ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2724/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 51/F

din 19 mai 2008, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

a respins ca nefondată plângerea formulată de petenții R.T. și R.L. împotriva

rezoluției nr. 396/P/2007 dispusă la data de 1 octombrie 2007 de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Brașov, rezoluție pe care a menținut-o, potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., petenții au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de câte 200 lei.

S-a reținut că la data de 21

august 2006, petiționarii R.T. și R.L. au formulat o cerere de chemare în

judecată, solicitând ca pe baza unei ordonanțe președințiale să se dispună

sistarea lucrărilor de construcții începute pe terenul lor de către pârâții P.I.

și P.A.

Prin sentința civilă nr. 6385

din 24 august 2006 a Judecătoriei Brașov, cererea formulată de petiționari a

fost admisă, judecătorul cauzei fiind L.S.P.

Hotărârea civilă arătată mai

sus a fost casată în recurs, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de

fond care a respins acțiunea petiționarilor, pentru ca, în final, prin

admiterea recursului declarat de aceștia, cererea lor să fie admisă și, pe cale

de ordonanță președințială, să se dispună sistarea lucrărilor de construcție efectuate

pe terenul lor.

Prin plângerea penală

formulată, petiționarii și-au arătat nemulțumirea pentru prelungirea duratei

procesului civil, arătând că aceasta a avut la bază greșeala primului judecător

al fondului, motiv pentru care au cerut tragerea acestuia la răspundere penală

pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249

C. pen.

Prin rezoluția nr. 396/P/2007

din 1 octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a dispus

neînceperea urmăririi penale față de judecătorul P.L.S. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 249 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

S-a apreciat că judecătorul

a acționat cu bună-credință, pronunțând o hotărâre corectă în fond.

Soluționarea cererii de

ordonanță președințială a reclamanților, s-a făcut așa cum s-a cerut, fără

citarea părților, fără somație și fără trecerea vreunui termen, conform

dispozițiilor art. 581 și urm. C. proc. civ.

La termenul de judecată din

23 august 2006, când cererea s-a soluționat, a fost prezent în instanță doar

mandatarul reclamantului (cererea a și fost formulată de avocatul ales al

reclamanților), judecătoarea nedispunând citarea părților.

Din declarația judecătoarei

rezultă că, chiar dacă în cuprinsul încheierii de ședință din 23 august 2006

s-a strecurat o eroare materială în sensul că în loc de „procedura fără citare”

s-a consemnat „procedura de citare îndeplinită”, la motivarea sentinței civile

nr. 6385 din 24 august 2006 a avut în vedere soluționarea cauzei fără citarea

părților.

Că, pe nici un act depus la

dosar nu este rezoluția sa „se citează părțile”, iar prin soluția dată cauzei

nu a afectat drepturile părților.

În jurisprudență s-a reținut

că hotărârile judecătorești, atât în privința dispozitivului, cât și a

considerentelor, nu pot fi criticate decât prin căile legale de atac, astfel

încât o hotărâre judecătorească nu poate fi considerată prin ea însăși o

infracțiune.

Plângerea formulată de petenți

împotriva măsurii dispuse de procuror, în temeiul dispozițiilor art. 275-278 C.

proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 1/II/2008 din 7

ianuarie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Brașov.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., petenții s-au adresat

instanței de judecată cu plângere împotriva rezoluției procurorului de

neîncepere a urmăririi penale.

Instanța de judecată a

considerat ca legală și temeinică soluția dată de procuror, dispunând

menținerea acesteia ca atare.

S-a arătat că în seama

magistratului judecător L.S.P. nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte

penale, reluarea ciclului procesual după soluționarea în primă instanță a

cauzei de către acesta nefiind consecința comiterii infracțiunii de neglijență

în serviciu.

Părțile și-au valorificat

dreptul de a utiliza căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, iar

instanțele de control judiciar și-au exercitat, la rândul lor, dreptul de a

examina și de a desființa hotărârile atacate, în conformitate cu reglementările

procesual-civile în materie.

Pronunțarea unei hotărâri

judecătorești care nemulțumește părțile nu reprezintă în sine și în lipsa

oricăror altor dovezi o faptă penală, iar hotărârile judecătorești nu pot fi

cenzurate pe calea unor plângeri penale formulate de acestea.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești au declarat recurs petiționarii R.T. și R.L., susținând că

sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică și solicitând admiterea

plângerii.

Verificând hotărârea

atacată, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legală și

temeinică.

Magistratul judecător a

pronunțat o hotărâre judecătorească menținută de instanța de control judiciar,

ceea ce demonstrează buna-credință cu care acesta a acționat în tot ceea ce

privește aspectele formale și de fond ale desfășurării procesului civil și

soluționării cauzei.

Aspectele criticate în

hotărârea primei instanțe de recurs și care au condus la casarea cauzei

(într-un prim ciclu procesual) nu constituie consecința săvârșirii unei fapte

penale și nu pot conduce la punerea în mișcare a acțiunii penale față de

magistratul judecător.

Rezoluția de neîncepere a

urmăririi penale dată de procuror fiind legală și temeinică, conformă actelor

premergătoare efectuate și dispozițiilor penale și procesual-penale în vigoare,

în mod just a fost menținută de către instanța de fond.

Constatând că nu există

temeiuri de casare a sentinței recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat de petiționari, dispunând obligarea

acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarii R.T. și R.L. împotriva sentinței penale nr. 51

din 19 mai 2008 a Curții de Apel Brașov.

Obligă recurenții petenți la câte 50 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 septembrie 2008.