ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3924/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 49 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Olt, a fost condamnat inculpatul D.G.C. la pedeapsa de 11 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. s-a dispus contopirea restului de pedeapsă de 4 ani, 5 luni și 3 zile rămas de executat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală 2105/2004 a Judecătoriei Constanța, cu pedeapsa nou aplicată de 11 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.

S-a dedus perioada executată din restul de pedeapsă de 4 ani, 5 luni și 3 zile, începând cu data de 27 martie 2006 la zi.

S-a anulat mandatul de executare emis anterior și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, după rămânerea definitivă a sentinței.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

A fost obligat inculpatul la: 170.450,82 RON despăgubiri civile către partea civilă SC U. SRL Târgoviște, la 39.674,36 RON despăgubiri civile către partea civilă SC E. SRL Râmnicu Vâlcea, la 22.000 RON despăgubiri civile către partea civilă SC F.R. SRL Brâncoveni, la 19.839,26 RON despăgubiri civile către partea civilă SC F.L. SRL București, la 58.121,14 RON despăgubiri civile către partea civilă SC M. SRL Craiova, la 16.669,57 RON despăgubiri civile către partea civilă SC P.R. SRL Ploiești, la 41.054,25 RON despăgubiri civile către partea civilă SC A.U. SRL Galați, la 42.392,56 RON despăgubiri civile către partea civilă SC C.R.G. SRL Recaș și la 20.440,67 RON despăgubiri civile către partea civilă SC Y.I. SRL Pantelimon plus dobânzile legale.

A fost obligat inculpatul la 1.000 RON cheltuieli judiciare, din care 100 RON reprezentând onorariu avocat oficiu avansat din fondul Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În calitate de reprezentant legal al SC V.L. SRL Slatina, în perioada decembrie 2005 - ianuarie 2006, inculpatul D.G.C. a intrat în relații comerciale cu mai multe societăți comerciale din țară de la care a aprovizionat unitatea în numele căreia lucra cu diferite produse în cantități mari și cu valori ridicate.

Urmărind obținerea unor beneficii materiale injuste și, implicit, prejudicierea societăților comerciale furnizoare de produse, în perioada menționată, în baza aceleeași rezoluții infracționale, inculpatul a emis în numele SC V.L. SRL Slatina 12 file CEC către SC U. SRL Târgu Mureș, SC F.L. SRL București, SC E.P. SRL Râmnicu Vâlcea, SC F.R. SRL București, SC M. SA Craiova, SC C.R.G. SRL Recaș, SC P.R. SRL și SC Y.I. SA București.

Deși cunoștea că nu avea disponibilul bănesc necesar, inculpatul a înmânat reprezentanților celor 9 societăți comerciale filele CEC, aceștia le-au introdus pentru decontare, însă au fost restituite pentru lipsa în cont a depozitului bancar.

Folosind în mod repetat acest mijloc fraudulos cu ocazia încheierii convențiilor de vânzare-cumpărare, inculpatul D.G.C. a cauzat celor 9 societăți comerciale furnizoare de produse un prejudiciu total în valoare de 439.801,50 RON care nu a fost recuperat.

Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerile părților civile, copii ale documentelor bancare și comerciale, raport de expertiză grafică, declarațiile martorilor B.D., I.M., S.M.A., declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul D.G.C.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a criticat soluția pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și 2 C. pen., cu trimitere la dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 34 și 35 C. pen.

În acest sens, Parchetul a arătat că Tribunalul Olt nu a lămurit cât reprezintă restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară ce urmează a fi contopit cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea din cauza de față, datele de la dosarul cauzei fiind în acest sens contradictorii. Astfel, din înscrisurile existente la dosar rezultă că inculpatul a executat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată de Judecătoria Constanța, prin Sentința penală nr. 2105 din 22 octombrie 2004, fie numai 7 zile, fie o perioadă de peste 5 luni sau o perioadă de până la 5 luni de zile, fiind necesar ca instanța de apel să lămurească cât reprezintă această perioadă executată pentru a se realiza contopirea restului rămas neexecutat cu pedeapsa din prezenta cauză.

Inculpatul a criticat sentința Tribunalului Olt sub mai multe aspecte de nelegalitate și netemeinicie și a solicitat achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece părțile civile ar fi știut la momentul încheierii convențiilor că inculpatul nu are disponibil bănesc. Al doilea motiv de apel al inculpatului a vizat schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în infr. prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., deoarece la încadrarea juridică nu trebuia avut în vedere prejudiciul total cauzat prin faptele acestuia, ci doar cel cauzat prin fiecare faptă de înșelăciune în parte, neaflându-se astfel, în situația înșelăciunii cu consecințe deosebit de grave.

Prin al treilea motiv de apel al inculpatului s-a criticat cuantumul extrem de ridicat al pedepsei aplicate, în condițiile în care instanța de fond trebuia să aibă în vedere la individualizare atitudinea sinceră a acestuia, faptul că este de acord să achite prejudiciul produs, situația familială, apreciind că se impunea reținerea în cauză și a dispozițiilor art. 74 și 76 C. pen.

Prin ultimul motiv de apel susținut de apărătorul inculpatului, s-a solicitat desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Olt pentru ca această instanță de fond să administreze proba cu martori încuviințată, precum și să i se majoreze onorariul din oficiu, având în vedere activitatea depusă în dosar.

Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 97 din 6 mai 2009, a admis apelurile declarate.

Cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat a fost respinsă.

În baza art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen., inculpatul D.G.C. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen., a dispus contopirea pedeapsei aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 2105 din 22 octombrie 2004 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 6627 din 10 noiembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, în pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, ce urmează a fi executată de către inculpat.

S-a dedus perioada executată de la 21 martie 2003 la 4 septembrie 2003 și de la 27 martie 2006 la 30 septembrie 2008.

A fost anulat mandatul de executare emis în baza Sentinței penale nr. 2105 din 22 octombrie 2004 a Judecătoriei Constanța și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare corespunzător.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Cheltuielile judiciare, în sumă de 200 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se plătesc din fondurile Ministerului Justiției.

Instanța de apel a constatat că în cauză sunt aplicabile numai dispozițiile art. 39 alin. (1) C. pen., inculpatul săvârșind noua infracțiune înainte de începerea executării pedepsei, astfel că a dispus contopirea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2105 din 22 octombrie 2004 a Judecătoriei Constanța și a pedeapsei aplicată pentru infracțiunea din cauza de față.

Curtea de Apel a apreciat că față de inculpat se impune reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., întrucât acesta a avut un comportament sincer pe tot parcursul procesului penal, oferind și informații semnificative cu privire la alte prezumtive fapte penale. În consecință, a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 11 ani la 6 ani închisoare. Celelalte critici formulate în apel au fost respinse ca nefondate.

Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul D.G.C.

Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Recursul critică hotărârile pronunțate în cauză ca fiind nelegale și netemeinice.

Se susține că încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este incompletă, întrucât înșelăciunea s-a realizat în cadrul unor convenții de vânzare-cumpărare prin folosirea de mijloace frauduloase, astfel că încadrarea juridică justă este cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

Printr-un al doilea motiv de recurs se critică netemeinica aplicare a dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen. în favoarea inculpatului și cuantumul pedepsei excesiv de blând în raport de gradul de pericol social abstract și concret al infracțiunii comise și datele care îl caracterizează pe infractor.

S-a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate potrivit motivelor de recurs arătate prin art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Prin concluziile orale, procurorul de ședință a susținut numai motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și a solicitat menținerea sentinței pronunțate de prima instanță. A arătat că în cauză s-ar fi impus reținerea și a alin. (3) al infracțiunii prevăzute de art. 215 C. pen. la încadrarea juridică a faptei, dar recursul procurorului nu poate privi decât pedeapsa aplicată inculpatului.

Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Din analiza materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că situația de fapt și vinovăția inculpatului D.G.C. au fost corect stabilite de către instanțe, hotărârea de condamnare a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune fiind întemeiată în fapt și în drept.

Schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de înșelăciune din art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. solicitată de parchet prin recursul său nu este legală, întrucât ar contraveni prevederilor art. 385

8

din C. proc. pen.

Apelul declarat de procuror împotriva Sentinței penale nr. 49 din 22 aprilie 2008 a Tribunalului Olt nu a criticat încadrarea juridică dată faptei, iar motivele arătate și susținute în apel au fost în favoarea inculpatului. Încadrarea juridică stabilită de instanța de fond a fost reținută întocmai și de către instanța de apel. În recurs, procurorul nu mai poate solicita agravarea situației inculpatului cu privire la încadrarea juridică; cum reținerea alin. (3) al articolului 215 C. pen. ar însemna o agravare a situației acestuia, prin adăugarea unei circumstanțe agravante de fapt, rezultă că schimbarea încadrării juridice în defavoarea inculpatului nu poate opera, astfel că Înalta Curte va respinge această critică formulată prin motivele scrise de recurs, menținând încadrarea juridică dată faptelor inculpatului de către instanța de fond.

Recursul se dovedește a fi fondat cu privire la modul de individualizare a pedepsei aplicate inculpatului de către instanța de apel.

Curtea de Apel Craiova a motivat incidența circumstanței atenuante personale prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., prin aceea că inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptelor pe toată durata procesului penal.

Se impune, însă, precizarea că în timpul urmăririi penale, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză grafică care a concluzionat că semnăturile de pe cele 12 file CEC fără acoperire au fost executate de inculpatul D.G.C.

În aceste condiții, faptele comise de către inculpat au fost dovedite cu mijloace de probă științifice, iar recunoașterea acestora trebuia să fie avută în vedere și de către instanța de apel, așa cum a procedat instanța de fond, doar ca simplu element de individualizare judiciară a pedepsei și nu ca circumstanță atenuantă judiciară.

Pedeapsa aplicată inculpatului de 6 ani închisoare este greșit individualizată, fiind excesiv de blândă în raport cu gradul de pericol social abstract și concret al infracțiunii comise și de datele care îl caracterizează pe infractor.

Infracțiunea comisă de către inculpat prezintă pericol social generic deosebit de ridicat, dovadă în acest sens fiind limitele legale ale pedepsei, respectiv închisoarea de la 10 la 20 de ani.

În cazul infracțiunilor cauzatoare de prejudiciu, gradul de pericol social concret trebuie apreciat, prin raportare la urmarea socialmente periculoasă produsă, la mijloacele folosite de către infractor și la datele care îl caracterizează.

Inculpatul D.G.C. a indus în eroare 9 societăți comerciale în cadrul unor convenții de vânzare-cumpărare, folosind filele CEC fără acoperire realizând astfel un avantaj material injust în sumă totală de 439,801,50 RON.

Având în vedere valoarea foarte mare a prejudiciilor cauzate prin repetarea unor fapte penale de același fel cât și constatarea că inculpatul este recidivist și nu a reparat nici măcar parțial pagubele pricinuite, concluzia care se impune este aceea că pedeapsa aplicată la judecarea cauzei în apel este excesiv de blândă și nu este în măsură să realizeze scopurile și funcțiile oricărei pedepse.

Pentru aceste considerente și în realizarea cerințelor art. 72 și 52 C. pen., Înalta Curte va admite recursul procurorului, va casa decizia atacată și, înlăturând dispozițiile art. 74 lit. c), 76 lit. a), 80 C. pen., va majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., de la 6 ani închisoare la 10 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., inculpatului i se va aplica pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen., pe o durată de 5 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi potrivit art. 71 C. pen.

Din oficiu, în baza art. 385

9

alin. (3) raportat la art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 39 C. pen., astfel că, admițând recursul, va casa hotărârea atacată și cu privire la acest aspect, înlăturând dispoziția de contopire efectuată în baza acestui text de lege.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., Înalta Curte va dispune contopirea pedepsei de 10 ani închisoare (din prezenta cauză) cu restul rămas neexecutat de 4 ani și 16 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2105 din 22 octombrie 2004 a Judecătoriei Constanța, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pe timp de 5 ani.

Înalta Curte, hotărând astfel, reține că inculpatul a executat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, în arest preventiv, și perioada de la 28 august 2003 la 4 septembrie 2003, astfel cum s-a stabilit prin Sentința penală nr. 1814 din 30 august 2006 a Judecătoriei Constanța, definitivă la 23 octombrie 2006, alături de perioada cuprinsă între 21 martie 2003 – 28 august 2003 ce a fost deja dedusă prin Sentința penală nr. 2105 din 22 octombrie 2004 a Judecătoriei Constanța. În consecință, restul rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare este de 4 ani și 16 zile, operațiunea de contopire, potrivit art. 39 alin. (2) C. pen. urmând a se efectua ca în precedent.

Din pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului se va deduce durata executată de la 27 martie 2006 la 30 septembrie 2008.

Celelalte dispoziții ale hotărârii vor fi menținute.

Cu privire la recursul inculpatului D.G.C.

Inculpatul a criticat hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie.

Printr-un prim motiv de recurs s-a susținut că încadrarea juridică dată faptei este greșită, întrucât inculpatul a comis 9 infracțiuni distincte de înșelăciune, împrejurare în care nu trebuie reținute prevederile art. 41 alin. (2) C. pen.

Printr-un al doilea motiv de recurs, s-a solicitat fie achitarea inculpatului, fie schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, întrucât părțile vătămate cunoșteau faptul că acesta nu are disponibil în cont la momentul întocmirii mijloacelor de plată.

Cu privire la individualizarea pedepsei, a solicitat să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea sa, cu consecința reducerii pedepsei, avându-se în vedere situația sa familială.

Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. art. 385

9

pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen.

Probatoriul administrat în cauză demonstrează fără echivoc modul unitar de acțiune a inculpatului care, în baza unei unice rezoluții infracționale, a înșelat, într-o scurtă perioadă de timp (decembrie 2005 – ianuarie 2006) un număr de 9 societăți comerciale, folosind aceleași metode și urmărind un singur scop, acela de a trage foloase materiale injuste de pe urma bunei-credințe manifestate de acestea în relațiile de afaceri.

Furnizorii de mărfuri nu au cunoscut împrejurarea că inculpatul nu are disponibil în cont și că se află în interdicție bancară, fiind induși în eroare de conduita inculpatului care a creat aparența unui om de afaceri potent (se deplasa cu mașină cu șofer, locuia la hoteluri, a avansat o parte din prețul mărfii reprezentând 20% din valoarea facturii în cazul SC U. SRL).

În consecință, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt temeiuri de achitare a inculpatului și nici de schimbare a încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina sa.

Întrucât acțiunile materiale ale inculpatului sunt comise în baza unei rezoluții infracționale unice, se impune ca toate pagubele materiale produse să fie însumate, așa cum obligă interpretarea corectă a prevederilor art. 42 alin. (1) C. pen. și cum s-a statuat prin Decizia nr. XIV din 22 mai 2006 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție dată într-un recurs în interesul legii.

Așa fiind, în mod corect la încadrarea juridică a faptei s-au reținut dispozițiile alin. (5) al art. 215 C. pen.

Cu privire la individualizarea pedepsei, recursul inculpatului se dovedește neîntemeiat pentru argumentele prezentate cu ocazia examinării recursului procurorului.

Înalta Curte mai reține că inculpatul are statutul de recidivist, el persistând în săvârșirea de infracțiuni de același gen, ceea ce denotă periculozitate socială sporită și, alături de celelalte criterii de individualizare analizate, fac inoportună aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai redus sau fără privare de libertate.

Pentru aceste motive, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu până la prezentarea avocatului ales fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și (3) C. proc. pen., art. 189 C. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 97 din 6 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată cu privire la greșita individualizare și aplicare a dispozițiilor art. 39 C. pen.

Înlătură dispozițiile art. 74 lit. c), art. 76 lit. a), art. 80 C. pen., art. 39 alin. (1) C. pen., precum și contopirea efectuată în baza acestui text de lege.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. de la 6 ani închisoare la 10 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b), c) C. pen. pe timp de 5 ani.

Face aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b), c) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. contopește pedeapsa de 10 ani închisoare din prezenta cauză cu restul rămas neexecutat de 4 ani și 16 zile din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 2105 din 22 octombrie 2004 a Judecătoriei Constanța, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b), c) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata executată de la 27 martie 2006 la 30 septembrie 2008.

Menține celelalte dispoziții.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G.C. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentul inculpat la 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea avocatului ales, în sumă de 50 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2009.