ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 301/2019

Deliberând asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 44/F din data de 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală, în baza art. 103 alin. (6) și alin. (10) raportat la art. 107 din Legea nr. 302/2004, precum și față de dispozițiile mandatului european de arestare emis de Procurorul Republicii din Creteil - Tribunalului de Mare Instanță din Creteil, Franța, cu referință la Dosarul nr. x/1000 - JI x al Tribunalului de Mare Instanță din Creteil din 21 mai 2019, a dispus arestarea în vederea predării persoanei solicitate A., în prezent aflată în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă - I.P.J. Argeș, pe o durată de 30 de zile începând cu data de 22 mai 2019 și până la data de 20 iunie 2019 inclusiv și predarea acestei persoane autorității judiciare emitente, respectiv Tribunalului de Mare Instanță din Creteil, Franța.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută, prin Ordonanța nr. 2492/II/5/2019, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru 24 ore, începând de la data de 21 mai 2019, orele 17:05, până la data de 22 mai 2019, ora 17:05.

A constatat că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității și nu a consimțit la predare.

În baza art. 104 alin. (22) din Legea nr. 302/2004, a informat autoritatea emitentă a mandatului european de arestare, că persoana arestată A. înțelege să își exercite dreptul de a-și desemna un avocat în statul membru emitent al mandatului european de arestare și de a comunica cu acesta, în mod direct sau prin intermediul avocatului ales din România, în condițiile prevăzute de legea română și cu asigurarea confidențialității.

Predarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea dispozițiilor art. 111 din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 107 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a dispus comunicarea sentinței autorității judiciare emitente, respectiv Procurorul Republicii din Creteil (după traducerea în limba franceză), Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel a reținut că sesizarea este întemeiată pe un mandat european de arestare emis pe numele persoanei solicitate pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de furt comis în grup infracțional organizat, tentativă de furt comis în grup infracțional organizat, participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei infracțiuni grave, tăinuire în mod obișnuit de bunuri provenind din săvârșirea unui delict și spălare de bani: participare la o operațiune de investiție, tăinuire sau transformare a produsului provenind din furt comis cu violență și în grup infracțional organizat, fapte incriminate de art. art. 311 - 9 alin. (1), art. 311 - 1, art. 132 - 71 C. pen. francez și reprimate de art. 311 - 9 alin. (1), art. 311 - 14, art. 311 - 15, art. 131 - 26 - 2 C. pen. francez, art. 311 - 9 alin. (1), art. 311 - 1, art. 132 - 71 C. pen. francez și reprimate de art. 311 - 9 alin. (1), art. 311 - 14, art. 311 - 15, art. 131 - 26 - 2 C. pen. francez și având în vedere art. 121 - 4 2o și 121 - 5 C. pen. francez, art. 450 - 1 alin. (1), alin. (2) C. pen. francez și reprimate de art. 450 - 1 alin. (2), art. 450 - 3, art. 450 - 5 C. pen. francez, art. 321 - 1 alin. (1) și alin. (2), art. 321 - 2 1o C. pen. francez și reprimate de art. 321 - 2 alin. (1) art. 321 - 3 art. 321 - 9, art. 321 - 11 C. pen. francez, art. 324 - 1 alin. (2), art. 311 - 9 alin. (2), alin. (1), art. 311 - 1, art. 311 - 11, art. 132 - 71 C. pen. francez și reprimate de art. 321 - 1 alin. (3) art. 324 - 3, art. 324 - 4, art. 324 - 7,8, art. 311 - 9 alin. (2), art. 131 - 26 - 2 C. pen. francez, și de către legislația română în art. 228 - 229 alin. (2) lit. c) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, art. 32 C. pen. rap. la art. 228 - 229 alin. (2) lit. c) C. pen., pedepsită cu închisoare de la unu la 3 ani și 6 luni art. 367 C. pen., pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, art. 270 C. pen., pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani sau amendă și art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

În consecință, la data de 22.05.2019, persoana solicitată A. a fost prezentă în fața instanței, asistată de avocat ales, a fost verificată identitatea acesteia și i s-au adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost ascultată, afirmațiile sale fiind consemnate în declarația aflată la dosar.

Curtea a reținut că persoana solicitată a recunoscut în fața judecătorului, în prezența apărătorului ales, că ea este persoana indicată în solicitarea adresată de către autoritățile franceze, nu a consimțit cu privire la predare și nu a renunțat la regula specialității.

Persoana solicitată a declarat că în cazul în care ar fi trimisă în Franța și condamnată la o pedeapsă privativă de libertate, dorește să execute pedeapsa într-un penitenciar din România.

Curtea a reținut că în mandatul european de arestare, tradus în limba română se precizează: " -12307: tăinuire în mod obișnuit de bunuri provenind din săvârșirea unui delict, fapte comise de la data de 17 iulie 2017 până la data de 11 mai 2018 în HAUTS DE SEINE, VAL DE MARNE, ÎLE DE FRANCE și în Roumania prevăzute de art. 321-1 alin. (1), alin. (2), art. 321-2 1° C. pen. și reprimate de art. 321-2 alin. (1), art. 321-3, art. 321-9, art. 321-11 C.Penal", astfel că principiul aplicării legi penale în spațiu, sub aspectul teritorialității legii penale, prevăzut de art. 8 C. pen. român nu este îndeplinit, din moment ce se precizează că infracțiunea de tăinuire ar fi fost săvârșită pe teritoriul statului solicitant, Franța, în departamentele Hauts de Seine, Val de Marne din regiunea Île de France.

De asemenea, Curtea de Apel a arătat că, potrivit descrierii faptelor în mandatul european de arestare, autoritatea emitentă reține "mai multe echipe de hoți foarte mobili care operau pe teritoriul francez", "bijuteriile furate fiind ulterior transportate spre România. Câteodată bijuteriile erau vândute în Franța, cu scopul de a obține numerar în mod rapid", față de aceste mențiuni, Curtea apreciind că nu sunt incidente prevederile art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, infracțiunea de tăinuire fiind presupus a fi comisă pe teritoriul Franței.

În ceea ce privește infracțiunea de spălare de bani, în mandatul european de arestare s-a reținut: " 31567: spălare de bani: participare la o operațiune de investiție, tăinuire sau transformare a produsului provenind din furt comis cu violență și în grup infracțional organizat fapte comise de pe data de 17 iulie 2017 pana la data de 21 decembrie 2018 la Champigny sur Marne și în Val-de-Marne", Champigny sur Marne fiind un oraș din Franța, din departamentul Val-de-Marne, din regiunea Île-de-France, la sud de Paris, astfel că infracțiunea de spălare de bani, sub aspectul teritorialității legii penale, de asemenea se presupune că ar fi fost săvârșită pe teritoriul statului emitent al mandatului european, Franța, nefiind incidente dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește corespondentul în legislația română a infracțiunii de spălare a banilor, Curtea a apreciat că fapta descrisă în mandatul european, respectiv acțiunea de "transformare a produsului provenind din furt comis cu violență și în grup organizat" corespunde dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, iar acțiunea de "tăinuire a produsului provenind din furt comis cu violență și în grup organizat" corespunde dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, iar nicidecum art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, dezincriminat ca urmare a Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018 a Curții Constituționale a României.

Față de cele arătate anterior, Curtea a reținut că sunt îndeplinite cerințele legale ale executării mandatului, ținând seama că informațiile comunicate de autoritățile franceze sunt suficiente pentru a permite arestarea și predarea către autoritatea judiciară emitentă a persoanei solicitate. De asemenea, Curtea a arătat că persoana solicitată A. nu a consimțit la predare către autoritatea judiciară franceză, că nu a renunțat la regula specialității și că este îndeplinită condiția dublei incriminări.

În aceste condiții, s-a constatat că nu există niciun motiv de refuz al executării, nici obligatoriu, nici facultativ, conform art. 98 din aceeași lege, motiv pentru care, în conformitate cu art. 103, raportat la art. 107 din Legea nr. 302/2004, s-a procedat la executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă, cu respectarea tuturor condițiilor impuse de art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind predarea persoanei menționate.

Împotriva acestei sentințe penale, persoana solicitată A. a formulat contestație.

În esență, a solicitat admiterea contestației formulate, respingerea cererii autorităților franceze în sensul extrădării și înlocuirea măsurii arestului provizoriu cu măsura arestului la domiciliu.

De asemenea, a precizat că în situația în care va fi extrădată către autoritățile străine, să execute pedeapsa aplicată în România.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de Procurorul Republicii din Creteil - Tribunalului de Mare Instanță din Creteil, Franța, cu referință la Dosarul nr. x/1000 - JI x al Tribunalului de Mare Instanță din Creteil, pe numele persoanei solicitate, referindu-se la săvârșirea de către aceasta a cinci infracțiuni de furt comis în grup infracțional organizat, tentativă de furt comis în grup infracțional organizat, participare la o asociere de răufăcători în vederea pregătirii unei infracțiuni grave, tăinuire în mod obișnuit de bunuri provenind din săvârșirea unui delict și spălare de bani: participare la o operațiune de investiție, tăinuire sau transformare a produsului provenind din furt comis cu violență și în grup infracțional organizat.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracțiuni și potrivit legii române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 96 din Legea nr. 302/2004, republicată [art. 228 - 229 alin. (2) lit. c) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani, art. 32 C. pen. rap. la art. 228 - 229 alin. (2) lit. c) C. pen., pedepsită cu închisoare de la unu la 3 ani și 6 luni art. 367 C. pen., pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, art. 270 C. pen., pedepsită cu închisoare de la unu la 5 ani sau amendă și art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani.]

Prin urmare, cunoscând o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fondul ei, cererea este întemeiată.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, și anume atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

De asemenea, Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus luarea măsurii arestării provizorii, atât în scopul asigurării executării mandatului european de arestare, emis de autoritățile judiciare ungare, cât și pentru a se preveni un eventual risc al sustragerii persoanei solicitate de la procedurile judiciare care o vizează; în cauză nu există garanții suficiente pentru a lua față de persoana solicitată una din măsurile preventive neprivative de libertate, prevăzute de art. 202 alin. (4) lit. b), c) C. proc. pen., dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare, dar și față de caracterul urgent al procedurii judiciare, ce impune soluționarea cu celeritate și asigurarea procedurii în fața instanței.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate de autoritățile din Franța, având în vedere și durata pedepsei ce ar putea fi aplicată persoanei solicitate, Înalta Curte apreciază că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Astfel, pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, Înalta Curte, similar Curții de Apel Pitești, constată că în raport de circumstanțele personale ale persoanei solicitate, de gravitatea presupuselor infracțiuni săvârșite, precum și de faza în care se află cooperarea judiciară nu se impune luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate, aceasta nefiind în măsură a oferi o garanție fermă a desfășurării în condiții optime a procesului penal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea persoană solicitată A., împotriva Sentinței penale nr. 44/F din data de 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea persoană solicitată A., împotriva Sentinței penale nr. 44/F din data de 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 964 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2019.

Procesat de GGC - GV