ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.01.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 384/2011

HOTĂRÂRE
27.01.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 384/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC R.G.B. SRL Bocșa prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin a solicitat ca prin

hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei SC R.T.SRL la plata

sumei de 355.211,3 lei, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei ca urmare a

deficiențelor calitative ale mărfii livrate de către pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 451 din 12

martie 2007, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosar nr. 5801/59/2006,

s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.G.B. SRL Bocșa; a fost obligată

pârâta debitoare SC R.T.SRL să achite reclamantei suma de 355.211,3 lei cu

titlu de despăgubiri, precum și suma de 6738,63 lei cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de pârâta SC R.T.SRL

IP împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 229 din 25 octombrie 2007.

Prin decizia nr. 1812 din 27 mai 2008 Înalta

Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâta SC R.T. SRL, a

casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel

Timișoara.

În rejudecare Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, prin decizia nr. 143/A din 7 octombrie 2009 a

admis apelul formulat de pârâta SC R.T.SRL a schimbat în tot sentința apelată

și a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei decizii reclamanta

SC C.R.G.B. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență P.E.

a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În argumentarea acestui motiv, recurenta a

susținut că instanța de apel a concluzionat în mod greșit că sorturile livrate

de către SC R.T. SRL ar fi corespuns calitativ la momentul livrării de vreme ce

din întreg probatoriul administrat în cauză (buletine de analiză a calității

sorturilor depuse de intimată la dosarul cauzei) a fost dovedit faptul că

acesta a corespuns la momentul încărcării în autocamioanele societății pârâte;

De asemenea, susține recurenta,

instanța de apel nu a avut în vedere faptul că livrările de sort se realizau pe

timpul nopții (fapt declarat de către martora L.L.E.) într-un timp de lucru

rapid, iar în aceste condiții recepția sortului din camioanele intimatei era

practic imposibil de realiza atât din punct de vedere cantitativ cât și din

punct de vedere calitativ.

Din concluziile expertului reiese

fără putință de tăgadă că starea sortului este extrem de importantă la

calitatea betonului, chiar determinantă și concluzionează că de fapt „calitatea

agregatului este determinantă în asigurarea calității betonului preparat” fapt

confirmat și în nota de constatare.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs

formulată de către recurenta reclamantă SC C.R.G.B. SRL prin administrator

judiciar Cabinet Individual de Insolvență P.E., din perspectiva excepției

nulității recursului, se constată că excepția este întemeiată.

Este de observat că deși recurenta a invocat în

susținerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

aceasta nu a structurat și dezvoltat motivele invocate, conform cerințelor art.

302

1

lit. c) C. proc. civ., criticând în esență, modul în care

instanța de fond a analizat probele administrate. Simpla nemulțumire a părții,

cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de fond și de

apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii,

nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile

art. 304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.,

care statuează asupra obiectului recursului.

Revenind la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., pe care l-a indicat recurenta, se constată că nici o ipoteză

prevăzută de acest text nu a fost demonstrată, criticile de netemeinicie care

au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere și inexistența motivelor

de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Constatând că recurenta nu s-a

conformat obligației prevăzută de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității

motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii sancțiunea

nulității.

Constată nulitatea cererii de recurs

formulată de reclamanta

SC

C.R.G.B. SRL prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență P.E. împotriva

deciziei civile nr. 143/A din 7 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția

comercială,

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 ianuarie 2011.

Sursă