ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 585/2004

S-a luat în examinare recursul declarat

de inculpatul D.F.G. împotriva încheierii de ședință din 22 ianuarie 2004 a

Curții de Apel București – Secția a II-a penală în dosarul nr.272/2004.

S-a prezentat apărătorul desemnat din

oficiu, avocat C.D., lipsind inculpatul care se află în situația prevăzută de

art.159 alin.4 C.proc.pen.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul inculpatului a cerut admiterea

recursului, apreciind că măsura arestării preventive nu se mai justifică.

Procurorul a cerut respingerea recursului

ca nefondat, considerând că nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza

luării măsurii arestării preventive.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

încheierea din 22 ianuarie 2004 pronunțată în dosarul nr.272/2004, Curtea de

Apel București – Secția a II-a penală, verificând legalitatea măsurii arestării

preventive a apelanților-inculpați D.F.G.,B.M., S.L. și C.R.D. a apreciat că

măsura a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, motiv pentru a care a

menținut-o.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs inculpatul D.F.G.   solicitând casarea ei, revocarea arestării sale

preventive și punerea sa de îndată în libertate.

Examinând hotărârea pronunțată sub

aspectul invocat de inculpat cât și din oficiu, Curtea constată că recursul nu

este fondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.

Din actele și lucrările de la dosar

rezultă că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni de

tâlhărie, prevăzute de art.211 alin.2 lit.c C.pen., cu aplicarea art.99 și 109

C.pen., la două pedepse de câte 2 ani închisoare și la altă pedeapsă de 3 ani

și 6 luni închisoare pentru săvârșirea altei infracțiuni de tâlhărie, prevăzută

de art.211 alin.2 lit.c și alin.2

1

lit.a C.pen. raportat la art.99

și 109 C.pen.

I s-a menținut starea de arest,

deducându-se arestarea preventivă de la 17 iulie 2002.

S-a stabilit, pe baza probelor

administrate că inculpatul recurent, împreună cu ceilalți inculpați, au smuls,

prin violențe, mai multe bijuterii din posesia unor persoane.

Arestarea preventivă a inculpatului s-a

dispus în baza art.148 lit.h C.proc.pen., față de faptul că, pedeapsa prevăzută

de lege pentru faptele săvârșite era mai mare de 2 ani, iar lăsarea lui în

libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

În cauză, Curtea de Apel București,

investită cu soluționarea apelurilor declarate de  inculpați împotriva

sentinței penale prin care au fost condamnați, în mod judicios a reținut că

măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și

că se impune menținerea ei, atâta timp cât nu s-au schimbat temeiurile avute la

luarea acestei măsuri.

Așa fiind, Curtea, în conformitate cu

dispozițiile art.385

15

pct.1 lit.b C.proc.pen., va respinge ca

nefondat, recursul declarat și va obliga inculpatul la cheltuieli judiciare

statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.F.G.  împotriva încheierii pronunțată în data de 22

ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală în dosarul

nr.272/2004.

Obligă pe recurent să plătească statului

700.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei reprezentând onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu , se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 30 ianuarie

2004.