ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1812/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 451 din 12 martie 2007,

Tribunalul Caraș Severin, secția comercială, a admis acțiunea formulată de

reclamanta SC G.B. SRL Bocșa în contradictor cu pârâta SC R.T. SRL I.P. pe

care, în consecință a obligat-o la plata sumei de 355.211,3 lei cu titlu de

despăgubiri.

Instanța de fond a

reținut pe baza probelor administrate că părțile au încheiat contractul nr. 7/13

martie 2004 având ca obiect executarea de către prestator pentru și în favoarea

beneficiarului (reclamantei) a lucrării „transport sorturi de nisipuri

minerale” la termenul și prețul prevăzut în contract dar că lucrarea a

prezentat deficiențe calitative fapt ce a atras refuzul antreprenorului

lucrării și al beneficiarului acestuia de plată și acționarea în judecată

pentru prejudiciul astfel creat.

Curtea de Apel

Timișoara

,

secția comercială, prin Decizia nr. 229 din 25 octombrie 2007 a respins apelul

declarat de pârâtă ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel instanța de apel a

înlăturat criticile apelantei pârâte cu privire la aprecierea probelor de către

instanța de fond reținând că nota de constatare întocmită de D-nul inginer D.B.

are valoare probatorie fiind întocmită de o persoană avizată și care este

independentă față de părțile litigante, el verificând pentru antreprenorul

general SC P. SA calitatea tehnică a lucrurilor, constatările sale

coroborându-se cu dispozițiile martorei L.L.E.

S-a apreciat ca

nefiind suficient de relevante probele administrate de pârâtă iar în ceea ce

privește modul de recepție a transporturilor efectuate, instanța de apel a constatat

că verificarea acestora se făcea doar aleatoriu, prin sondaj conform anexei la

contract.

Reținând

neîndeplinirea de către pârâtă a obligației de livrare a sorturilor minerale

corespunzătoare ca și compoziție, instanța a apreciat ca întemeiat dreptul

reclamantei la despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului rezultat din

neîncasarea contravalorii lucrărilor efectuate pentru SC P.I.T. SRL, față și de

prevederile art. 970 alin. (2) C. civ.

În contra deciziei

menționate a declarat recurs pârâta pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ. arătând că:

- în mod greșit

motivarea instanței referă la o clauză calitativă specială relativ la sorturile

livrate contrar art. 4 din contract;

- în sensul art. 4

din contract recepția nu poate fi interpretată decât ca o recepție cantitativă

și calitativă;

- buletinele de

analize numite rapoarte de încercare infirmă existența unor neajunsuri

calitative;

- nota de constatare

a ing. Boldus provine de la beneficiarul lucrării și nu îi este opozabilă, ea având

și caracter extrajudiciar;

Intimata reclamantă

nu a depus întâmpinare la dosar.

Opinia Înaltei Curți.

Prin acțiunea

formulată reclamanta a solicitat despăgubiri „reprezentând prejudiciul încercat

ca urmare a deficiențelor calitative ale mărfii livrate de către pârâtă ca

urmare a nerespectării obligațiilor asumate prin contractul de prestări

servicii încheiat la 23 martie 2004.

Ambele instanțe au

procedat însă la administrarea de probe pentru a demonstra că betonul turnat nu

era corespunzător datorită calității necorespunzătoare a sorturilor livrate de

pârâtă și încorporate în acesta.

Or, părțile au

încheiat un contract complex atât de vânzare - cumpărare prin care pârâta s-a

obligat să furnizeze și reclamanta să cumpere o cantitate de circa 8.000 m

3

sort cât și de prestări servicii prin care pârâta s-a obligat să execute

prestația denumită „Transport sorturi de nisipuri minerale din localitatea

Ulmeni Județul Mureș în Municipiul Baia Mare”.

În art. 4 din

contract s-a stipulat că „recepția materialului transportat se va executa de

șeful de stație la destinația indicată de beneficiar, confirmând acest fapt în

foaia de transport a conducătorului auto”.

Contractul încheiat

fiind unul comercial, instanța trebuia să clarifice, pe baza de interogatorii

și înscrisuri dacă cumpărătorul a preluat direct bunurile de la vânzător sau de

la cărăuș și să facă, după caz, aplicarea fie a art. 1324 C. civ. raportat la art.

1103 C. civ. având în vedere că sortul contractat este un bun determinat

generic iar dovada existenței deficiențelor calitative reprezintă o neexecutare

a obligației de predare fie a art. 70 C. com. dacă se dovedește că,

cumpărătorul a preluat bunurile de la cărăuș, deficiențele calitative reclamate

fiind echivalente viciilor aparente la care referă acest text de lege.

În ambele situații,

existența eventualelor deficiențe calitative se apreciază la momentul

executării obligației de predare de către vânzător și respectiv a celei de

preluare a bunului vândut de către cumpărător, iar nu, cum greșit au apreciat

instanțele, la un moment ulterior acestuia, după încorporarea lui prin

prelucrare.

Așa fiind, Înalta

Curte va admite recursul declarat constatând că potrivit art. 304 pct. 7 C.

proc. civ. motivarea deciziei atacate este străină de natura pricinii iar

potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor

legale referitoare la contractul de vânzare - cumpărare și transport în sensul

celor mai sus constatate și, în aplicarea art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va

casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea

apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta

SC

R.T. SRL I.P. împotriva Deciziei civile nr. 229/A/Com din 25 octombrie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială.

Casează decizia

atacată și trimite cauza spre rejudecare la curtea de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2008.