ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4055/2010

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 14/E din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare a persoanei solicitate S.I.N. Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 6 noiembrie 2010 și până la data de 4 decembrie 2010.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin mandatul european de arestare emis de Tribunalul din Milano la data de 29 septembrie 2010 sub nr. 10435/10 RGGIP s-a solicitat arestarea persoanei solicitate S.I.N.  și predarea acesteia către autoritățile judiciare emitente ale mandatului.

S-a reținut că persoana solicitată este cercetată în Italia pentru comiterea mai multor infracțiuni informatice prevăzute de Codul penal italian, urmare unui mandat de arestare preventivă, emis la data de 29 septembrie 2010 de un magistrat de investigații preliminare din cadrul Tribunalului din Milano în dosar nr. 10435/10 RGGIP. Faptele de care este acuzată persoana solicitată S.I.N. sunt prevăzute de art. 416 C. pen. italian și art. 55 d. legislativ n. 231/2007, constând în grup infracțional organizat și folosire pe nedrept de carduri de plată și transfer de valori.

Împotriva sa, Tribunalul din Milano în dosarul de mai sus, la data de 29 septembrie 2010 a emis mandatul european de arestare a persoanei solicitate S.I.N..

La termenul fixat, conform art. 90 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 modificată, Curtea a procedat la audierea persoanei solicitate S.I.N. luând act că acesta nu a consimțit la predare și de faptul că nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

Potrivit art. 88 din Legea nr. 302/2004 modificată, autoritatea judiciară română de executare constată că nu există nici un motiv de refuz al executării mandatului de arestare, incident în prezenta cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana solicitată S.I.N., care a reiterat apărările pe care le-a formulat și în primă instanță, invocând motivul de refuz al predării prevăzut de art. 88 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, apreciind că pentru faptele comise pe teritoriul României autoritățile naționale sunt competente să efectueze cercetările penale.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând hotărârea penală recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și conform art. 385

6

alin. (3) din C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Art. 88 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 302/2004, reglementează un motiv facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare în situația în care acesta „se referă la infracțiuni care, potrivit legii române, sunt comise pe teritoriul României”.

Pe lângă faptul că, într-o asemenea situație, instanța de executare nu este obligată să refuze predarea, în mod corect prima instanță a constatat că apărarea persoanei solicitate nici nu este întemeiată.

Din mandatul european de arestare emis de autoritățile italiene rezultă că faptele au fost comise pe teritoriul Italiei. Este adevărat că o bună parte din pregătirea și planificarea infracțiunii au avut loc în România, dar efectuarea doar a unor acte de pregătiri nu poate atrage competența instanțelor naționale.

În consecință, constatând că sunt îndeplinite condițiile legale de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 20 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, onorariul pentru avocat din oficiu, urmând a fi plătit din fondul Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.I.N. împotriva Sentinței penale nr. 14/E din 5 noiembrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta persoană solicitată, în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2010.

Procesat de GGC - NN