ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 494/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 494/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
S-a luat în examinare recursul
declarat de inculpatul D.N. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2004 a
Curții de Apel București, Secția a II-a penală pronunțată în dosarul
nr.162/2004.
S-a prezentat recurentul, în stare de
arest, asistat de apărător din oficiu, avocat Rădulescu Nicolae.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Avocat Rădulescu Nicolae – pentru inculpat
– a lăsat soluția la aprecierea instanței arătând că, cauza se află în apel ,
instanța urmând să examineze și pe fond susținerile inculpatului , privind
nevinovăția.
Procurorul a cerut respingerea recursului
declarat de inculpat, măsura arestării fiind legală și temeinică, situație în
care a fost menținută în mod corect de instanța de apel.
Recurentul inculpat a susținut că este
nevinovat și a cerut punerea în libertate.
C U R T E A
Asupra recursului penal de față ;
Din actele și lucrările dosarului
constată următoarele :
Prin încheierea din 15 ianuarie 2004 ,
pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr.162/2004, printre
altele, s-a verificat din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii arestării
preventive a inculpatului D.N. potrivit art.300
2
Cod procedură
penală raportat la art.160
b
Cod procedură penală.
S-a apreciat cu ocazia verificării că
temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea
de libertate a inculpatului – în raport de natura faptei dedusă judecății.
2
Împotriva acestei soluții de menținere a
arestării preventive a declarat recurs inculpatul D.N..
Recurentul nu a motivat în scris
recursul declarat, dar oral a susținut să fie pus în libertate, deoarece nu a
comis fapta dedusă judecății.
Recursul declarat este nefondat.
Astfel, potrivit art.160
b
al.1
Cod procedură penală instanța verifică periodic , dar nu mai târziu de 60 zile
, legalitatea și temeinicia arestării preventive, pe care o menține dacă
temeiurile care au determinat-o continuă să existe ( art.160
b
al.3
Cod procedură penală).
Astfel, la 28 martie 2003, împotriva
inculpatului s-a luat măsura arestării preventive existând indicii temeinice că
inculpatul a comis o infracțiune de tâlhărie calificată.
Prin sentința penală nr.1134 din 20
noiembrie 2003, Tribunalul București a condamnat pe inculpat, pentru această
infracțiune , computând arestul preventiv conform art.88 Cod penal și
menținând starea de arest a inculpatului.
La 15 ianuarie 2004, instanța de apel –
investită cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de condamnare – a
verificat măsura arestării preventive , potrivit art.300
2
Cod
procedură penală , măsură menținută în condițiile art.160
b
al.3 Cod
procedură penală.
Constatând că în cauză au fost respectate
prevederile legale privind emiterea mandatului de arestare, al duratei
arestării și procedurii de prelungire a arestării preventive în cursul
urmăririi penale , în mod legal instanța de apel a menținut măsura arestării
preventive, ca legală și temeinică , fiind realizate și cerințele art.300
2
Cod procedură penală și art.160
b
al.3 Cod procedură penală .
În atare situație , nu se constată motive
care să conducă la casarea încheierii de ședință, pronunțată în apel , prin
care s-a menținut arestarea preventivă.
Soluția de menținere a arestării fiind
legală , potrivit art.385
15
pct.1 lit.b Cod procedură penală,
recursul delarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod
procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul D.N. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2004 a
Curții de Apel București, Secția a II-a penală în dosarul nr.162/2004.
3
Obligă recurentul inculpat să plătescă
statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 28 ianuarie 2004.