ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3226/2010

Deliberând asupra recursului

comercial de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș, la data de 6 mai 2009, reclamanții SC N.E.I. SRL, T.T. și B.S.R.

au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SC D.H. SRL, să constate

încetarea valabilității contractului de subînchiriere încheiat la data de 21

decembrie 1995, la data de 16 ianuarie 1997 și să dispună radierea din

Registrul Comerțului a sediilor secundare ale pârâtei de la adresa din

Timișoara, str. Eroilor, pentru lipsă de titlu.

Prin sentința nr. 762/ COM/PI din 15

iulie 2009, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ,

a respins acțiunea obligând reclamanții la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că reclamanții nu și-au dovedit cu niciun înscris interesul

și calitatea în promovarea acțiunii de față, întrucât contractul a cărui

încetare se solicită a fost încheiat între reprezentantul SC S. SRL, în

calitate de proprietar și reprezentantul pârâtei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel, reclamanții, criticând sentința atacată, întrucât excepția

lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active, la care s-a

raportat instanța de fond în motivarea sentinței dată, nu au fost invocate nici

de către pârâte și nici de către instanță din oficiu, nefiind puse în discuția

părților.

Prin decizia civilă nr. 206 din 15

decembrie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins apelul

declarat ca nefondat, reținând că soluția primei instanței s-a raportat la

înscrisurile depuse de reclamanți, în raport de care au fost analizate

interesul juridic și calitatea procesuală activă. În plus, a reținut instanța

de apel, cadrul procesual îl stabilește partea reclamantă, care nu a înțeles să

cheme în judecată și cealaltă parte a contractului de subînchiriere, astfel

încât sunt neîntemeiate criticile aduse hotărârii primei instanțe privind

respingerea acțiunii pe cele două excepții analizate.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs, reclamanții, criticând decizia recurată pentru motive de nelegalitate

ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor de

nelegalitate formulate, recurenții - reclamanți au arătat că aspectele juridice

reținute de instanțele de fond se referă la condițiile necesare pentru a fi

parte în proces, având caracter preliminar dezbaterii fondului, astfel încât

puteau fi invocate doar pe bază de excepție.

Întrucât excepțiile pe care s-a

pronunțat instanța de fond nu au fost invocate nici de către pârâtă, nici de

către instanța de fond din oficiu, și nu au fost puse în discuția părților,

viciază procedura în fața instanței impunând rejudecarea cauzei de către

aceasta.

În continuare, recurenții reclamanți

au arătat că au calitate procesuală activă și justifică un interes în

promovarea acțiunii de față, întrucât sunt actualii proprietari ai imobilului

subînchiriat pârâtei de fostul proprietar, în baza unui contract de

subînchiriere a cărui valabilitate a încetat la data de 16 ianuarie 1997.

Ca atare, au arătat recurenții -

reclamanți, deși nu sunt parte în contractul de subînchiriere, au calitatea de

avânzi cauza, ceea ce le conferă legitimare procesuală activă.

În privința cheltuielilor de

judecată acordate de prima instanță de fond, recurenții - reclamanți au

învederat că acestea sunt excesive, instanța de fond nefăcând aplicarea art. 274

alin. (3) C. proc. civ.

Examinând actele și lucrările

dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate, văzând și

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul

declarat este întemeiat pentru următoarele considerente:

Calitatea procesuală și interesul

reprezintă, alături de capacitatea procesuală, condiții de exercițiu ale

acțiunii civile, aspecte ce sunt analizate cu prioritate, fie la solicitarea

uneia dintre părți, fie la inițiativa instanței de judecată, dat fiind

caracterul de excepții peremptorii, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, în ipoteza în care nu este

îndeplinită una dintre cele trei condiții ale acțiunii civile, soluționarea

cauzei se face prin admiterea excepției lipsei de interes sau lipsei calității

procesuale active sau lipsei capacității procesuale, fără a se mai intra în

cercetarea pe fond a litigiului.

Întrucât prin invocarea unei

excepții peremptorii de către pârâtă sau de către instanță din oficiu, se tinde

la paralizarea acțiunii în justiție, pentru respectarea dreptului la apărare

și, implicit, a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 C.E.D.O.,

instanța de judecată este obligată să pună în discuția părților excepția

invocată, independent de fundamentarea soluției pronunțate, putând să

încuviințeze, la solicitarea părții interesate, probe în combaterea excepției

care i se opune. În caz contrar, partea în proces căreia i se opune o atare

excepție va fi surprinsă de o soluție pe care nu a anticipat-o și în legătură

cu care nu a avut posibilitate să-și facă apărări, în sensul de a formula

cereri și a administra probe.

Examinând actele dosarului, Înalta

Curte reține că prima instanță de fond a respins acțiunea motivându-și soluția

pe lipsa calității procesuale active a reclamanților și, totodată, pe lipsa

interesului, fără a invoca excepțiile corespunzătoare și fără a le pune în

discuția părților.

În plus, cu excepția acțiunilor în

nulitate absolută, în care calitatea procesuală activă se raportează la

noțiunea de persoană interesată, în toate celelalte cauze calitatea procesuală

și interesul nu se confundă, rămânând condiții distincte de exercițiu ale

acțiunii civile, instanța de judecată fiind obligată să le analizeze distinct,

ordinea de soluționare fiind în sensul că excepția lipsei calității procesuale

active se soluționează prioritar, întrucât aceasta este prima condiție în

promovarea unei acțiuni în justiție, astfel încât, în ipoteza în care se reține

excepția lipsei calității procesuale active, nu mai poate fi cercetată excepția

lipsei de interes.

Pentru considerentele mai sus

invocate, reținând încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil al

recurenților - reclamanți, în baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., raportat

la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, va

casa decizia și sentința Tribunalului Timiș și va trimite cauza spre rejudecare

la același tribunal.

Cât privește motivele invocate cu

privire la dovada în cauză a calității procesuale pasive și a interesului

juridic, având în vedere motivele de casare reținute, acestea vor fi avute în

vedere la rejudecarea în fond a cauzei ca, de altfel, și aspectele relative la

aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții T.T., B.S.R. și SC N.E.I. SRL TIMIȘOARA împotriva deciziei nr. 206

din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

Casează decizia atacată și sentința nr.

762/ COM din 15 iulie 2009 a Tribunalului Timiș, secția comercială și trimite

cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 octombrie 2010.