ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 671/2010

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la

instanță la 8 noiembrie 2007 contestatoarea SC A. SA a formulat contestație

împotriva deciziei civile nr. 6232/2008 pronunțată în dosarul nr. 27/110/2004,

având ca obiect acțiunea în revendicare, în contradictoriu cu intimații

Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul județean Bacău, Direcția generală

pentru Protecția Copilului și Ministerul Apărării.

Motivele contestației în anulare,

constau în neexaminarea de către instanța de recurs a motivului de recurs

privitor la nelegalitatea hotărârii recurate întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., care vizau nelegalitatea HG nr. 807/1994, cu excepția

nulității absolute a procesului verbal din 16 septembrie 1994, și a erorii în

care s-a aflat instanța cu privire la considerarea deciziei nr. 1861 din 23 mai

2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție ca o soluție pe fond.

Invocă dispozițiile art. 318 C.

proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Intimata Direcția Generală de

Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău, Consiliul județean Bacău au

formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare.

Examinând contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC A. SA, instanța reține următoarele:

Contestația în anulare supusă

examinării de către instanță este fundamentată pe dispozițiile art. 318 C.

proc. civ. fără a se preciza ipoteza circumscrisă textului citat, care vizează

atât greșeala materială cât și omisiunea cercetării vreunui motiv de recurs.

Astfel, se invocă nepronunțarea

instanței de recurs asupra motivelor de recurs privitoare la excepția de nelegalitate

a H.G. nr. 807/1994, a nulității absolute a procesului verbal din 16 septembrie

octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că

instanța de recurs a examinat aceste critici (f. 6, 7, fila 3 dosar și art. 1

fila 4 din decizie).

În privința erorii invocate de

contestatar cu privire la reținerea de către instanța de recurs a caracterului

de hotărâre de fond a deciziei nr. 1861/2006 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție aceasta nu se circumscrie noțiunii de greșeală materială în sensul

art. 318 C. proc. civ., exclude greșeli de procedură, care țin de aprecierea

instanței așa cum este cea invocată de contestatoare.

În consecință, nefiind realizate

condițiile prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. în ambele ipoteze

juridice, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de SC A. SA împotriva deciziei nr. 6232 din 23 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

4 februarie 2010

.