ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3916/2008

Asupra recursurilor de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 45/F din 6 mai 2008, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a condamnat pe inculpata F.N.J. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și a art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata termenului de încercare de 3 ani, punându-i-se în vedere inculpatei prevederile art. 83 C. pen. În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen. coroborate cu art. 998 C. civ., a fost obligată inculpata să plătească părții civile N.E., suma de 1200 Ron, reactualizată conform indicelui de inflație la data plății, cu titlu de daune materiale, fiind respinse celelalte pretenții.

A fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței. În esență, s-au reținut următoarele: La data de 20 noiembrie 2002, după ce între recurenta inculpată, avocată în cadrul Baroului București și partea civilă s-a încheiat un contract de asistență juridică într-un dosar civil, partea vătămată N.E. a plecat în Canada, ținând legătura telefonic prin martorul B.V., care îi reprezenta interesele.

Ulterior judecării recursului și pronunțării unei soluții nefavorabile părții vătămate, aceasta a fost de acord cu propunerea inculpatei, de a promova recurs în anulare, sens în care, în decembrie 2003, inculpata i-a comunicat că acesta a fost judecat și că va fi o soluție favorabilă, dar că pentru a se pronunța hotărârea trebuie achitată o taxă de timbru de 12.000.000 lei vechi, sumă pe care a primit-o prin intermediul martorului B. În realitate, partea civilă a descoperit că nu fusese înregistrat nici un dosar privind cauza sa civilă. Împotriva sentinței au declarat recurs inculpata și partea civilă. Prin recursul declarat, inculpata a solicitat admiterea recursului declarat, casarea sentinței atacate, în temeiul art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. și achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că probatoriul nu confirmă vinovăția inculpatei sub forma intenției. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, cu menținerea suspendării executării pedepsei. Recurenta parte civilă a solicitat ca inculpata să fie obligată să-i plătească și restul sumelor cu care s-a constituit parte civilă, greșit neacordate prin sentință. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpatului, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă, în mod cert, că inculpata, în calitate de avocat, a indus-o în eroare pe partea vătămată N.E., cu care încheiase contractul de asistență juridică, asigurând-o, în mod mincinos, și creându-i convingerea nereală că a întreprins toate demersurile pentru promovarea unui recurs în anulare, că acesta a fost declarat și judecat și că trebuie să achite cu titlu de taxă de timbru suma de 12.000.000 lei vechi, pentru a beneficia de o decizie judecătorească favorabilă. Această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, corect reținută de instanța de fond, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată, neexistând temeiuri pentru reducerea ei.

Nici criticile părții civile nu sunt întemeiate. Instanța a obligat inculpata să-i plătească părții civile numai această sumă, întrucât s-a dovedit că doar această sumă reprezintă prejudiciul care i-a fost cauzat prin infracțiunea de înșelăciune, așa cum s-a arătat în considerentele sentinței. Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenta parte civilă N.E. și recurenta inculpată F.(P.)N.G. să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta parte civilă N.E. și recurenta inculpată F.(P.)N.G. î mpotriva sentinței penale nr. 5/F din 6 mai 2008 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta parte civilă și recurenta inculpată la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2008.