ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2456/2010

Asupra recursurilor de față;

În baza actelor și

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53/F din 10 iunie 2010

Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în

baza art. 94 alin. (1)din Legea nr. 302/2004 cu modificările și completările

ulterioare, a dispus executarea mandatelor europene de arestare emise de Tribunalul

din Milano (Italia), secția judecătorul pentru investigații preliminare – dr. G.T.,

în Dosarul nr. 32457/09 RGNR (mod. 21), nr. 6823/09 RGGIP, la data de 21 mai

2010, pe numele persoanei solicitate G.N. și, respectiv, la data de 7 iunie

2010, pe numele C.R.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 416 – grup

infracțional organizat – și art. 55 Dosar legislativ nr. 231/2007 – folosire pe

nedrept de carduri de plată și transferuri de valori – și predarea persoanelor

solicitate către autoritățile judiciare italiene, cu condiția ca, în cazul în

care se vor pronunța pedepsele privative de libertate, persoanele predate să

fie transferate în România pentru executarea acestora.

A dispus arestarea în

vederea predării a persoanelor solicitate G.N., fiul lui M. și F., și C.R.M.,

fiul lui M. și A., ambii aflați în prezent în Arestul I.P.J. Argeș, pe o

perioadă de 29 zile începând cu data de 10 iunie 2010 și până la 08 iulie 2010,

inclusiv.

A constatat că persoanele

solicitate G.N. și C.R.M. au fost reținute pentru 24 de ore, la data de 10

iunie 2010, ora 8,30, respectiv ora 09,00.

A dispus emiterea mandatului

de arestare prev. de art. 90 alin. (1)3 din Legea nr. 392/2004 cu modificările

și completările ulterioare, pentru fiecare dintre persoanele solicitate.

A luat act că persoanele

solicitate nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut că la data de 10 iunie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Pitești a înaintat instanței potrivit art. 89 alin. (1) și art. 90 din

Legea 302/2004 cu modificările și completările ulterioare, mandatele europene

de arestare emise de autoritățile judiciare din Italia, pe numele persoanelor

solicitate G.N. și C.R.M., după ce în prealabil I..J.P.R. – Centrul de

Cooperare Polițienească Internațională – Biroul Național Interpol sesizase

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești despre faptul că, Biroul Central

Național Interpol Roma a dispus urmărirea internațională în vederea arestării

și predării către Italia a persoanelor respective.

S-a mai reținut că împotriva

persoanelor solicitate a fost emis un mandat european de arestare pentru

săvârșirea de infracțiuni informatice, solicitându-se efectuarea verificărilor

pentru localizarea urmăriților despre care se susține că fac parte dintr-o

grupare de crimă organizată.

După identificarea

persoanelor solicitate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus

prin Ordonanța din 10 iunie 2010 reținerea pe timp de 24 ore a celor două

persoane solicitate și a sesizat Curtea de Apel Pitești cu propunerea de luare

a măsurii arestării preventive a acestora.

În cauză au fost atașate la

dosar mandatele europene de arestare pentru fiecare dintre persoanele

solicitate, traduse în limba română, cererea Procuraturii Republicii de pe

lângă Tribunalul Ordinar din Milano, prin care se solicită asistență juridică

în materie penală, adresa Biroului Național Interpol către Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Pitești, ordonanța de reținere, declarațiile persoanelor

solicitate, copii de pe cazier și adrese emise de organele de poliție pentru

punerea în executare a măsurilor prevăzute de lege.

Instanța, potrivit art. 90 alin.

(3) din Legea 302/2004 a ascultat persoanele solicitate, constatând, că acestea

cunosc conținutul mandatului european de arestare emis de autoritățile

judiciare italiene și i-a încunoștințat despre posibilitatea de a consimți la

predare, precum și despre consecințele juridice și caracterul irevocabil al

consimțământului.

Persoanele solicitate au

declarat că nu consimt la predarea către statul italian dar au precizat că nu

există nici o eroare cu privire la identitatea lor, datele de identitate

consemnate în mandatele europene de arestare emise în cauză fiind corecte.

În fapt instanța a constatat

că autoritățile judiciare italiene au emis mandatele europene de arestare pe

numele celor două persoane solicitate, pentru infracțiunile de grup

infracțional organizat și folosire pe nedrept de carduri de plată și

transferuri de valori, mandatele fiind date în baza unei ordonanțe de arest

preventiv emisă de judecătorul pentru investigații preliminare.

Instanța făcând referire la

faptele care au determinat emiterea ordonanței de arest preventiv, astfel cum

rezultă din conținutul mandatelor europene de arestare, a reținut că aceste

fapte au fost încadrate în prevederile art. 416 C. pen. italian, fiind

pedepsite cu o pedeapsă de 7 ani închisoare și respectiv în prevederile art. 55

Dosar legislativ nr. 231/2007, care le sancționează cu pedeapsa până la maxim 5

ani închisoare.

Ca urmare s-a constatat, că

faptele care dau loc la predare către autoritățile italiene sunt prevăzute de art.

85 alin. (1) pct. 1 - participare la grup infracțional organizat și pct. 11 –

fapte legate de criminalitatea informatică – din Legea 302/2004 cu modificările

și completările ulterioare și că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile procedurale,

neexistând motive de refuz a executării dintre cele prevăzute de art. 88 din

aceeași lege.

S-a concluzionat în sensul

că nu există dubii cu privire la emiterea mandatelor europene de arestare de

către organele judiciare italiene, astfel că, deși nu a fost primit originalul acestor

acte, copiile trimise prin fax sunt în măsură să servească soluționării cauzei,

comunicarea prin mijloace electronice rapide fiind impusă de celeritatea

desfășurării procedurilor legale.

Pe de altă parte instanța a

avut în vedere că în cadrul acestei proceduri nu poate fi pusă în discuție

modul de derulare a procedurilor penale în statul emitent al mandatului

european de arestare și nici vinovăția persoanei solicitate, instanța fiind

limitată potrivit dispozițiilor Legii 302/2004 modificată și completată, numai

la analizarea condițiilor impuse de prevederile art. 90 alin. (1), (5) și (7)

și respectiv art. 91 alin. (1) din lege.

Ca urmare, constatându-se

îndeplinite toate condițiile impuse de lege instanța a dispus executarea

mandatelor europene de arestare emise de autoritățile judiciare italiene și

predarea persoanelor solicitate.

Împotriva sentinței penale a

Curții de Apel Pitești au declarat recurs persoanele solicitate, criticând

hotărârea pentru nelegalitate și netemeincie reiterând, în esență, susținerile

invocate și cu ocazia judecății în primă instanță, respectiv lipsa originalelor

mandatelor europene de arestare și modul formal de îndeplinire a actelor de

procedură.

Recursul declarat de

persoanele solicitate este nefondat.

Examinând actele și

lucrările din dosar, respectiv hotărârea atacată în raport cu criteriile

invocate cât și din oficiu Înalta Curte reține, că instanța de fond, în mod

judicios și motivat a constatat ca fiind îndeplinite condițiile legale privind

mandatele europene de arestare emise de Tribunalul din Milano, secția

judecătorul pentru investigații preliminare la data de 21 mai 2010 pe numele

persoanei solicitate G.N. și respectiv la data de 07 iunie 2010 pe numele C.R.M.,

precum și faptul că nu este incident nici un motiv de refuz, astfel încât a

dispus punerea în executare a mandatelor, cu respectarea regulii specialității.

Cât privește susținerea

recurenților în sensul că în speță nu ar fi garantată autenticitatea mandatelor

europene de arestare deoarece au fost transmise prin fax, neexistând la dosar

originalele actelor respective, Înalta Curte apreciază că această critică nu

poate fi primită, atâta timp cât faxurile primite certifică copiile respective

astfel cum rezultă din datele de transmitere, care se regăsesc și în conținutul

mandatelor și care fac referiri la numărul de fax și adresa de e-mail, iar pe

de altă parte comunicarea prin mijloace electronice rapide în astfel de

situații reprezintă o cale uzitată de către Interpol dată fiind urgența

procedurii reclamate de executarea mandatelor europene de arestare.

Referitor la cea de-a doua critică

privind modul de îndeplinire de către autoritățile italiene a procedurilor,

care au stat la baza emiterii celor două mandate europene de arestare, Înalta

Curte constată, că potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004 modificată și

completată, în cadrul procedurii mandatului european de arestare, instanțele nu

pot pune în discuție modul de derulare a procedurilor penale în statul emitent al

mandatului și nici vinovăția sau nevinovăția persoanei solicitate, limitându-se

doar la o verificare a condițiilor formale impuse de lege și la identificarea

unor eventuale motive de refuz sau obiecții privind identitatea persoanelor

solicitate.

O atare poziție a

instanțelor este determinată și de principiul recunoașterii și încrederii

reciproce pe baza căruia se execută mandatul european de arestare, în

conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea 302/2004.

Așa fiind se constată, că

nici această critică invocată de recurenți nu este întemeiată, astfel că pentru

considerentele arătate recursurile declarate apar ca nefondate urmând a fi

respinse ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de persoanele solicitate G.N. și C.R.M. împotriva

sentinței penale nr. 53/F din 10 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentele persoane

solicitate la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 80 lei reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 21 iunie 2010.