ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3758/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3758/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Deliberând asupra recursului
de față,
Prin sentința comercială nr. 234 din 7 decembrie
2007, Curtea de Apel București a respins excepția prematurității contestației,
excepția autorității de lucru judecat.
S-a luat act de renunțarea
la suspendarea executării și a fost respinsă ca nefondată contestația la
executare apreciindu-se că există un contract de ipotecă asupra unui apartament
cu 3 camere și dependințe, garaj și centrală termică pentru garantarea creanței
de 303.673,50 lei a SC P.E. SRL. Contractul de cesiune de creanță din 7 iulie
1999 dintre A.V.A.S. și B. SA a fost considerat ca fiind încheiat legal cu
respectarea dispozițiilor art. 948 și urm. C. civ. și a art. 1391 și urm. C.
civ. cât și a O.U.G. nr, 51/1998.
Contractul de credit din 25
septembrie 1996 a fost garantat prin contractul de ipotecă din 24 septembrie 2006.
Obiectul contractului de ipotecă l-a reprezentat apartamentul duplex cu 3
camere și dependințe, garaj, centrală termică și boxe.
Din raportul de evaluare a
rezultat că imobilul avut în vedere la întocmirea contractului de garanție era
compus din subsol, parter și 2 etaje.
Instanța a apreciat că
definitivarea procedurii administrative de autorizare a construcției după
ipotecarea imobilului nu dovedește faptul că nu ar fi fost adus bunul în
garanție în întregimea sa.
Excepția prematurității a
fost respinsă întrucât, față de data de 16 octombrie 2007 când s-a comunicat
contestația către A.V.A.S. și de data de 19 octombrie 2007 când s-a expediat
contestația nu sunt îndeplinite condițiile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998.
Excepția autorității de
lucru judecat a fost respinsă apreciindu-se că există diferență între obiectul
celor două contestații la executare.
Împotriva acestei sentințe
au declarat recurs contestatorii invocând dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.
și susținând că etajul 2 al imobilului a fost construit după încheierea
contractului de ipotecă și că ipoteca s-a instituit pe 3 camere nu pe 7 cât are
în prezent imobilul.
Se face referire la procesul
- verbal de recepție privind finalizarea etajului 2 al imobilului la
certificatul fiscal din care reiese că imobilul asupra căruia s-a instituit
ipoteca era în suprafață de 137,65 mp și la raportul de evaluare în care se
menționează că imobilul are în prezent o suprafață de 320 mp.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
Recurenții au încheiat un
contract de ipotecă asupra imobilului și acesta a fost individualizat prin
adresă, număr și descrierea sa.
Chiar dacă se susține că
obiectul contractului ar fi apartamentul cu 3 camere și dependințe, în raportul
de evaluare avut în vedere la întocmirea contractului de garanție este indicat
imobilul ipotecat ca fiind compus din subsol, parter și două etaje.
Ipoteca urmărește bunul și
cu ocazia executării acestuia nu se poate vinde doar o parte, respectiv un
etaj.
Recurenții trebuiau să
opereze un dezmembrând conform Legii nr. 7/1996 privind cadastru și atunci ar
fi putut încerca să se opună la executarea întregului imobil.
Din dosar reiese însă că
recurenții garanți au făcut doar procedura administrativă de autorizare
ulterior încheierii contractului de ipotecă ceea ce nu echivalează cu faptul că
nu ar fi adus în garanție bunul în întregime.
Negăsindu-se întemeiate
motivele de recurs acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de contestatorii P.C. și P.E. împotriva sentinței nr. 234 din 7 decembrie 2007
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 decembrie 2008.