ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1812/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 451 din 12 martie 2007, Tribunalul Caraș Severin, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC G.B. SRL Bocșa în contradictor cu pârâta SC R.T. SRL I.P. pe care, în consecință a obligat-o la plata sumei de 355.211,3 lei cu titlu de despăgubiri. Instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate că părțile au încheiat contractul nr. 7/13 martie 2004 având ca obiect executarea de către prestator pentru și în favoarea beneficiarului (reclamantei) a lucrării „transport sorturi de nisipuri minerale” la termenul și prețul prevăzut în contract dar că lucrarea a prezentat deficiențe calitative fapt ce a atras refuzul antreprenorului lucrării și al beneficiarului acestuia de plată și acționarea în judecată pentru prejudiciul astfel creat.

Curtea de Apel Timișoara , secția comercială, prin Decizia nr. 229 din 25 octombrie 2007 a respins apelul declarat de pârâtă ca nefondat. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a înlăturat criticile apelantei pârâte cu privire la aprecierea probelor de către instanța de fond reținând că nota de constatare întocmită de D-nul inginer D.B. are valoare probatorie fiind întocmită de o persoană avizată și care este independentă față de părțile litigante, el verificând pentru antreprenorul general SC P. SA calitatea tehnică a lucrurilor, constatările sale coroborându-se cu dispozițiile martorei L.L.E. S-a apreciat ca nefiind suficient de relevante probele administrate de pârâtă iar în ceea ce privește modul de recepție a transporturilor efectuate, instanța de apel a constatat că verificarea acestora se făcea doar aleatoriu, prin sondaj conform anexei la contract.

Reținând neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de livrare a sorturilor minerale corespunzătoare ca și compoziție, instanța a apreciat ca întemeiat dreptul reclamantei la despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului rezultat din neîncasarea contravalorii lucrărilor efectuate pentru SC P.I.T. SRL, față și de prevederile art. 970 alin. (2) C. civ. În contra deciziei menționate a declarat recurs pârâta pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. arătând că: - în mod greșit motivarea instanței referă la o clauză calitativă specială relativ la sorturile livrate contrar art. 4 din contract; - în sensul art. 4 din contract recepția nu poate fi interpretată decât ca o recepție cantitativă și calitativă; - buletinele de analize numite rapoarte de încercare infirmă existența unor neajunsuri calitative; - nota de constatare a ing.

Boldus provine de la beneficiarul lucrării și nu îi este opozabilă, ea având și caracter extrajudiciar; Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare la dosar. Opinia Înaltei Curți. Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat despăgubiri „reprezentând prejudiciul încercat ca urmare a deficiențelor calitative ale mărfii livrate de către pârâtă ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate prin contractul de prestări servicii încheiat la 23 martie 2004. Ambele instanțe au procedat însă la administrarea de probe pentru a demonstra că betonul turnat nu era corespunzător datorită calității necorespunzătoare a sorturilor livrate de pârâtă și încorporate în acesta.

Or, părțile au încheiat un contract complex atât de vânzare - cumpărare prin care pârâta s-a obligat să furnizeze și reclamanta să cumpere o cantitate de circa 8.000 m 3 sort cât și de prestări servicii prin care pârâta s-a obligat să execute prestația denumită „Transport sorturi de nisipuri minerale din localitatea Ulmeni Județul Mureș în Municipiul Baia Mare”. În art. 4 din contract s-a stipulat că „recepția materialului transportat se va executa de șeful de stație la destinația indicată de beneficiar, confirmând acest fapt în foaia de transport a conducătorului auto”. Contractul încheiat fiind unul comercial, instanța trebuia să clarifice, pe baza de interogatorii și înscrisuri dacă cumpărătorul a preluat direct bunurile de la vânzător sau de la cărăuș și să facă, după caz, aplicarea fie a art. 1324 C. civ.

raportat la art. 1103 C. civ. având în vedere că sortul contractat este un bun determinat generic iar dovada existenței deficiențelor calitative reprezintă o neexecutare a obligației de predare fie a art. 70 C. com. dacă se dovedește că, cumpărătorul a preluat bunurile de la cărăuș, deficiențele calitative reclamate fiind echivalente viciilor aparente la care referă acest text de lege. În ambele situații, existența eventualelor deficiențe calitative se apreciază la momentul executării obligației de predare de către vânzător și respectiv a celei de preluare a bunului vândut de către cumpărător, iar nu, cum greșit au apreciat instanțele, la un moment ulterior acestuia, după încorporarea lui prin prelucrare.

Așa fiind, Înalta Curte va admite recursul declarat constatând că potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. motivarea deciziei atacate este străină de natura pricinii iar potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor legale referitoare la contractul de vânzare - cumpărare și transport în sensul celor mai sus constatate și, în aplicarea art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC R.T. SRL I.P. împotriva Deciziei civile nr. 229/A/Com din 25 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la curtea de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2008.