ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2456/2010

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53/F din 10 iunie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 94 alin. (1)din Legea nr. 302/2004 cu modificările și completările ulterioare, a dispus executarea mandatelor europene de arestare emise de Tribunalul din Milano (Italia), secția judecătorul pentru investigații preliminare – dr. G.T., în Dosarul nr. 32457/09 RGNR (mod. 21), nr. 6823/09 RGGIP, la data de 21 mai 2010, pe numele persoanei solicitate G.N.

și, respectiv, la data de 7 iunie 2010, pe numele C.R.M., pentru infracțiunile prevăzute de art. 416 – grup infracțional organizat – și art. 55 Dosar legislativ nr. 231/2007 – folosire pe nedrept de carduri de plată și transferuri de valori – și predarea persoanelor solicitate către autoritățile judiciare italiene, cu condiția ca, în cazul în care se vor pronunța pedepsele privative de libertate, persoanele predate să fie transferate în România pentru executarea acestora. A dispus arestarea în vederea predării a persoanelor solicitate G.N., fiul lui M. și F., și C.R.M., fiul lui M. și A., ambii aflați în prezent în Arestul I.P.J. Argeș, pe o perioadă de 29 zile începând cu data de 10 iunie 2010 și până la 08 iulie 2010, inclusiv.

A constatat că persoanele solicitate G.N. și C.R.M. au fost reținute pentru 24 de ore, la data de 10 iunie 2010, ora 8,30, respectiv ora 09,00. A dispus emiterea mandatului de arestare prev. de art. 90 alin. (1)3 din Legea nr. 392/2004 cu modificările și completările ulterioare, pentru fiecare dintre persoanele solicitate. A luat act că persoanele solicitate nu renunță la drepturile conferite de regula specialității. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că la data de 10 iunie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a înaintat instanței potrivit art. 89 alin. (1) și art. 90 din Legea 302/2004 cu modificările și completările ulterioare, mandatele europene de arestare emise de autoritățile judiciare din Italia, pe numele persoanelor solicitate G.N.

și C.R.M., după ce în prealabil I..J.P.R. – Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul Național Interpol sesizase Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești despre faptul că, Biroul Central Național Interpol Roma a dispus urmărirea internațională în vederea arestării și predării către Italia a persoanelor respective. S-a mai reținut că împotriva persoanelor solicitate a fost emis un mandat european de arestare pentru săvârșirea de infracțiuni informatice, solicitându-se efectuarea verificărilor pentru localizarea urmăriților despre care se susține că fac parte dintr-o grupare de crimă organizată. După identificarea persoanelor solicitate Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a dispus prin Ordonanța din 10 iunie 2010 reținerea pe timp de 24 ore a celor două persoane solicitate și a sesizat Curtea de Apel Pitești cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive a acestora.

În cauză au fost atașate la dosar mandatele europene de arestare pentru fiecare dintre persoanele solicitate, traduse în limba română, cererea Procuraturii Republicii de pe lângă Tribunalul Ordinar din Milano, prin care se solicită asistență juridică în materie penală, adresa Biroului Național Interpol către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, ordonanța de reținere, declarațiile persoanelor solicitate, copii de pe cazier și adrese emise de organele de poliție pentru punerea în executare a măsurilor prevăzute de lege. Instanța, potrivit art. 90 alin. (3) din Legea 302/2004 a ascultat persoanele solicitate, constatând, că acestea cunosc conținutul mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene și i-a încunoștințat despre posibilitatea de a consimți la predare, precum și despre consecințele juridice și caracterul irevocabil al consimțământului.

Persoanele solicitate au declarat că nu consimt la predarea către statul italian dar au precizat că nu există nici o eroare cu privire la identitatea lor, datele de identitate consemnate în mandatele europene de arestare emise în cauză fiind corecte. În fapt instanța a constatat că autoritățile judiciare italiene au emis mandatele europene de arestare pe numele celor două persoane solicitate, pentru infracțiunile de grup infracțional organizat și folosire pe nedrept de carduri de plată și transferuri de valori, mandatele fiind date în baza unei ordonanțe de arest preventiv emisă de judecătorul pentru investigații preliminare. Instanța făcând referire la faptele care au determinat emiterea ordonanței de arest preventiv, astfel cum rezultă din conținutul mandatelor europene de arestare, a reținut că aceste fapte au fost încadrate în prevederile art. 416 C. pen.

italian, fiind pedepsite cu o pedeapsă de 7 ani închisoare și respectiv în prevederile art. 55 Dosar legislativ nr. 231/2007, care le sancționează cu pedeapsa până la maxim 5 ani închisoare. Ca urmare s-a constatat, că faptele care dau loc la predare către autoritățile italiene sunt prevăzute de art. 85 alin. (1) pct. 1 - participare la grup infracțional organizat și pct. 11 – fapte legate de criminalitatea informatică – din Legea 302/2004 cu modificările și completările ulterioare și că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile procedurale, neexistând motive de refuz a executării dintre cele prevăzute de art. 88 din aceeași lege.

S-a concluzionat în sensul că nu există dubii cu privire la emiterea mandatelor europene de arestare de către organele judiciare italiene, astfel că, deși nu a fost primit originalul acestor acte, copiile trimise prin fax sunt în măsură să servească soluționării cauzei, comunicarea prin mijloace electronice rapide fiind impusă de celeritatea desfășurării procedurilor legale. Pe de altă parte instanța a avut în vedere că în cadrul acestei proceduri nu poate fi pusă în discuție modul de derulare a procedurilor penale în statul emitent al mandatului european de arestare și nici vinovăția persoanei solicitate, instanța fiind limitată potrivit dispozițiilor Legii 302/2004 modificată și completată, numai la analizarea condițiilor impuse de prevederile art. 90 alin. (1), (5) și (7) și respectiv art. 91 alin. (1) din lege.

Ca urmare, constatându-se îndeplinite toate condițiile impuse de lege instanța a dispus executarea mandatelor europene de arestare emise de autoritățile judiciare italiene și predarea persoanelor solicitate. Împotriva sentinței penale a Curții de Apel Pitești au declarat recurs persoanele solicitate, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeincie reiterând, în esență, susținerile invocate și cu ocazia judecății în primă instanță, respectiv lipsa originalelor mandatelor europene de arestare și modul formal de îndeplinire a actelor de procedură. Recursul declarat de persoanele solicitate este nefondat.

Examinând actele și lucrările din dosar, respectiv hotărârea atacată în raport cu criteriile invocate cât și din oficiu Înalta Curte reține, că instanța de fond, în mod judicios și motivat a constatat ca fiind îndeplinite condițiile legale privind mandatele europene de arestare emise de Tribunalul din Milano, secția judecătorul pentru investigații preliminare la data de 21 mai 2010 pe numele persoanei solicitate G.N. și respectiv la data de 07 iunie 2010 pe numele C.R.M., precum și faptul că nu este incident nici un motiv de refuz, astfel încât a dispus punerea în executare a mandatelor, cu respectarea regulii specialității.

Cât privește susținerea recurenților în sensul că în speță nu ar fi garantată autenticitatea mandatelor europene de arestare deoarece au fost transmise prin fax, neexistând la dosar originalele actelor respective, Înalta Curte apreciază că această critică nu poate fi primită, atâta timp cât faxurile primite certifică copiile respective astfel cum rezultă din datele de transmitere, care se regăsesc și în conținutul mandatelor și care fac referiri la numărul de fax și adresa de e-mail, iar pe de altă parte comunicarea prin mijloace electronice rapide în astfel de situații reprezintă o cale uzitată de către Interpol dată fiind urgența procedurii reclamate de executarea mandatelor europene de arestare.

Referitor la cea de-a doua critică privind modul de îndeplinire de către autoritățile italiene a procedurilor, care au stat la baza emiterii celor două mandate europene de arestare, Înalta Curte constată, că potrivit dispozițiilor Legii nr. 302/2004 modificată și completată, în cadrul procedurii mandatului european de arestare, instanțele nu pot pune în discuție modul de derulare a procedurilor penale în statul emitent al mandatului și nici vinovăția sau nevinovăția persoanei solicitate, limitându-se doar la o verificare a condițiilor formale impuse de lege și la identificarea unor eventuale motive de refuz sau obiecții privind identitatea persoanelor solicitate. O atare poziție a instanțelor este determinată și de principiul recunoașterii și încrederii reciproce pe baza căruia se execută mandatul european de arestare, în conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea 302/2004.

Așa fiind se constată, că nici această critică invocată de recurenți nu este întemeiată, astfel că pentru considerentele arătate recursurile declarate apar ca nefondate urmând a fi respinse ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de persoanele solicitate G.N. și C.R.M. împotriva sentinței penale nr. 53/F din 10 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentele persoane solicitate la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 80 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 21 iunie 2010.