ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9169/2009

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 15 octombrie 2008 pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr. 20882/215/2008, reclamanta Teatrul Liric „Elena Teodorini” a chemat în judecată pe pârâta SC T.E.I. SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5.997 lei cu titlul de pretenții și la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că reclamanta a arătat că șoferul pârâtei, care a avut obligația să transporte decorurile conform unui contract separat cu un partener din Elveția, nu a operat corect caseta ANA conform normelor internaționale, astfel că, în cauză, Camera de Comerț și Industrie a României a blocat garanția depusă în valoare de 5.997 lei.

Prin sentința civilă nr. 17300 din 14 noiembrie 2008, Judecătoria Craiova a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București motivat de faptul că potrivit dispozițiilor art. 7 C. proc. civ., „cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal”. Cum sediul pârâtei se află în București, sector 4, instanța constată că nu este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză. Odată sesizat cu soluționarea acestei cereri, Judecătoria Sectorului 4 București, constată că prezentul litigiu are o natură comercială, iar în această materie competența este relativă, fiind reglementată prin norme dispozitive, concluzie care rezultă din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 159 coroborat cu art. 19 C. proc.

civ. La momentul pronunțării hotărârii de declinare, Judecătoria Craiova era competentă să soluționeze cauza, ca efect al decăderii pârâtului din dreptul de a invocat excepția necompetenței teritoriale. Este adevărat că Judecătoria Sectorului 4 București ar fi fost competentă, ca urmare a faptului că sediul pârâtei se află în raza teritorială a acestei instanțe, însă numai în situația în care reclamantul s-ar fi adresat acestei instanțe. În condițiile în care reclamantul a ales o instanță, iar pârâtul nu a contestat alegerea făcută, acea instanță rămâne competentă, pentru a se respecta principiul disponibilității, principiul fundamental care guvernează procesul civil în dreptul român.

Prin sentința civilă nr. 752 din 6 februarie 2009, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, a constatat intervenit conflictul negativ de competență, a trimis cererea formulată de reclamantul Teatrul Liric „Elena Teodorini” cu sediul în Craiova, județul Dolj, în contradictoriu cu pârâta SC T.E. & I. SRL cu sediul în București, pentru regulator de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție. Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru următoarele considerente: În speță calitatea de reclamant o are Teatrul Liric „Elena Teodorini”, cu sediul în Craiova, județul Dolj care a acționat în justiție pârâta SC T.E.

& I. SRL cu sediu în București. Astfel se poate spune că dacă Judecătoria Sectorului 4 București, ar fi fost competentă, ca urmare a faptului că sediul pârâtei se află în raza teritorială a acestei instanțe, însă numai în situația în care reclamantul s-ar fi adresat acestei instanțe. Astfel reclamantul a ales Judecătoria Craiova, iar pârâtul nu a contestat alegerea făcută, ceea ce instanța rămasă competentă, față de principiul disponibilității, principiul fundamental care guvernează procesul civil în dreptul român. Așa fiind, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la sediul acesteia, respectiv Judecătoria Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența în favoarea Judecătoriei Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2009