ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 409/2010

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 4320/303/2009 s-a dispus - printre altele - menținerea stării de arest preventiv a inculpatului A.A.D. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, fiind îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu referire la art. 143 alin. (1) C. proc. pen. În consecință, s-a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 300 2 C. proc.

pen. rap. la art. 160 b C. proc. pen., impunându-se menținerea stării de arest a inculpatului. Împotriva încheierii pronunțată la data de 27 noiembrie 2009 de Curtea de Apel București, a declarat recurs inculpatul A.A.D. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul inculpatului prin prisma dispozițiilor art. 385 1 și urm. C. proc. pen., constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit disp. art. 385 1 C. proc.

pen., pot fi atacate cu recurs: a) sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege; b) sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani; c) sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; d) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel; f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.

Potrivit alin. (2) din același text „ încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs”. Din analiza dispozițiilor legale enunțate anterior rezultă că, încheierile privind măsurile preventive pronunțate de instanțele de recurs nu pot fi supuse niciunei căi de atac. În speță, încheierea recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, ca instanță de recurs, aceasta fiind investită cu judecarea recursurilor declarate de inculpații C.G.I. și A.A.D. împotriva deciziei penale nr. 567/A din data de 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 4320/303/2009.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul disp. art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va dispune respingerea, ca inadmisibil a recursului declarat de inculpatul A.A.D. împotriva încheierii din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul A.A.D. împotriva încheierii de ședință din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 4320/303/2009 (2670/2009). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010.