ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3916/2008

Asupra

recursurilor de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 45/F din 6 mai 2008, Curtea de Apel Brașov, secția penală

și pentru cauze cu minori, a condamnat pe inculpata F.N.J. la pedeapsa de 1 an

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și

(3) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și a art. 76 alin.

(1) lit. c) C. pen.

În

temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate

inculpatei pe durata termenului de încercare de 3 ani, punându-i-se în vedere

inculpatei prevederile art. 83 C. pen.

În

temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborate cu art. 998 C. civ., a

fost obligată inculpata să plătească părții civile N.E., suma de 1200 Ron,

reactualizată conform indicelui de inflație la data plății, cu titlu de daune

materiale, fiind respinse celelalte pretenții.

A fost

obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel cum

rezultă din dispozitivul sentinței.

În

esență, s-au reținut următoarele:

La data

de 20 noiembrie 2002, după ce între recurenta inculpată, avocată în cadrul

Baroului București și partea civilă s-a încheiat un contract de asistență

juridică într-un dosar civil, partea

vătămată

N.E. a plecat în Canada, ținând legătura telefonic prin martorul B.V., care îi

reprezenta interesele.

Ulterior

judecării recursului și pronunțării unei soluții

nefavorabile părții vătămate, aceasta a fost de acord cu propunerea

inculpatei,

de a promova recurs în anulare, sens în care, în decembrie 2003, inculpata i-a

comunicat că acesta a fost judecat și că va fi o soluție favorabilă, dar că

pentru a se pronunța hotărârea trebuie achitată o taxă de timbru de 12.000.000

lei vechi, sumă pe care a primit-o prin intermediul martorului B.

În

realitate, partea civilă a descoperit că nu fusese înregistrat nici un dosar

privind cauza sa civilă.

Împotriva

sentinței au declarat recurs inculpata și partea civilă.

Prin

recursul declarat, inculpata a solicitat admiterea recursului declarat, casarea

sentinței atacate, în temeiul art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. și

achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la

art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că probatoriul nu confirmă

vinovăția

inculpatei sub forma intenției. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei

aplicate, cu menținerea suspendării executării pedepsei.

Recurenta

parte civilă a solicitat ca inculpata să fie obligată să-i plătească și restul

sumelor cu care s-a constituit parte civilă, greșit neacordate prin sentință.

Recursurile nu sunt fondate.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că

instanțele au

reținut corect faptele și vinovăția

inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor

legale și au individualizat în

mod just

pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al

modalității

de executare.

Din

materialul probator administrat în cauză rezultă, în mod cert, că inculpata, în

calitate de avocat, a indus-o în eroare pe partea vătămată N.E., cu care

încheiase contractul de asistență juridică, asigurând-o, în mod mincinos, și

creându-i convingerea nereală că a întreprins toate demersurile pentru

promovarea unui recurs în anulare, că acesta a fost declarat și judecat și că

trebuie să achite cu titlu de taxă de timbru suma de

12.000.000 lei vechi, pentru a beneficia de o decizie judecătorească

favorabilă.

Această

faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune,

corect reținută de instanța de fond, iar pedeapsa aplicată a fost just

individualizată, neexistând temeiuri pentru reducerea ei.

Nici criticile părții civile nu sunt întemeiate.

Instanța a obligat inculpata să-i plătească

părții civile numai

această

sumă, întrucât s-a dovedit că doar această sumă reprezintă

prejudiciul care i-a fost cauzat prin infracțiunea de înșelăciune, așa

cum s-a arătat în considerentele sentinței.

Neexistând

nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu,

urmează ca recursurile declarate de recurenta parte civilă N.E. și recurenta

inculpată F.(P.)N.G. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte

civilă N.E. și recurenta inculpată F.(P.)N.G. î

mpotriva sentinței penale nr. 5/F din 6 mai 2008

a Curții de Apel Brașov,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenta parte civilă și recurenta inculpată la plata sumei de

câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

recurenta inculpată, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie

2008.