ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9169/2009

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ., asupra conflictului negativ de competență de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

15 octombrie 2008 pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr. 20882/215/2008,

reclamanta Teatrul Liric „Elena Teodorini” a chemat în judecată pe pârâta SC T.E.I.

SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5.997 lei cu titlul de

pretenții și la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că

reclamanta a arătat că șoferul pârâtei, care a avut obligația să transporte

decorurile conform unui contract separat cu un partener din Elveția, nu a

operat corect caseta ANA conform normelor internaționale, astfel că, în cauză,

Camera de Comerț și Industrie a României a blocat garanția depusă în valoare de

5.997 lei.

Prin sentința civilă nr. 17300 din

14 noiembrie 2008, Judecătoria Craiova a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București motivat de

faptul că potrivit dispozițiilor art. 7 C. proc. civ., „cererea împotriva unei

persoane juridice de drept privat se face la instanța sediului ei principal”.

Cum sediul pârâtei se află în

București, sector 4, instanța constată că nu este competentă din punct de

vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Odată sesizat cu soluționarea

acestei cereri, Judecătoria Sectorului 4 București, constată că prezentul

litigiu are o natură comercială, iar în această materie competența este

relativă, fiind reglementată prin norme dispozitive, concluzie care rezultă din

interpretarea

per a contrario

a prevederilor art. 159 coroborat cu art.

19 C. proc. civ. La momentul pronunțării hotărârii de declinare, Judecătoria

Craiova era competentă să soluționeze cauza, ca efect al decăderii pârâtului

din dreptul de a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Este adevărat că Judecătoria

Sectorului 4 București ar fi fost competentă, ca urmare a faptului că sediul

pârâtei se află în raza teritorială a acestei instanțe, însă numai în situația

în care reclamantul s-ar fi adresat acestei instanțe. În condițiile în care

reclamantul a ales o instanță, iar pârâtul nu a contestat alegerea făcută, acea

instanță rămâne competentă, pentru a se respecta principiul disponibilității, principiul

fundamental care guvernează procesul civil în dreptul român.

Prin sentința civilă nr. 752 din 6

februarie 2009, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția

necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, a constatat

intervenit conflictul negativ de competență, a trimis cererea formulată de

reclamantul Teatrul Liric „Elena Teodorini” cu sediul în Craiova, județul Dolj,

în contradictoriu cu pârâta SC T.E. & I. SRL cu sediul în București, pentru

regulator de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Regulatorul de competență urmează a

fi pronunțat în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru următoarele considerente:

În speță calitatea de reclamant o

are Teatrul Liric „Elena Teodorini”, cu sediul în Craiova, județul Dolj care a

acționat în justiție pârâta SC T.E. & I. SRL cu sediu în București.

Astfel se poate spune că dacă

Judecătoria Sectorului 4 București, ar fi fost competentă, ca urmare a faptului

că sediul pârâtei se află în raza teritorială a acestei instanțe, însă numai în

situația în care reclamantul s-ar fi adresat acestei instanțe.

Astfel reclamantul a ales

Judecătoria Craiova, iar pârâtul nu a contestat alegerea făcută, ceea ce

instanța rămasă competentă, față de principiul disponibilității, principiul

fundamental care guvernează procesul civil în dreptul român.

Așa fiind, competența de soluționare

a cauzei revine instanței de la sediul acesteia, respectiv Judecătoria Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența în favoarea

Judecătoriei Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

9 noiembrie 2009