ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3476/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Judecătoria Satu Mare, la data de 3 august 2009, creditoarea

C.N.A.D.N.R. S.A. prin D.R.D.P. Cluj, a solicitat instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța în cauză să emită o

ordonanță de plată împotriva debitoarei SC I. SA, prin care sa

dispună obligarea debitoarei la plata echivalentului în lei a sumei de

28,13 EURO, plătibil la cursul de schimb B.N.R. valabil pentru ultima zi a

lunii anterioare scadenței ratei, reprezentând penalități de

întârziere calculate pentru neplata la termenele și în cuantumul stabilit

a ratelor eșalonate până la data achitării acestora inclusiv

și a cheltuielilor de judecata reprezentând taxa judiciară de timbru

și timbrul judiciar.

Pârâta-debitoare a încheiat

contractul nr. 2343 din 05 mai 2006 având ca obiect eliberarea rovinietelor

pentru autovehiculul cu număr de înmatriculare X. Cuantumul rovinietelor a

fost de 1500,00 Euro, cu obligația achitării în 4 rate.

Ratele a 2-a, a 3-a și a 4-a nu

au fost achitate la datele scadente (05 august 2006, 05 noiembrie 2006 și

05 februarie 2007) fiind achitate cu întârziere la data de 16 august 2006, 15

noiembrie 2006 și 06 martie 2007, pentru care au fost calculate

penalități de întârziere:

- rata a 2-a - 11 zile de întârziere

- suma de 6,19 Euro,

- rata a 3-a  -10 zile de întârziere

- suma de 5,63 Euro,

- rata a 4-a - 29 zile de întârziere

- suma de 16,31 Euro, rezultând un debit total de 28,13 Euro.

Conform art. 3 alin. (1) din

contract, pentru neachitarea la termen a sumelor reprezentând rate

eșalonate ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri

naționale din România, beneficiarul datorează majorări de

întârziere calculate prin aplicarea cotei de 0,15 % pe zi de întârziere asupra

taxei totale datorate. Penalitățile pentru întârziere in decontare

pot depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.

Judecătoria Satu Mare, prin

sentința civilă nr. 5305 din 21 octombrie 2009, a admis excepția

necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Oradea, reținându-se că potrivit art. 2 alin. (1)

lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, contractele care stau la baza

cererilor de chemare în judecata formulate de C.N.A.D.N.R. SA sunt asimilate

actelor administrative, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din aceeași

lege, activitatea de soluționare a acestor cereri constituie contencios

administrativ.

Conform art. 10 alin. (1) teza a

II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative-inclusiv

contractele asimilate actelor administrative-emise sau încheiate de

autoritățile publice centrale sau de persoanele juridice de drept

privat asimilate autorităților publice centrale, se

soluționează în fond (în prima instanța) de ­secțiile de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

La rândul său, Curtea de Apel

Oradea, prin sentința civilă nr. 68 din 15 februarie 2010, a admis

excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Satu Mare, reținând următoarele:

Contractul privind eliberarea

rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale are natura

unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică și

societate comercială, prin care autoritatea percepe societății

comerciale o taxă de

utilizare

a rețelei de drumuri naționale.

Constatând existența

conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, a sesizat

î

nalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

vederea soluționării acestuia, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Verificând cauza, Curtea

constată că, în raport cu obiectul litigiului și având în vedere

dispozițiile legale incidente în cauză, competența

materială revine Judecătoriei Satu Mare, pentru considerentele ce vor

fi arătate în continuare.

Astfel, așa cum rezultă

din chiar conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul

acesteia îl constituie emiterea unei ordonanțe de plată, în

condițiile O.U.G. nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea

întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din

contracte comerciale.

Conform art. 10 alin. (1) din actul

normativ susmenționat, „În cazul în care, ca urmare a verificării

cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților,

precum și a celorlalte probe administrate, constată că cererea

este întemeiată, instanța emite o ordonanță de plată,

în care se precizează suma și termenul de plată”.

De asemenea, potrivit art. 5 alin. (l)

din același act normativ, „Cererea privind creanța de plată a

prețului se depune la instanța competentă pentru judecarea

fondului cauzei în primă instanță”.

În speță, obiectul cererii

îl formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit

Contractului încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind

introducerea unor tarife de

utilizare

a

infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării

în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Din conținutul clauzelor

contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un

asemenea contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare

și condiționarea eliberării rovinietelor de plata ratelor

trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deținute.

În cauză, deci, nu ne

aflăm în prezența unui contract administrativ în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Legea nr. 554/2004

cu modificările și completările ulterioare, din moment ce

asemenea contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în

vigoare la data respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică, ci eșalonarea plății în 4 rate

trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.

De altfel, chiar O.U.G. nr. 119/2007,

invocată în mod expres ca temei al cererii de chemare în judecată,

vizează în mod explicit contractele comerciale, având ca obiect de

reglementare măsuri de combatere a întârzierii executării

obligațiilor de plată rezultate din astfel de contracte.

Față de cele arătate,

cum în cauză este vorba de un contract de natură comercială,

având în vedere valoarea obiectului și ținând seama de

dispozițiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, raportat la cele

ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei

va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. Cluj și SC I.

SRL Satu Mare în favoarea Judecătoriei Satu Mare

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 iunie 2010.