ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1414/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 167/ P din 12 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul 1195/103/2009 s-a dispus condamnarea inculpatului I.C.S., fiul lui C. și al E., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. a), C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului I.C.S. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive, de la 29 octombrie 2008 la zi. Au fost condamnați fiecare din inculpații A.I.Ș., fiul lui V. și al E., M.F., și S.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. a), C. pen., cu aplic.

art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen., s-a interzis inculpaților A.I.Ș., M.F. și S.C. exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 861 și art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale aplicată inculpaților A.I.Ș., M.F. și S.C., pe termenul de încercare de 5 ani.

În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpații se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență; Supravegherea inculpaților va fi exercitată de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Neamț. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 864C.

pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaților, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., au fost obligați în solidar inculpații I.C.S., A.I.Ș., M.F. și S.C. să plătească părții civile P.I. 52 lei daune materiale și 2000 lei daune morale. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., a fost obligat inculpatul I.C.S. să plătească părții civile A.A., prin curator G.P.I., 6.500 lei daune materiale, 100 lei lunar contribuție de întreținere începând cu data de 28 octombrie 2008 și până la încetarea stării de nevoie și 70.000 lei daune morale.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., obligă fiecare inculpat să plătească statului câte 1.500 lei, cheltuieli judiciare avansate. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt: În seara zilei de 23 octombrie 2008, inculpatul I.C.S. a consumat băuturi alcoolice în casa fraților D.D. și P. În jurul orelor 21,30-22,00, s-au hotărât să meargă în barul E. din cartierul P. al mun. Piatra Neamț. Aici, frații D. au rămas doar un sfert de oră, după care au plecat. Inculpatul I.C.S. s-a întâlnit în bar cu ceilalți inculpați, cu care era prieten și a rămas în bar continuând să consume băuturi alcoolice împreună. în bar se aflau și partea civilă P.I.

și victima A.D.S., aceștia consumând de asemenea băuturi alcoolice. Observând că partea civilă P.I. are bani la el, inculpații s-au hotărât să-i sustragă. La un moment dat, partea civilă a ieșit din bar, inculpații au urmat-o și, în fața barului, au lovit-o cu pumnii și picioarele, deposedându-o de un telefon mobil și de portmoneu. Inculpații au ascuns telefonul mobil pe un pervaz al unui geam al barului, după care au plecat cu portmoneul. Căutând în portmoneu, au găsit suma de 52 lei și acte de identitate. Inculpații au luat banii și au aruncat portmoneul într-o grădină, de unde a fost ridicat de polițiști și restituit părții vătămate. Inculpații au cumpărat țigări, chipsuri și s-au plimbat cu un taximetru, după aproximativ o oră revenind în barul E. La întoarcerea în bar, partea civilă P.I.

Ie-a cerut inculpaților să-i înapoieze bunurile, ocazie cu care a fost din nou lovit de inculpații A.Ș., cu pumnii, și M.F., cu o sticlă. în acel loc se afla și cealaltă victimă, A.D.S., care vorbea la telefon. Crezând că vrea să anunțe poliția, inculpatul I.C.S. l-a lovit pe A.D.S., o singură dată, cu pumnul în fată. Văzând că victima a căzut la pământ, lovindu-se cu capul de beton, inculpații au fugit. Cu un taximetru au vrut să meargă la bunicii inculpatului A.Ș. din comuna Dochia, însă, pe drum, au fost sunați de părinți și au renunțat. Urmare loviturilor primite de la inculpați, partea civilă P.I. a suferit leziuni traumatice (plagă, echimoze, hemoragie), care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijire medicală.

Victima A.D.S. a fost transportat la Spitalul Județean Neamț, unde a decedat. Moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute de origine centrală, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningo-cerebrală și dilacerare de cerebel. Situația de fapt reținută a rezultat din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești. Astfel, declarațiile inculpaților date în faza urmăririi penale și a inculpatului I.C.S. dată în faza judecății, în care au recunoscut săvârșirea faptelor, așa cum au fost reținute anterior, descriindu-le amănunțit, se coroborează cu declarațiile date de martorii M.V., Ș.l.

și P. (fostă C.) M.L. și cu declarațiile părții civile P.I. date în faza urmăririi penale. Instanța de fond a înlăturat din probatoriul administrat declarația părții civile P.I., dată în cursul judecății, în care a arătat că victima A.D.S. a fost lovită de toți inculpații, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate. Astfel, niciunul dintre cei trei martori ascultați atât în faza urmăririi penale cât și în faza judecății nu a văzut momentul în care victima A.D.S. a fost lovită, ci doar că era căzută în fața barului, pe beton, ei doar bănuind că victima a fost lovită de inculpați, iar partea civilă P.I. nu a oferit nicio explicație plauzibilă a faptului că în cursul urmăririi penale nu a declarat, așa cum a făcut-o în cursul judecății, că toți inculpații au lovit victima A.D.S.

Partea civilă a declarat, în faza urmăririi penale, că a înțeles că unul dintre inculpați a lovit victima. Pe de altă parte, partea civilă nici nu putea să vadă cine l-a lovit pe A.D.S., pentru că în acel moment se afla căzut în bar deoarece fusese lovit de inculpații A.Ș., cu pumnii, și M.F., cu o sticlă, iar cealaltă victimă a fost lovită pe terasa din fața barului. Instanța de fond a înlăturat din probatoriul administrat și declarația martorului A.G., întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate (nu există dovezi că toți inculpații au lovit victima A.D.S. și nici că acesta a fost lovit și de partea civilă P.I. Astfel, susținerile părții civile A.A., prin curatorul său, că toți inculpații au lovit victima A.D.S.

nu au putut fi primite, probatoriul administrat în cauză demonstrând că singurul care a lovit victima a fost inculpatul I.C.S. Din raportul de constatare medico-legală nr. 1846 din 23 octombrie 2008 întocmit de S.M.L. Piatra Neamț, a rezultat că partea civilă P.I. a suferit leziuni traumatice (plagă, echimoze, hemoragie), care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijire medicală. Din raportul de necropsie nr. 256 din 29 octombrie 2008 întocmit de S.M.L. Piatra Neamț, a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute de origine centrală, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu hemoragie meningo-cerebrală și dilacerare de cerebel.

Faptele inculpatului I.C.S., așa cum au fost reținute și dovedite, au întrunit elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie și loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. a) C. pen. și art. 183 C. pen. Faptele inculpaților A.I.Ș., M.F. și S.C., așa cum au fost reținute și dovedite, au întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. a) C. pen. Astfel, s-a dovedit că inculpatul I.C.S. a lovit cu pumnul, o singură dată, victima A.D.S., care s-a dezechilibrat și a căzut cu capul de beton, suferind leziuni care au condus la decesul acesteia și că toți inculpații au lovit victima P.I.

și au deposedat-o de bunuri. La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana fiecărui inculpat și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Gradul de pericol social al faptelor săvârșite a rezultat din modul și mijloacele săvârșirii lor, din împrejurările în care au fost săvârșite, scopul urmărit, urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, așa cum au fost reținute anterior, și din persoana și conduita fiecărui făptuitor.

Faptele au fost săvârșite pe fondul consumului de alcool atât al inculpaților cât și al victimelor, de mai multe persoane, care au acționat cu intenție directă, în cazul infracțiunii de tâlhărie, respectiv de o singură persoană, care a acționat cu praeterintenție, în cazul infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte. Având în vedere că inculpatul I.C.S. a săvârșit cele două infracțiuni mai înainte de a fi condamnat pentru vreuna din ele, s-au reținut dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., referitoare la concursul real de infracțiuni. Inculpatul I.C.S. are vârsta de 22 de ani, studii 11 clase, este muncitor, nu este căsătorit și nu are copii minori. Referitor la conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, instanța de fond a reținut că acesta nu are antecedente penale și nu există date din care să rezulte că ar fi avut o conduită contrară regulilor de conviețuire socială.

Luată în considerare în întregul său, conduita inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii a fost bună și a caracterizat favorabil persoana sa, pentru a fi considerată circumstanță atenuantă. După săvârșirea infracțiunii, inculpatul a avut o atitudine de recunoaștere a săvârșirii faptei și de regret. Din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de probațiune a rezultat că inculpatul deține resursele necesare în vederea reintegrării sale sociale. Imaginea favorabilă din cadrul comunității, regretul față de fapta comisă, prestarea de activități lucrative și conștientizarea gravității faptei pot conduce la scăderea riscului de a reitera comportamentul infracțional. Având în vedere cele anterior reținute, inculpatul I.C.S.

a fost condamnat la pedepsele de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie și 4 ani închisoare pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prin reducerea pedepselor sub minimul special, în condițiile art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen., ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. Aceste pedepse au fost aplicate pe măsura tulburării pe care faptele au produs-o în mediul social și pot asigura scopul prevăzut în art. 52 C. pen. Cele două pedepse astfel stabilite au fost contopite potrivit regulilor arătate în art. 34 lit. b) C. pen. Inculpatul A.I.Ș. are vârsta de 22 de ani, studii 12 clase, nu este căsătorit și nu are copii minori.

Inculpatul M.F. are vârsta de 18 ani, studii 11 clase, nu este căsătorit și nu are copii minori. Inculpatul S.F. are vârsta de 18 ani, studii 7 clase, nu are ocupație, nu este căsătorit și nu are copii minori. Aceștia nu au avut antecedente penale și nu au existat date din care să rezulte că ar fi avut o conduită contrară regulilor de conviețuire socială. Conduita lor înainte de săvârșirea infracțiunii a fost bună și a caracterizat favorabil persoanele lor, pentru a fi considerată circumstanță atenuantă. Inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor și le-au regretat. Din referatele de evaluare întocmite de Serviciul de probațiune a rezultat că inculpații deține resursele necesare în vederea reintegrării sale sociale, cu condiția continuării studiilor și reducerii consumului de alcool.

Față de cele ce preced, fiecare dintre cei trei inculpați a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prin reducerea pedepsei sub minimul special, în condițiile art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. Ca urmare a condamnării la pedeapsa închisorii, s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a și b) C. pen., pe durata prevăzută în art. 71 alin. (2) C. pen.

Pentru interzicerea drepturilor civile, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite, gradul de pericol social al acestora, circumstanțele personale ale inculpaților, precum și pedeapsa principală aplicată duc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a-ll-a și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Luând în considerare și jurisprudența C.E.D.O., instanța de fond a apreciat că interzicerea exercițiului acestor drepturi este necesară pentru asigurarea unui scop legitim, respectiv desfășurarea instrucției penale, măsură care este necesară într-o societate democratică.

De asemenea, luând în considerare natura și durata pedepsei principale aplicate, instanța a apreciat că interzicerea acestor drepturi este proporțională cu situația care a determinat-o. Ținând seama de lipsa antecedentelor penale, de recunoașterea faptelor și regretul manifestat, cât și de situația familială și profesională a inculpaților A.I.Ș., M.F. și S.C., instanța a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru aceștia și, chiar fără executarea pedepsei, nu vor mai săvârși infracțiuni. Cum au fost întrunite cerințele art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate acestor inculpați, pe termenul de încercare de 5 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 862 C. pen.

și s-au stabilit măsurile de supraveghere arătate în art. 863 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpaților asupra posibilității revocării suspendării sub supraveghere. Ca urmare a suspendării executării pedepsei principale, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. În ceea ce privește latura civilă, instanța a constatat că s-au constituit părți civile în procesul penal mama victimei A.D.S., prin curator G.P.I., solicitând tragerea inculpatului la răspundere civilă prin obligarea la plata a 6500 lei cheltuieli de înmormântare și praznice ulterioare, 1000 lei prestație lunară de întreținere, datorată de la data săvârșirii faptei, având în vedere că este foarte bolnavă și că se afla în întreținerea victimei și 200000 lei daune morale, având în vedere suferința profundă provocată de moartea singurului ei fiu și partea vătămată P.I.

cu suma de 30000 lei, reprezentând daune materiale și morale. Analizând temeinicia pretențiilor civile formulate, instanța a constatat că, prin faptele lor, săvârșite cu vinovăție, inculpații au cauzat părților civile prejudicii de repararea cărora sunt răspunzători, în baza art. 998 și urm. C. civ. Astfel, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor M.J. și S.D., partea civilă A.A. a cheltuit suma de 6500 lei pentru înmormântarea victimei și pentru praznicele ulterioare. Din înscrisurile depuse la dosar (filele 82-90), a rezultat că partea civilă este bolnavă, fiind încadrată în categoria persoanelor cu handicap, având anulată capacitatea de satisfacere a trebuințelor bazale (igienă, nutriție, securitate), având nevoie de sprijin permanent din partea altei persoane.

Până la decesul fiului ei, a fost în îngrijirea acestuia, ulterior, la data de 10 decembrie 2008, fiind instituită curatela. în aceste condiții, a fost justificată cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata unei prestații lunare, începând cu data decesului victimei și până la încetarea stării de nevoie și, având în vedere adeverința privind veniturile obținute de victimă anterior decesului (fila 84), inculpatul I.C.S. a fost obligat la plata lunară a sumei de 100 lei. Pentru suferințele psihice cauzate de moartea sigurului ei fiu, în al cărei sprijin se afla datorită stării de boală în care se găsește, instanța l-a obligat pe inculpatul I.C.S. și la plata sumei de 70000 lei daune morale.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă P.I., având în vedere întrunirea cerințelor pentru atragerea răspunderii civile delictuale, inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 52 lei daune materiale, care i-a fost sustrasă prin violență, iar pentru suferințele fizice și psihice avute în perioada celor 7-8 zile de îngrijire medicală și pentru stresul inerent purtării acestui proces, la plata sumei de 2000 lei daune morale. În ceea ce privește măsura arestării preventive a inculpatului I.C.S., tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au impus în continuare privarea de libertate a inculpatului și, având în vedere condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, în baza art. 350 C. proc.

pen., a menținut măsura. Timpul reținerii și arestării preventive a fost scăzut din durata pedepsei aplicate. Ca o consecință a condamnării lor, în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpații au fost obligați să plătească statului cheltuielile judiciare avansate. B. Împotriva acestei hotărâri au declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, inculpații I.C.S., S.C. și partea civilă A.A., prin curator G.P.l. Procurorul prin motivele de apel expuse în scris la dosarul cauzei a înțeles să critice decizia apelată sub următoarele aspecte: Pedeapsa aplicată inculpatului I.C.S., de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și lovituri cauzatoare de moarte, a exprimat o blândețe excesivă și o îndepărtare de la criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., instanța ignorând gravitatea accentuată a infracțiunilor comise de inculpat, cât și scopul pedepsei, astfel cum este definit în art. 52 C. pen.

Având în vedere activitatea infracțională executată de inculpații A.I.Ș., M.F. și S.C. s-a considerat că aplicarea dispozițiilor art. 86 1 și art. 86 2 C. pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, nu își găsește justificarea, impunându-se o reacție fermă și eficientă a societății față de inculpați. Funcția de exemplaritate a pedepsei aplicate nu și-a mai găsit rostul astfel, în condițiile în care o persoană care comite astfel de infracțiuni a beneficiat de suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere, organele judiciare dând, celorlalți indivizi, impresia că un astfel de comportament este mult prea blând sancționat. Față de cele de mai sus, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și aplicarea unor pedepse inculpaților I.C.S., A.I.Ș., M.F.

și S.C., în raport cu pericolul social concret al faptelor comise. Inculpatul I.C. prin apărătorul său a criticat hotărârea atacată numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate de către instanța de fond, pe care le apreciază excesive având în vedere împrejurările de comitere și aspectele ce caracterizează pozitiv persoana sa, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, atitudinea de recunoaștere adoptată în fața organelor judiciare și acordul de a plăti părților civile despăgubirile bănești solicitate. În consecință, inculpatul a solicitat admiterea apelului,desființarea sentinței atacate și reducerea pedepselor ca urmare a eficientizării sporite a efectelor circumstanțelor atenuante judiciare reținute în favoarea sa.

Inculpatul S.C. a criticat soluția de condamnare adoptată de Tribunalul Neamț, apreciind că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie sub aspectul laturii subiective. în acest sens, inculpatul prin apărător a arătat că nu a avut intenția de a deposeda prin violență victima P.I. de telefonul mobil și de portomoneul ce le avea asupra sa, acțiunile sale constituind un gest impulsiv de luare a telefonului pentru a se pune la adăpost. În raport cu situația expusă, inculpatul S.C. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii în sarcina sa a infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tâlhărie și aplicarea unui tratament sancționator mai ușor, proporțional cu gradul de contribuție infracțională a acestuia.

Partea civilă A.A., prin curator G.P.l., a criticat modul de soluționare a laturii penale a cauzei, apreciind că se impune a se schimba încadrarea juridică a faptelor ce formează obiectul acuzațiilor în prezentul proces penal în sensul reținerii în sarcina tuturor inculpaților a infracțiunii de tâlhărie în formă agravată (care a avut ca urmare moartea victimei) prev. de art. 211 alin. (3) C. pen. în susținerea acestei ipoteze, apărătorul părții civile a arătat că probele administrate în cauza pendinte relevă faptul că leziunile suferite de victima A.D.S. nu puteau fi create de o singură lovitură de pumn, astfel cum s-a reținut, ci prin lovituri multiple aplicate de toți inculpații. În considerarea motivelor de apel expuse, partea civilă A.A., a solicitat admiterea apelului și reformarea sentinței supusă controlului judiciar în sensul arătat de apărătorul acesteia.

Prin Decizia penală nr. 15 din 02 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț și inculpații I.C.S., S.C. împotriva sentinței penale arătate. Totodată, s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă A.A., prin curator G.P.l. împotriva aceleiași sentințe, menținându-se starea de arest a inculpatului I.C.S. S-a reținut, în esență, că apelul părții civile A.A., Curtea constată că este tardiv, întrucât numitul G.P.l., curator al părții civile A.A. a fost prezent la dezbaterile în fond a cauzei, care au avut loc la 30 septembrie 2009, situație în care, potrivit art. 363 alin. (3) C. proc.

pen., termenul de apel de 10 zile, curgea de la pronunțare pentru apelanta - parte civilă. Or, apelul declarat de către curator la 26 octombrie 2009 este în afara termenului peremptoriu prevăzut de legea procesuală, întrucât reprezentantul părții civile (curator) s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale ale părții care o reprezintă, motiv pentru care acesta avea obligația de a respecta termenul de decădere prevăzut de art. 363 C. proc. pen. În ceea ce privește celelalte apeluri declarate în cauză, instanța de apel a apreciat hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

C. Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă A.A., prin curator G.P.l., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că urmărirea penală a avut loc în lipsa unui apărător desemnat din oficiu pentru partea civilă care nu își putea face singură apărarea; că încadrarea juridică corectă era cea prev. de art. 211 alin. (3) C. pen.; că individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților este greșită în raport de gravitatea faptei comise asupra victimei, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare. Și-a întemeiat recursul pe cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 6, 17 și 14 C. proc. pen. Examinând recursul declarat de partea civilă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 171 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că decizia instanței de apel este greșită în ceea ce privește aprecierea tardivității apelului declarat de partea civilă A.A., prin curator G.P.l. Astfel, potrivit doctrinei, reprezentantul este persoana împuternicită să îndeplinească în cadrul procesului penal acte procesuale în numele și în interesul unei părți din proces, care nu dorește sau nu poate să participe la activitățile procesual penale. Activitatea reprezentantului se desfășoară în numele și interesul părții, existând obligația de a îndeplini în cele mai bune condiții mandatul primit. Reprezentantul, deși participă la proces în locul părților absente, nu are calitatea de parte, fiind însă subiect al procesului penal, ca titular de drepturi și obligații procesule, în limitele mandatului încredințat de lege sau convențional.

Astfel, deși este un participant important, reprezentantul are calitatea doar de subiect al procesului penal și nu de subiect al cauzei penale, întrucât reprezentantul, apărând în locul părții civile (cum este cazul în speță), nu se confundă niciodată cu poziția procesuală a celui reprezentat. În speță, examinând dispoziția primarului municipiului Piatra Neamț, nr. 4606 din 10 decembrie 2008, prin care se instituie curatela numitului G.P.l.

pentru bolnava A.A., se observă că temeiul instituirii curatelei îl reprezintă dispozițiile art. 152 alin. (1) lit. a) C. fam., respectiv "din cauza bătrâneți, a bolii sau a unei infirmități fizice, o persoana, deși capabilă, nu poate, personal să-și administreze bunurile sau să-și apere interesele în condiții mulțumitoare și, din motive temeinice, nu-și poate numi un reprezentant". Totodată, potrivit art. 153 din același cod, în cazurile prevăzute în art. 152, instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacității celui pe care curatorul îl reprezintă. Așadar, în cauză operează reprezentarea legală a părții civile, fiind aplicabile dispozițiile din legea de procedură civilă (cu care se completează cele din procedura penală) în ceea ce privește reprezentarea părților în judecată.

în aceeași idee, a aplicării dispozițiilor procedurale civile, Curtea apreciază că și comunicarea hotărârii trebuie să se facă tot potrivit reglementării din această materie (art. 261 alin. (3) C. proc. civ. - potrivit cu care hotărârea se va comunica părților, în copie). Concluzionând, Curtea constată că, pe de o parte, atâta vreme cât reprezentantul, deși participă la proces în locul părților absente, nu are calitatea de parte, nu se poate considera că dacă acesta a participat la dezbateri, în lipsa părții civile, nu mai era necesar ca acesteia din urmă să i se comunice hotărârea (potrivit art. 360 C. proc. pen.

copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părților care au lipsit la judecată și la pronunțare); pe de altă parte, chiar dacă am considera că reprezentantul se substituie în drepturile procesuale ale părții civile, potrivit legii de procedură civilă, nu putem mixa dispozițiile celor două legi și să considerăm, potrivit legii de procedură penală, că partea a fost prezentă la judecată, prin reprezentant, și deci să nu-i se mai comunice hotărârea, întrucât așa cum am arătat deja, reprezentantul nu este parte în proces iar legea nu distinge între partea lipsă pur și simplu și partea lipsă, dar reprezentată, iar unde legea nu distinge, nu putem distinge nici noi (ubi lex non disting uit, nec nos distinguere debemus).

Așadar, aplicând în mod consecvent dispozițiile procedurii civile, reiese că părții civile care a fost reprezentată în procesul penal i se comunică hotărârea sau, aplicând dispozițiile procedurii penale, cum reprezentantul nu este parte, se consideră că partea civilă a fost lipsă la judecată și este, de asemenea, necesar să i se comunice hotărârea. Cum, în speță, partea civilă a fost lipsă la dezbaterile în fond, făcându-i-se comunicarea la data de 16 octombrie 2009, apelul declarat la data de 26 octombrie 2009 este formulat în termenul de 10 zile prevăzut de art. 363 C. proc. pen., astfel că instanța de apel trebuia să-l examineze pe fondul acestuia. În raport de această rezolvare dată recursului părții civile, nu pot fi examinate criticile formulate pe fondul cauzei, acest fapt nefiind permis de lege atâta vreme cât nici instanța de apel nu a dat o rezolvare apelului părții civile decât sub aspectul examinării excepției tardivității acestuia.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul formulat de partea civilă, va casa în parte decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului părții civile A.A., aceleiași instanțe, respectiv Curții de Apel Bacău, menținând celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Subzistând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive ale inculpatului I.C.S., în baza art. 385 17 alin. (2) și (4) rap. la art. 382 alin. (3) și art. 383 alin. (11) comb.

cu art. 350 C. proc. pen., Curtea va menține starea de arest a acestuia, detenția preventivă fiind justificată de indiciile precise privind comiterea de către acesta a unei infracțiuni, precum și a riscului ca prin punerea sa în libertate să tulbure ordinea publică. În baza art. 192 alin. (3) din același cod cheltuieli judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de partea civilă A.A., prin curator G.P.l. împotriva Deciziei penale nr. 15 din 02 februarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, privind pe intimații inculpați I.C.S., S.C., A.I.Ș. și M.F. Casează în parte decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului părții civile A.A., prin curator G.P.l., aceleiași instanțe, respectiv Curții de Apel Bacău. Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate. Menține starea de arest a inculpatului I.C.S. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de partea civilă A.A., prin curator G.P.l., rămân în sarcina statului. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați I.C.S., S.C.

și A.I.Ș. în sume de câte 300 lei și 100 lei onorariul parțial pentru intimatul inculpat M.F. se vor suporta din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2010.