ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 671/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la instanță la 8 noiembrie 2007 contestatoarea SC A. SA a formulat contestație împotriva deciziei civile nr. 6232/2008 pronunțată în dosarul nr. 27/110/2004, având ca obiect acțiunea în revendicare, în contradictoriu cu intimații Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul județean Bacău, Direcția generală pentru Protecția Copilului și Ministerul Apărării. Motivele contestației în anulare, constau în neexaminarea de către instanța de recurs a motivului de recurs privitor la nelegalitatea hotărârii recurate întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizau nelegalitatea HG nr. 807/1994, cu excepția nulității absolute a procesului verbal din 16 septembrie 1994, și a erorii în care s-a aflat instanța cu privire la considerarea deciziei nr. 1861 din 23 mai 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție ca o soluție pe fond.

Invocă dispozițiile art. 318 C. proc. civ. și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Intimata Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău, Consiliul județean Bacău au formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare. Examinând contestația în anulare formulată de contestatoarea SC A. SA, instanța reține următoarele: Contestația în anulare supusă examinării de către instanță este fundamentată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. fără a se preciza ipoteza circumscrisă textului citat, care vizează atât greșeala materială cât și omisiunea cercetării vreunui motiv de recurs. Astfel, se invocă nepronunțarea instanței de recurs asupra motivelor de recurs privitoare la excepția de nelegalitate a H.G.

nr. 807/1994, a nulității absolute a procesului verbal din 16 septembrie 1994. Or, din examinarea considerentelor deciziei civile nr. 6232 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că instanța de recurs a examinat aceste critici (f. 6, 7, fila 3 dosar și art. 1 fila 4 din decizie). În privința erorii invocate de contestatar cu privire la reținerea de către instanța de recurs a caracterului de hotărâre de fond a deciziei nr. 1861/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție aceasta nu se circumscrie noțiunii de greșeală materială în sensul art. 318 C. proc. civ., exclude greșeli de procedură, care țin de aprecierea instanței așa cum este cea invocată de contestatoare.

În consecință, nefiind realizate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. în ambele ipoteze juridice, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC A. SA împotriva deciziei nr. 6232 din 23 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010 .