a administra societatea, fiind asociat unic al societății. În raport de cele expuse, s-a constatat că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, reținând că inculpatul a săvârșit cu vinovăție infracțiunea de înșelăciune prev.de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., împotriva SC S. SA Hunedoara, actualmente SC A.M.

SA Hunedoara, fiind evident că inculpatul a emis filele CEC drept mijloace de plată a prețului, pentru mărfurile cumpărate, pe care Ie-a și valorificat a doua zi după ce a intrat în posesia lor; intenția inculpatului de fraudare a vânzătorului a fost considerată evidentă, în condițiile în care marfa a fost revândută, iar prețul încasat în numerar, fără a fi depus în contul bancar al SC G. SRL, tocmai în scopul eludării plății, filele CEC fiind refuzate la decontare pentru lipsa totala de disponibil.

Față de aceste considerente, nici cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în convenții prin emitere de file CEC fără acoperire prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., în infrac.prev.de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 - emitere de file CEC fără acoperire - nu a fost considerată fondată, întrucât filele CEC au servit inducerii în eroare a părților contractante la încheierea, respectiv executarea contractelor de vânzare-cumpărare, operațiunea de emitere a acestor file CEC, fiind absorbită, în mod natural, în conținutul infracțiunii de înșelăciune. Apelul inculpatului D.B.C. a fost considerat însă fondat sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, în sensul că în cauză s-a constatat că sunt incidente prev.art.

74 lit. a) C. pen. inculpatul fiind lipsit de antecedente penale și având o bună conduită anterioară, pentru pedepsele principale,după cum și sub aspectul pedepselor complementare și accesorii,apreciindu-se că în cauză este oportună numai interdicția drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a ll-a lit. b) C. pen. S-a reținut că, față de calitatea de comerciant a inculpatului, ar fi fost oportună și interdicția dreptului de a exercita această profesie, în conținutul pedepselor complementare și accesorii .stabilite conform art. 64 și art. 65 alin. (2) C. pen., respectiv de art. 71 alin. (2) rap. la art. 64 lit. c) C. pen., însă, această sancțiune nu s-a putut aplica în calea de atac declarată de inculpat, întrucât s-ar încălca principiul instituit de art. 372 C. proc.

pen. - neagravarea situației în propriul apel. În consecință, în acord cu prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., apelul a fost admis, a fost desființată în parte sentința privitor la individualizarea judiciară a pedepselor și după repunerea sancțiunilor în individualitatea lor, au fost redozate în sensul că s-a aplicat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev.de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen. cu aplic.art. 74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c), alin. (2) și (3) C. pen. (parte civilă fiind SC T. SRL) și de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pentru infrac. prev.de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) cu aplicart.

74 lit. a), art. 76 alin. (1) lit. c), alin. (2) și (3) C. pen. (parte civilă fiind SC S. SA Hunedoara; actualmente SC A.M. SA Hunedoara). Reținându-se în speță și incidența disp.art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., privitor laconcursul de infracțiuni, s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., care se va executaîn regime de detenție cu aplicarea corespunzătoare a pedepsei accesorii aintezicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prev. de 71 alin. (2) C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs, inculpatul D.B.C., iar prin motivele de recurs depuse în scris la dosarul cauzei și susținute oral de apărătorul desemnat din oficiu, a criticat decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385 9 pct. 21, 10, 18 și 14 C. proc. pen. Examinând recursul declarat de inculpat, prin prisma cazurilor de casare, prev. de art. 385 9 pct. 21, 10, 18 și 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, Înalta Curte, constată că recursul este nefundat, pentru considerentele ce se vor arăta. Astfel, se constată că inculpatul a fost citat și prin afișare la locul săvârșirii faptei, în conformitate cu dispozițiile art. 177 alin. (4) C. proc.

pen., că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond, că instanța de fond a făcut corect încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, că aceasta a fost însușită și de instanța de apel, că instanțele au administrat în mod judicios în cauză întreg materialul probator, astfel că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită cu privire la infracțiunile pentru care a fost judecat și condamnat. Astfel, Înalta Curte, consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele pentru care acesta a fost condamnat au fost corect încadrate juridic. Așadar, s-a constatat că, în drept, faptele inculpatului de a fi emis file CEC, știind că sunt fără acoperire, cu intenția de a prejudicia părțile civile, în scopul obținerii unui folos material injust, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune prev de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen.

și respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., nefiind susceptibile de fi încadrate și în dispozițiile art. 215 alin. (2) din C. pen., întrucât inculpatul nu s-a folosit de nume sau calități mincinoase, ori de alte mijloace frauduloase pentru a induce în eroare părțile vătămate, ci, spre a obține acest folos material injust, a emis file CEC în condițiile în care nu avea disponibil bancar. În atare condiții, în baza art. 334 C. proc. pen, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. pentru fapta descrisă la pct. 1 și art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen.

pentru fapta prezentată pct. 2, în infracțiunile prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. și respectiv art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. Cu privire la stabilirea vinovăției inculpatului a fost considerată relevantă depoziția martorului C.D.A. din noiembrie 2009 (filele 126,127 dosar apel) care a arătat că a acceptat încheierea unei tranzacții cu inculpatul, fiind convins că reprezintă o societate comercială, având cifra de afaceri impresionantă, martorul obținând informații de la B.C.R. Craiova și a A.F.P. Craiova, conform cărora SC G. SRL avea o cifră de afaceri de 3 ori mai mare decât SC T. SRL și nu era cunoscută pentru incidente bancare. Prin contractul din 13 octombrie 2003, SC G.C.

SRL, în calitate de cumpărător, a achiziționat de la SC S. SA Hunedoara profile de oțel în valoare totală de 3.335.818.321 lei, care au fost livrate în perioada 17 octombrie - 22 octombrie 2003, prin transport vagonabil, pentru prețul convenit inculpatul a emis 2 file CEC, respectiv din 16 noiembrie 2003 și din 17 noiembrie 2003, în valoare totală de 3.202.225.587 lei care au fost refuzate la plată, la data de 19 noiembrie 2003 pentru lipsă totală de disponibil. Din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală s-a constatat că marfa tranzactionată a fost livrată de vânzător în stația C.F.R.

Lacu Sărat, la solicitarea inculpatului, de unde a fost expediată vagonabil ia SC T. Ivești (Galați), transferurile realizându-se la 27 octombrie 2003, când bunurile au intrat în posesia SC G. SRL și respectiv, la 28 octombrie 2003 când marfa a intrat în posesia SC T. SRL (după cum, s-a atestat în procesul verbal din 27 ianuarie 2005 și scrisorile de trăsură pentru vagon, aferente facturilor emise pentru aceste operațiuni, aflate la filele 75-88 dos.urm.pen.). Totodată, s-a reținut că inculpatul a încasat c/valoarea mărfurilor livrate la SC T. SRL în numerar, în baza a 57 chitanțe pentru suma de câte 30.000.000 lei, totalizând valoarea de 1.710.000.000 lei (chitanțe aflate la filele 88-158 dos.urm.pen.) fără ca această sumă să fie depusă în contul societății, tocmai în scopul împiedicării părții civile SC S. SA să obțină decontarea filelor CEC care reprezentau mijloace de plată a prețului.

în același mod, din adresa înaintată de B.C.R. Craiova - Sucursala Lăpuș (fila 233 dos.urm. pen.) a rezultat că în perioada 01 octombrie 2003 - 20 noiembrie 2004 în contul bancar aparținând SC G. SRL a existat un sold inițial de 731.853 lei, s-a depus în cursul lunii octombrie suma de 414.856.000 lei pentru ca să se efectueze plăți ale debitelor în valoare de 415.454.853 lei, iar la data când filele CEC emise în favoarea SC S. SA Hunedoara soldul contului să fie în valoare de 133.000 lei. Înalta Curte, apreciază că a fost făcută o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârșite de inculpat dar și de circumstanțele personale ale acestuia, inculpatul deși nu are antecedente penale însă prin raportare la condițiile generale de individualizare a răspunderii penale reglementate de disp.art.

72 C. pen., s-a considerat că pedeapsa aplicată a fost just dimensionată și aptă să răspundă scopului pedepsei prev. de art. 52 C. pen. Înalta Curte, a apreciat că în cauză nu se impune reindividualizarea pedepsei așa cum a solicitat inculpatul, având în vedere următoarele: În aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuiesc raportate la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările și la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la alte elemente privitoare la persoana inculpatului în concret, față de gradul de pericol social al infracțiunii, împrejurările în care a fost săvârșită, urmarea faptei natura relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere și față de persoana inculpatului.

Astfel, pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă și completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispozițiile art. 52 C. pen. În raport de cele arătate, Înalta Curte apreciază că, nici critica formulată de inculpatul D.B.C., privind greșita individualizare a pedepselor nu poate fi reținută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate în cuantum stabilit de instanța de apel, dispusă față de inculpatul D.B.C., asigură realizarea funcțiilor de exemplaritate și educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. În baza art. 385 15 pct 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 264 din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.B.C. împotriva Deciziei penale nr. 264 din 11 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2010.