ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3628/2010

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătorie Satu Mare creditoarea C.N.A.D.N.R.

SA prin D.R.D.P. Cluj, a formulat cerere pentru emiterea SOMAȚIE DE PLATA

împotriva debitoarei SC B. SRL solicitând obligarea debitoarei la plata echivalentului

în lei a sumei de 21,09 EURO, plătibil la cursul de schimb al BNR valabil

pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând

penalități de întârziere calculate pentru neplata la termenele

și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate până la data

achitării acestora inclusiv; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

cererii creditoarea a arătat că, pârâta-debitoare a încheiat

contractul nr. 2760 din 02 noiembrie 2006 având ca obiect eliberarea

rovinietelor pentru autovehiculele, cuantumul rovinietelor fiind de 3750 Euro,

cu obligația achitării în 4 rate.

Pârâta-debitoare

a achitat cu întârziere ratele a doua, pentru aceasta fiind calculate

penalități de întârziere în cuantum de 21,09 Euro.

Conform art. 3

alin. (1) din contract, pentru neachitarea la termen a sumelor reprezentând

rate eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri

naționale din România, beneficiarul datorează majorări de

întârziere calculate prin aplicarea cotei de 0,15% pe zi de întârziere asupra

taxei totale datorate. Penalitățile de întârziere în decontare putând

depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.

Creditoarea a

apreciat creanța pretinsă ca fiind certă, lichidă și

exigibilă, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii și pe cale

de consecință obligarea pârâtei la plata debitelor solicitate.

În drept au fost

invocate prevederile O.G. nr. 5/2001.

Prin

sentința civilă nr. 778 din 5 februarie 2010, Judecătoria Satu

Mare a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Oradea, Secția comercială de contencios

administrativ și fiscal reținând în esență că în

conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr.

554/2004, litigiile privind actele administrative, inclusiv contractele

asimilate actelor administrative, emise sau încheiate de autoritățile

publice centrale sau de persoanele juridice de drept privat asimilate

autorităților publice centrale - cum este creditoarea din prezenta

cauză - se soluționează pe fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel.

La Curtea de

Apel Oradea cauza a fost înregistrată sub nr. 247/35/ 2010.

La rândul ei

și această instanță, prin sentința civilă nr.

180/CA/2010-PI- din 10 mai 2010 a declinat competența de soluționare

a litigiului în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Pentru a

hotărî astfel această instanță a reținut

următoarele:

La rândul ei

Curtea de Apel Oradea, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal, prin sentința nr. 182 din 10 mai 2010.

Pentru a

hotărî astfel această instanță a reținut

următoarele:

În

speță, contractul nr.2760/2 noiembrie 2006 încheiat între

părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea

rețelei de drumuri naționale și deși C.N.A.D.N.R. SA este o

autoritate publică centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea

nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel,

contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate

publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea

serviciilor publice și nici achizițiile publice și nu poate fi

calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să

atragă competența instanței de contencios administrativ în

soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului

administrativ.

Contractul

privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri

naționale are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate

publică și o societate comercială, prin care autoritatea percepe

societății comerciale o taxă de utilizare a rețelei de

drumuri naționale.

Constatându-se

ivit conflict negativ de competență cauza a fost trimisă Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui

regulator de competență.

Sesizată în

condițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată

că instanța competentă este Judecătoria Satu Mare, pentru

următoarele considerente:

Reglementând

obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr.

554/2004 prevede, prin art. 8 alin. (2) și (3), că instanța de

contencios administrativ este competentă să soluționeze

litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract

administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea,

interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, având

în vedere regula după care în astfel de situații, principiul

libertății contractuale este subordonat principiului

priorității interesului public.

Contractul

administrativ nu este definit de acest act normativ, legiuitorul limitându-se

să asimileze, prin art. 2 lit. c), teza a II-a, actelor administrative în

sensul acestei lege, anumite contracte încheiate de autoritățile

publice, în funcție de obiectul lor, respectiv a celor ce privesc punerea

în valoare a bunurilor proprietate publică (realizată, de

regulă, prin contracte de concesiune, de închiriere sau de administrare a

unor bunuri publice), executarea lucrărilor de interes public (ex.

parteneriat public - privat pentru concesiunea de lucrări, prestarea

serviciilor publice (concesiune, delegare de gestiune), achizițiile

publice, precum și alte categorii de contracte administrative care pot fi

expres prevăzute prin legi speciale.

In pricina de

față, prin demersul său judiciar creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A.

prin D.R.D.P. Cluj a solicitat în cadrul procedurii ordonanței de

plată, obligarea debitorului SC B. SRL Satu Mare la plata echivalentului

în lei a sumei de 21,09 EURO, plătibil la cursul de schimb al BNR valabil

pentru ultima zi a lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând

penalități de întârziere calculate pentru neplata la termenele

și în cuantumul stabilit a ratelor eșalonate ale tarifelor de

utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, până la

data achitării acestora inclusiv; cu cheltuieli de judecată.

In motivarea

cererii a arătat că debitoarea a încheiat contractul nr. 2760 din 2

noiembrie 2006, având ca obiect eliberarea rovinietelor pentru autovehiculele

prevăzute in anexa A din contract, cuantumul rovinietelor fiind de 3750,00

Euro, cu obligația achitării in 4 rate.

Cererea de

ordonanță de plată este formulată de D.R.D.P. Cluj în

temeiul prevederilor O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru

combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată

rezultate din contracte comerciale și a O.G. nr. 5/2001 privind procedura

somației de plată.

Potrivit art. 5

alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, „cererea privind creanța de plată

a prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea

fondului cauzei în primă instanță."

Astfel fiind,

litigiul poartă asupra executării obligațiilor decurgând din

contractul având ca obiect eliberarea rovinietelor în beneficiul unei

societăți comerciale de către Compania Națională, care

este, potrivit statului său, prevăzut în anexa la O.U.G. nr. 84/2003,

„societate comercială pe acțiuni, care își

desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și

cu prezentul statut".

Prin urmare,

raportat la obiectul său, respectiv eliberare rovinietă și

încasare tarif utilizare drumuri și, în condițiile în care nu a fost

încheiat de o persoană juridică de drept privat autorizată

să presteze un serviciu public, în regim de putere publică,

asimilată unei autorități publice în sensul dispozițiilor

art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, acest contract nu se circumscrie sferei

contractelor cărora le sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (2),

coroborate cu art. 2 lit. c) din această lege, competența de

soluționare a cererii de emitere a somației de plată revenind

Judecătoriei Satu-Mare.

Înalta Curte are

în vedere și faptul că reglementând cadrul juridic al serviciilor

comunitare de utilități publice, legiuitorul a stabilit, în mod

expres, prin art. 51 alin. (31) din Legea nr. 51/2006, introdus prin O.U.G. nr.

13/2008, competența materială a instanței de contencios

administrativ numai pentru soluționarea litigiilor dintre

unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, dintre

asociațiile de dezvoltare intercomunitară cu obiect de activitate

serviciile de utilități publice și operatori în

legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și

încetarea contractelor de delegare a gestiunii; precum și a celor privind

acordarea de despăgubiri, soluționarea tuturor celorlalte litigii

contractuale dintre operator și utilizator, inclusiv a celor izvorâte din

neplata contravalorii serviciilor prestate realizându-se de instanțele de

drept comun.

Această

soluție legislativă este de natură să asigure o delimitare

clară a sferei contractelor încheiate de autoritățile publice

asimilate actului administrativ prin art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, în

același sens pronunțându-se și instanța supremă.

Astfel fiind, un

asemenea contract este un contract comercial, fiind încheiat între două

persoane juridice, dintre care niciuna nu este o autoritate publică,

și având ca obiect eliberarea rovinietelor în schimbul prețului,

astfel că nu este un contract de achiziție publică, de

concesiune de lucrări publice sau de servicii în sensul prevederilor art.

5 alin. (3) din O.U.G. nr. 119/2007 și ale art. 2 alin. (1) lit. c) teza a

doua din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage competența instanței specializate

de contencios administrativ.

In

consecință, având în vedere considerentele arătate și în

conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în

primă instanță, în favoarea Judecătoriei Satu-Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei, privind pe C.N.A.D.N.R. prin

D.R.D.P. Cluj și SC B. Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 august 2010.