ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 494/2004

S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală pronunțată în dosarul nr.162/2004. S-a prezentat recurentul, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, avocat Rădulescu Nicolae. Procedura de citare a fost îndeplinită. Avocat Rădulescu Nicolae – pentru inculpat – a lăsat soluția la aprecierea instanței arătând că, cauza se află în apel , instanța urmând să examineze și pe fond susținerile inculpatului , privind nevinovăția. Procurorul a cerut respingerea recursului declarat de inculpat, măsura arestării fiind legală și temeinică, situație în care a fost menținută în mod corect de instanța de apel.

Recurentul inculpat a susținut că este nevinovat și a cerut punerea în libertate. C U R T E A Asupra recursului penal de față ; Din actele și lucrările dosarului constată următoarele : Prin încheierea din 15 ianuarie 2004 , pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr.162/2004, printre altele, s-a verificat din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului D.N. potrivit art.300 2 Cod procedură penală raportat la art.160 b Cod procedură penală. S-a apreciat cu ocazia verificării că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului – în raport de natura faptei dedusă judecății. 2 Împotriva acestei soluții de menținere a arestării preventive a declarat recurs inculpatul D.N..

Recurentul nu a motivat în scris recursul declarat, dar oral a susținut să fie pus în libertate, deoarece nu a comis fapta dedusă judecății. Recursul declarat este nefondat. Astfel, potrivit art.160 b al.1 Cod procedură penală instanța verifică periodic , dar nu mai târziu de 60 zile , legalitatea și temeinicia arestării preventive, pe care o menține dacă temeiurile care au determinat-o continuă să existe ( art.160 b al.3 Cod procedură penală). Astfel, la 28 martie 2003, împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive existând indicii temeinice că inculpatul a comis o infracțiune de tâlhărie calificată. Prin sentința penală nr.1134 din 20 noiembrie 2003, Tribunalul București a condamnat pe inculpat, pentru această infracțiune , computând arestul preventiv conform art.88 Cod penal și menținând starea de arest a inculpatului.

La 15 ianuarie 2004, instanța de apel – investită cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de condamnare – a verificat măsura arestării preventive , potrivit art.300 2 Cod procedură penală , măsură menținută în condițiile art.160 b al.3 Cod procedură penală. Constatând că în cauză au fost respectate prevederile legale privind emiterea mandatului de arestare, al duratei arestării și procedurii de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale , în mod legal instanța de apel a menținut măsura arestării preventive, ca legală și temeinică , fiind realizate și cerințele art.300 2 Cod procedură penală și art.160 b al.3 Cod procedură penală . În atare situație , nu se constată motive care să conducă la casarea încheierii de ședință, pronunțată în apel , prin care s-a menținut arestarea preventivă.

Soluția de menținere a arestării fiind legală , potrivit art.385 15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul delarat de inculpat se va respinge, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală în dosarul nr.162/2004. 3 Obligă recurentul inculpat să plătescă statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 28 ianuarie 2004.