ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3226/2010

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, la data de 6 mai 2009, reclamanții SC N.E.I. SRL, T.T. și B.S.R. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC D.H. SRL, să constate încetarea valabilității contractului de subînchiriere încheiat la data de 21 decembrie 1995, la data de 16 ianuarie 1997 și să dispună radierea din Registrul Comerțului a sediilor secundare ale pârâtei de la adresa din Timișoara, str. Eroilor, pentru lipsă de titlu. Prin sentința nr. 762/ COM/PI din 15 iulie 2009, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea obligând reclamanții la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanții nu și-au dovedit cu niciun înscris interesul și calitatea în promovarea acțiunii de față, întrucât contractul a cărui încetare se solicită a fost încheiat între reprezentantul SC S. SRL, în calitate de proprietar și reprezentantul pârâtei. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, reclamanții, criticând sentința atacată, întrucât excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active, la care s-a raportat instanța de fond în motivarea sentinței dată, nu au fost invocate nici de către pârâte și nici de către instanță din oficiu, nefiind puse în discuția părților. Prin decizia civilă nr. 206 din 15 decembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins apelul declarat ca nefondat, reținând că soluția primei instanței s-a raportat la înscrisurile depuse de reclamanți, în raport de care au fost analizate interesul juridic și calitatea procesuală activă.

În plus, a reținut instanța de apel, cadrul procesual îl stabilește partea reclamantă, care nu a înțeles să cheme în judecată și cealaltă parte a contractului de subînchiriere, astfel încât sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii primei instanțe privind respingerea acțiunii pe cele două excepții analizate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, reclamanții, criticând decizia recurată pentru motive de nelegalitate ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor de nelegalitate formulate, recurenții - reclamanți au arătat că aspectele juridice reținute de instanțele de fond se referă la condițiile necesare pentru a fi parte în proces, având caracter preliminar dezbaterii fondului, astfel încât puteau fi invocate doar pe bază de excepție.

Întrucât excepțiile pe care s-a pronunțat instanța de fond nu au fost invocate nici de către pârâtă, nici de către instanța de fond din oficiu, și nu au fost puse în discuția părților, viciază procedura în fața instanței impunând rejudecarea cauzei de către aceasta. În continuare, recurenții reclamanți au arătat că au calitate procesuală activă și justifică un interes în promovarea acțiunii de față, întrucât sunt actualii proprietari ai imobilului subînchiriat pârâtei de fostul proprietar, în baza unui contract de subînchiriere a cărui valabilitate a încetat la data de 16 ianuarie 1997. Ca atare, au arătat recurenții - reclamanți, deși nu sunt parte în contractul de subînchiriere, au calitatea de avânzi cauza, ceea ce le conferă legitimare procesuală activă.

În privința cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță de fond, recurenții - reclamanți au învederat că acestea sunt excesive, instanța de fond nefăcând aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate, văzând și dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul declarat este întemeiat pentru următoarele considerente: Calitatea procesuală și interesul reprezintă, alături de capacitatea procesuală, condiții de exercițiu ale acțiunii civile, aspecte ce sunt analizate cu prioritate, fie la solicitarea uneia dintre părți, fie la inițiativa instanței de judecată, dat fiind caracterul de excepții peremptorii, conform art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. Ca atare, în ipoteza în care nu este îndeplinită una dintre cele trei condiții ale acțiunii civile, soluționarea cauzei se face prin admiterea excepției lipsei de interes sau lipsei calității procesuale active sau lipsei capacității procesuale, fără a se mai intra în cercetarea pe fond a litigiului. Întrucât prin invocarea unei excepții peremptorii de către pârâtă sau de către instanță din oficiu, se tinde la paralizarea acțiunii în justiție, pentru respectarea dreptului la apărare și, implicit, a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 C.E.D.O., instanța de judecată este obligată să pună în discuția părților excepția invocată, independent de fundamentarea soluției pronunțate, putând să încuviințeze, la solicitarea părții interesate, probe în combaterea excepției care i se opune.

În caz contrar, partea în proces căreia i se opune o atare excepție va fi surprinsă de o soluție pe care nu a anticipat-o și în legătură cu care nu a avut posibilitate să-și facă apărări, în sensul de a formula cereri și a administra probe. Examinând actele dosarului, Înalta Curte reține că prima instanță de fond a respins acțiunea motivându-și soluția pe lipsa calității procesuale active a reclamanților și, totodată, pe lipsa interesului, fără a invoca excepțiile corespunzătoare și fără a le pune în discuția părților.

În plus, cu excepția acțiunilor în nulitate absolută, în care calitatea procesuală activă se raportează la noțiunea de persoană interesată, în toate celelalte cauze calitatea procesuală și interesul nu se confundă, rămânând condiții distincte de exercițiu ale acțiunii civile, instanța de judecată fiind obligată să le analizeze distinct, ordinea de soluționare fiind în sensul că excepția lipsei calității procesuale active se soluționează prioritar, întrucât aceasta este prima condiție în promovarea unei acțiuni în justiție, astfel încât, în ipoteza în care se reține excepția lipsei calității procesuale active, nu mai poate fi cercetată excepția lipsei de interes. Pentru considerentele mai sus invocate, reținând încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil al recurenților - reclamanți, în baza art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa decizia și sentința Tribunalului Timiș și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Cât privește motivele invocate cu privire la dovada în cauză a calității procesuale pasive și a interesului juridic, având în vedere motivele de casare reținute, acestea vor fi avute în vedere la rejudecarea în fond a cauzei ca, de altfel, și aspectele relative la aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții T.T., B.S.R. și SC N.E.I. SRL TIMIȘOARA împotriva deciziei nr. 206 din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Casează decizia atacată și sentința nr. 762/ COM din 15 iulie 2009 a Tribunalului Timiș, secția comercială și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2010.