ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3226/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3226/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra recursului
comercial de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Tribunalului Timiș, la data de 6 mai 2009, reclamanții SC N.E.I. SRL, T.T. și B.S.R.
au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC D.H. SRL, să constate
încetarea valabilității contractului de subînchiriere încheiat la data de 21
decembrie 1995, la data de 16 ianuarie 1997 și să dispună radierea din
Registrul Comerțului a sediilor secundare ale pârâtei de la adresa din
Timișoara, str. Eroilor, pentru lipsă de titlu.
Prin sentința nr. 762/ COM/PI din 15
iulie 2009, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ,
a respins acțiunea obligând reclamanții la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de
cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință,
tribunalul a reținut că reclamanții nu și-au dovedit cu niciun înscris interesul
și calitatea în promovarea acțiunii de față, întrucât contractul a cărui
încetare se solicită a fost încheiat între reprezentantul SC S. SRL, în
calitate de proprietar și reprezentantul pârâtei.
Împotriva acestei sentințe au
declarat apel, reclamanții, criticând sentința atacată, întrucât excepția
lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active, la care s-a
raportat instanța de fond în motivarea sentinței dată, nu au fost invocate nici
de către pârâte și nici de către instanță din oficiu, nefiind puse în discuția
părților.
Prin decizia civilă nr. 206 din 15
decembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins apelul
declarat ca nefondat, reținând că soluția primei instanței s-a raportat la
înscrisurile depuse de reclamanți, în raport de care au fost analizate
interesul juridic și calitatea procesuală activă. În plus, a reținut instanța
de apel, cadrul procesual îl stabilește partea reclamantă, care nu a înțeles să
cheme în judecată și cealaltă parte a contractului de subînchiriere, astfel
încât sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii primei instanțe privind
respingerea acțiunii pe cele două excepții analizate.
Împotriva acestei decizii au
declarat recurs, reclamanții, criticând decizia recurată pentru motive de nelegalitate
ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor de
nelegalitate formulate, recurenții - reclamanți au arătat că aspectele juridice
reținute de instanțele de fond se referă la condițiile necesare pentru a fi
parte în proces, având caracter preliminar dezbaterii fondului, astfel încât
puteau fi invocate doar pe bază de excepție.
Întrucât excepțiile pe care s-a
pronunțat instanța de fond nu au fost invocate nici de către pârâtă, nici de
către instanța de fond din oficiu, și nu au fost puse în discuția părților,
viciază procedura în fața instanței impunând rejudecarea cauzei de către
aceasta.
În continuare, recurenții reclamanți
au arătat că au calitate procesuală activă și justifică un interes în
promovarea acțiunii de față, întrucât sunt actualii proprietari ai imobilului
subînchiriat pârâtei de fostul proprietar, în baza unui contract de
subînchiriere a cărui valabilitate a încetat la data de 16 ianuarie 1997.
Ca atare, au arătat recurenții -
reclamanți, deși nu sunt parte în contractul de subînchiriere, au calitatea de
avânzi cauza, ceea ce le conferă legitimare procesuală activă.
În privința cheltuielilor de
judecată acordate de prima instanță de fond, recurenții - reclamanți au
învederat că acestea sunt excesive, instanța de fond nefăcând aplicarea art. 274
alin. (3) C. proc. civ.
Examinând actele și lucrările
dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate, văzând și
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul
declarat este întemeiat pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală și interesul
reprezintă, alături de capacitatea procesuală, condiții de exercițiu ale
acțiunii civile, aspecte ce sunt analizate cu prioritate, fie la solicitarea
uneia dintre părți, fie la inițiativa instanței de judecată, dat fiind
caracterul de excepții peremptorii, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.
Ca atare, în ipoteza în care nu este
îndeplinită una dintre cele trei condiții ale acțiunii civile, soluționarea
cauzei se face prin admiterea excepției lipsei de interes sau lipsei calității
procesuale active sau lipsei capacității procesuale, fără a se mai intra în
cercetarea pe fond a litigiului.
Întrucât prin invocarea unei
excepții peremptorii de către pârâtă sau de către instanță din oficiu, se tinde
la paralizarea acțiunii în justiție, pentru respectarea dreptului la apărare
și, implicit, a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 C.E.D.O.,
instanța de judecată este obligată să pună în discuția părților excepția
invocată, independent de fundamentarea soluției pronunțate, putând să
încuviințeze, la solicitarea părții interesate, probe în combaterea excepției
care i se opune. În caz contrar, partea în proces căreia i se opune o atare
excepție va fi surprinsă de o soluție pe care nu a anticipat-o și în legătură
cu care nu a avut posibilitate să-și facă apărări, în sensul de a formula
cereri și a administra probe.
Examinând actele dosarului, Înalta
Curte reține că prima instanță de fond a respins acțiunea motivându-și soluția
pe lipsa calității procesuale active a reclamanților și, totodată, pe lipsa
interesului, fără a invoca excepțiile corespunzătoare și fără a le pune în
discuția părților.
În plus, cu excepția acțiunilor în
nulitate absolută, în care calitatea procesuală activă se raportează la
noțiunea de persoană interesată, în toate celelalte cauze calitatea procesuală
și interesul nu se confundă, rămânând condiții distincte de exercițiu ale
acțiunii civile, instanța de judecată fiind obligată să le analizeze distinct,
ordinea de soluționare fiind în sensul că excepția lipsei calității procesuale
active se soluționează prioritar, întrucât aceasta este prima condiție în
promovarea unei acțiuni în justiție, astfel încât, în ipoteza în care se reține
excepția lipsei calității procesuale active, nu mai poate fi cercetată excepția
lipsei de interes.
Pentru considerentele mai sus
invocate, reținând încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil al
recurenților - reclamanți, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., raportat
la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va
casa decizia și sentința Tribunalului Timiș și va trimite cauza spre rejudecare
la același tribunal.
Cât privește motivele invocate cu
privire la dovada în cauză a calității procesuale pasive și a interesului
juridic, având în vedere motivele de casare reținute, acestea vor fi avute în
vedere la rejudecarea în fond a cauzei ca, de altfel, și aspectele relative la
aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanții T.T., B.S.R. și SC N.E.I. SRL TIMIȘOARA împotriva deciziei nr. 206
din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.
Casează decizia atacată și sentința nr.
762/ COM din 15 iulie 2009 a Tribunalului Timiș, secția comercială și trimite
cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 12 octombrie 2010.