ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.10.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3532/2012

HOTĂRÂRE
31.10.2012
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3532/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 129/F din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, luându-se act că persoana solicitată G.V.B., aflată în arestul I.P.J. Argeș, nu a consimțit să fie predată autorităților judiciare franceze, s-a dispus executarea Mandatului European de Arestare emis la data de 23 octombrie 2012 de Curtea de Apel din Paris - Tribunalul de Înaltă Instanță din Paris și predarea persoanei solicitate către statul solicitant.

Curtea a dispus ca predarea să se facă cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei, conform art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, dispunând și arestarea în vederea predării a persoanei solicitate G.V.B.,  aflat în arestul I.P.J. Argeș, pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 24 octombrie 2012 și până la data de 21 noiembrie 2012, inclusiv.

S-a constatat că persoana solicitată G.V.B. a fost reținută la data de 23 octombrie 2012, ora 14:30, până la data de 24 octombrie 2012, ora 14:30, pentru 24 de ore, măsură dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin ordonanța de reținere din data de 23 octombrie 2012 în Dosarul nr. 5892/II/5/2012; s-a dispus emiterea mandatului de arestare și s-a luat act că persoana solicitată nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

S-a reținut că, la data de 24 octombrie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, cu adresa nr. 5892/II/5/2012, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a înaintat mandatul european de arestare din data de 23 octombrie 2012 emis de Curtea de Apel din Paris - Tribunalul de Înaltă Instanță, împreună cu traducerea acestuia, pe numele persoanei solicitate G.V.B., aflat în Arestul I.P.J. Argeș, și luarea măsurii arestării acestuia în vederea predării către autoritățile judiciare din Franța.

S-au atașat: mandatul european de arestare din data de 23 octombrie 2012 emis de Curtea de Apel din Paris - Tribunalul de Înaltă Instanță, împreună cu traducerea acestuia, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și falsificare de mijloace de plată electronică, Ordonanța de reținere din data de 23 octombrie 2012, procesul-verbal de identificare a persoanei solicitate și de conducere a acestuia la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, copia cărții de identitate a inculpatului, adresa emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești prin care se comunică numitei G.M.C. despre luarea măsurii reținerii față de persoana solicitată, adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vâlcea, declarația persoanei solicitate dată în fața parchetului, Ordonanța din 24 octombrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, copia fișei de cazier.

Potrivit mandatului european de arestare cu care Curtea a fost învestită, persoana solicitată este cercetată pentru săvârșirea a patru infracțiuni de înșelăciune și falsificare de mijloace de plată electronică, fapte care ar fi fost comise pe teritoriul Franței, prin aceea că, în cursul lunii aprilie 2012, sus-numitul ar fi participat alături de alte persoane la contrafacerea de carduri bancare și documente administrative, cu ajutorul unor echipamente de contrafacere procurate în acest scop.

În drept, autoritățile franceze au arătat că aceste infracțiuni sunt incriminate prin art. 313-1, 313-2, 313-3, 313-7 și 313-8 C. pen. francez, L 163 - 4, L163-6 și L-163-4-1 din Codul Monetar și Financiar francez, acestea având corespondent în legislația românească în art. 215 C. pen. și art. 24 și 25 din Legea 365/2002, durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privativă de libertate, prevăzută de legea franceză, fiind de 10 ani.

Curtea l-a ascultat pe G.V.B., persoană solicitată, după aducerea la cunoștință a drepturilor sale și după prezentarea conținutului mandatului european de arestare, a motivului pentru care s-a solicitat de către autoritățile judiciare franceze executarea mandatului european de arestare, reprezentat de cercetarea penală a acestuia, bănuit de săvârșirea infracțiunilor de mai sus, precum și a celorlalte acte și lucrări aflate în Dosarul parchetului nr. 5892/II/5/2012, a regulii specialității și a posibilității de a-și da consimțământul la predare.

Constatându-se că persoana solicitată nu și-a dat consimțământul la predare, aceasta a fost audiată, întocmindu-se și procesul-verbal prin care a arătat că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

S-a reținut că în cauză nu se regăsește nici unul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării mandatului european de arestare. Apărarea persoanei solicitate în sensul că la data de 1 aprilie 2012 se afla în România conform biletului de călătorie eliberat de compania W. este lipsită de importanță pentru că, în procedura de față, a executării unui mandat european de arestare emis de către o autoritate judiciară dintr-un alt stat, este aplicat principiul încrederii reciproce, care presupune neanalizarea temeiniciei acuzației aduse persoanei solicitate. Singura verificare care trebuie să fie făcută cu privire la mandatul european de arestare se referă la îndeplinirea cerințelor prev. de Legea nr. 302/2004.

De asemenea, că nici argumentele referitoare la situația familială a persoanei solicitate ori situația lui materială, inclusiv desfășurarea activității în societatea sa comercială, nu constituie motiv de refuz al executării mandatului.

În baza argumentelor ce preced, s-a luat act că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare franceze, urmând a se dispune executarea mandatului european de arestare emis de către statul solicitant și predarea acesteia.

Întrucât persoana solicitată este cetățean român, s-a dispus ca predarea acesteia să se facă sub condiția ca, în ipoteza în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei, conform art. 97 alin. (2) din Legea 302/2004 republicată.

În scopul executării mandatului european de arestare și al predării efective a persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, s-a dispus arestarea persoanei solicitate în baza disp. art. 103 alin. (7) și (10) și art. 107 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea introducerii în arest a persoanei solicitate, pentru o durată de 29 de zile, începând cu data de 24 octombrie 2012 și până la data de 21 noiembrie 2012 inclusiv, constatându-se că persoana solicitată a fost reținută la data de 23 octombrie 2012 ora 14:30, până la data de 24 octombrie 2012, ora 14:30, pentru 24 de ore, dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești prin ordonanța de reținere din data de 23 octombrie 2012, în Dosarul nr. 5892/II/5/2012.

În cele din urmă, s-a luat act că persoana solicitată nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs persoana solicitată, care a criticat soluția primei instanțe, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, arătând că nu se face vinovată de săvârșirea pe teritoriul statului francez a celor patru infracțiuni reținute în sarcina sa, întrucât la acel moment se afla deja în România după data de întâi aprilie 2012. A precizat că se putea lua față de el măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât nu a refuzat să coopereze.

Analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și de Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele motive:

În mod corect a dispus instanța de fond măsurile necesare în scopul executării mandatului european de arestare și al predării efective a persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze, între care și arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 29 de zile, apreciind ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 103 și 107 din Legea nr. 302/2004, în cauză neregăsindu-se nici unul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării mandatului european de arestare.

Astfel, în speță nu există niciunul din motivele de refuz obligatorii al executării, prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004:

- din informațiile dosarului nu a reieșit că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, în cauză nefiind vorba de o condamnare, ci de cercetarea persoanei solicitate de statul francez;

- infracțiunile pe care se bazează mandatul european de arestare nu sunt acoperite de amnistie în România;

- persoana care este supusă mandatului european de arestare răspunde penal, datorită vârstei sale de 32 de ani, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română.

În mod just se reține că nu subzistă nici cazurile de refuz facultativ al executării, prevăzute de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, după cum urmează:

- nu există situația prevăzută la art. 96 alin. (2) din prezenta lege, întrucât infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată în statul emitent al mandatului european de arestare se regăsesc la pct. 20 și 24 ale art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 - înșelăciunea și falsificarea de mijloace de plată, deci între faptele care dau loc la predare și pentru care este îndeplinită și condiția dublei incriminări;

- persoana care face obiectul mandatului european de arestare nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă care a motivat mandatul european de arestare;

- chiar dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta a declarat că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent, nu este îndeplinită condiția ca mandatul european de arestare să fi fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, acesta fiind emis în scopul cercetării persoanei solicitate;

- persoana care face obiectul mandatului european nu a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte într-un alt stat terț care nu este membru al Uniunii Europene;

- mandatul european de arestare nu se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României;

- mandatul european nu cuprinde infracțiuni care au fost comise în afara teritoriului statului emitent și legea română nu permite urmărirea acestor fapte atunci când s-au comis în afara teritoriului român;

- conform legislației române, nici răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare și nici executarea pedepsei aplicate nu s-au prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române;

- vreo autoritate judiciară română nu a decis fie să nu înceapă urmărirea penală, fie încetarea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau clasarea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare, sau a pronunțat, față de persoana solicitată, o hotărâre definitivă, cu privire la aceleași fapte, care împiedică viitoare proceduri.

Invocarea de către persoana solicitată, în apărarea sa, a faptului că la data de 1 aprilie 2012 se afla în România, conform biletului de călătorie eliberat de compania W., precum și cea cu privire la numărul faptelor reținute în sarcina sa de către autoritățile judiciare franceze, sunt irelevante întrucât, în procedura de față, a executării unui mandat european de arestare emis de către o autoritate judiciară dintr-un alt stat, este aplicabil principiul încrederii reciproce, care presupune neanalizarea temeiniciei acuzației aduse persoanei solicitate. Singura verificare care e necesar a fi făcută cu privire la mandatul european de arestare, se referă la îndeplinirea cerințelor prevăzute de Legea nr. 302/2004.

La data de 24 octombrie 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, cu adresa nr. 5892/II/5/2012, în conformitate cu prevederile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a înaintat mandatul european de arestare din data de 23 octombrie 2012 emis de Curtea de Apel din Paris - Tribunalul de Înaltă Instanță, împreună cu traducerea acestuia, pe numele persoanei solicitate G.V.B., aflat în Arestul I.P.J. Argeș pentru luarea măsurii arestării acestuia în vederea predării către autoritățile judiciare din Franța.

Fiind îndeplinită condiția specială de la art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, în mod corect Curtea de Apel a dispus ca predarea persoanei solicitate să se facă sub condiția ca, în ipoteza în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Cu privire la măsura preventivă dispusă, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a luat măsura arestării preventive față de persoana solicitată, având în vedere faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare, privarea de libertate reprezentând în același timp o garanție pentru a asigura prezența acestuia în fața organelor judiciare, existând pericolul de a se sustrage și de a tergiversa astfel punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorități.

Pentru aceleași considerente, se apreciază că singura măsură preventivă care asigură eventuala executare a mandatului european de arestare este măsura preventivă a arestării, măsura restrictivă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea, fiind în mod corect apreciată ca insuficientă în acest stadiu procesual.

Reținând că soluția instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.V.B. împotriva Deciziei penale nr. 129/F din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 360 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 160 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-12-27
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4245/2012
Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentinței penale nr. 165/F din data de 1-3 decembrie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus arestarea în vederea predării către aut
ÎCCJ 2015-11-18
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1570/2015
Deliberând asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 149/F din data de 12 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,
ÎCCJ 2019-05-31
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 300/2019
Deliberând asupra contestației de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 46/F din data de 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în baza art. 103 alin. (6) și
ÎCCJ 2019-05-31
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 301/2019
Deliberând asupra contestației de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 44/F din data de 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în baza art. 103 alin. (6) și
ÎCCJ 2019-05-31
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 299/2019
Deliberând asupra contestației de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 47/F din data de 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în baza art. 103 alin. (6) și
Sursă