ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 409/2010

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea de

ședință din 27 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 4320/303/2009

s-a dispus - printre altele - menținerea stării de arest preventiv a

inculpatului

A.A.D.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de recurs a reținut, că temeiurile care au stat la baza

luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, fiind îndeplinite

cumulativ condițiile impuse de art. 148 lit. f) C. proc. pen., cu referire la

art. 143 alin. (1) C. proc. pen.

În consecință, s-a apreciat

ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 300

2

C. proc. pen.

rap. la art. 160

b

C. proc. pen., impunându-se menținerea stării de

arest a inculpatului.

Împotriva încheierii

pronunțată la data de 27 noiembrie 2009 de Curtea de Apel București, a declarat

recurs inculpatul

A.A.D.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând recursul inculpatului prin prisma dispozițiilor art. 385

1

și urm. C. proc. pen., constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 385

1

C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs:

a) sentințele pronunțate de

judecătorii în cazurile prevăzute de lege;

b) sentințele

pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și

disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2

ani;

c) sentințele

pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;

d) sentințele

privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face

la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;

e) deciziile

pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale,

curți de apel și Curtea Militară de Apel;

f) sentințele

pronunțate în materia executării hotărârilor penale afară de cazul când legea

prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.

Potrivit alin. (2)

din același text „

încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau

decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate

separat cu recurs”.

Din analiza

dispozițiilor legale enunțate anterior rezultă că, încheierile privind măsurile

preventive pronunțate de instanțele de recurs nu pot fi supuse niciunei căi de

atac.

În speță,

încheierea recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, ca instanță

de recurs, aceasta fiind investită cu judecarea recursurilor declarate de

inculpații C.G.I. și

A.A.D.

împotriva deciziei penale nr. 567/A din data de 22

octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 4320/303/2009.

În raport de considerentele

expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul disp. art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va dispune respingerea, ca

inadmisibil a recursului declarat de inculpatul

A.A.D.

împotriva încheierii din 27

noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

În baza

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

inculpatul A.A.D. împotriva încheierii de ședință din 27 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 4320/303/2009 (2670/2009).

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2010.