ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 492/2003

D E C I Z I A NR.492 DOSAR NR.4467/2002 S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.118 din 6 aprilie 2000 a Tribunalului Militar Teritorial și deciziei nr.237 din 14 iunie 2000 a Curții Militare de Apel, privind pe inculpatul S.A. A lipsit intimatul inculpat, pentru apărarea sa prezentându-se avocat M.D.C., apărător ales. Procedura de citare a fost îndeplinită. Procurorul a susținut oral recursul în anulare, astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar, solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor atacate și achitarea inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.b din Codul de procedură penală.

Apărătorul inculpatului a pus concluzii de admitere a recursului în anulare, însă a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.a din Codul de procedură penală și acordarea acestuia de daune morale în sumă de 6 miliarde lei și cheltuieli judiciare în sumă de 11.250.000 lei. C U R T E A Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin rechizitoriul Parchetului Militar Tg.Mureș a fost trimis în judecată inculpatul S.A. pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare prevăzută de art.354 alin.2 Cod penal reținându-se că la 1 martie 1999 inculpatul a refuzat să se prezinte la agentul economic la care a fost repartizat să satisfacă serviciul militar alternativ în conformitate cu dispozițiile art.4 din Legea nr.46/1996 și Hotărârea Guvernului nr.618/1997.

Prin sentința nr.157 din 28 octombrie 1999 Tribunalul Militar Cluj a dispus achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b din Codul de procedură penală, reținând în considerente că inculpatul având calitatea de membru al Organizației religioase „Martorii lui Iehova” a refuzat în mod justificat să efectueze serviciul militar alternativ deoarece nu avea calitatea de încorporat, iar neprezentarea lui la angajator nu constituie, în consecință, un act de neprezentare la unitatea la care a fost repartizat, nerealizându-se astfel, elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Prin decizia nr.118 din 6 aprilie 2000 a Tribunalului Militar Teritorial București s-a admis apelul declarat de Parchetul Militar Cluj, s-a desființat sentința instanței de fond iar inculpatul a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.354 alin.2 Cod penal.

Apelul declarat de inculpat împotriva acestei decizii a fost admis de Curtea Militară de Apel prin decizia nr.237 din 14 iunie 2000 în sensul reducerii pedepsei aplicate, la 1 an și 6 luni închisoare și a suspendării condiționate a executării pedepsei conform art.81 Cod penal. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare împotriva ambelor decizii pronunțate în cauză și a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b din Codul de procedură penală, însușindu-și motivarea instanței de fond și evocând totodată, jurisprudența Curții Supreme de Justiție în aplicarea art.4 din Legea nr.46/1996. Cu ocazia judecării recursului în anulare inculpatul S.A.

a solicitat ca statul să fie obligat să-i plătească despăgubiri pentru daune morale în sumă de 6 miliarde lei și cheltuieli judiciare în sumă de 11.250.000 lei. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art.354 alin.1 și 2 din Codul penal constituie infracțiune „neprezentarea la încorporare sau concentrare în termen de 3 zile de la încunoștiințare, iar dacă termenul de prezentare este mai mare de 3 zile, neprezentarea la acest termen a celui chemat de autoritatea militară” precum și „neprezentarea celor încorporați sau concentrați la unitatea la care au fost repartizați”.

Acest text de lege a fost redactat înainte de instituirea, prin Legea nr.46/1996, a serviciului militar alternativ și nu a fost modificat prin legea menționată și nici ulterior, astfel că nu poate fi înțeles și aplicat decât în sensul că se referă la încorporarea sau concentrarea în vederea prestării serviciului militar într-o unitate militară, iar nu și la executarea serviciului militar alternativ prevăzut de art.4 alin.1 din Legea nr.46/1996. Se constată așadar, că fapta inculpatului S.A. de a nu se prezenta la unitarea economică la care a fost repartizat pentru a executa serviciul militar alternativ nu este sancționată de legea penală și că deciziile prin care s-a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de neprezentare la încorporare nu au bază legală.

În consecință, urmează să se admită recursul în anulare, să se caseze deciziile pronunțate de Tribunalul Militar Teritorial București și de Curtea Militară de Apel și să se mențină sentința pronunțată de Tribunalul Militar Cluj prin care s-a pronunțat achitarea inculpatului. În ceea ce privește cererea de despăgubiri pentru daune morale formulată de inculpat, se constată că nu poate fi examinată direct în cadrul judecării unui recurs în anulare - care este o cale extraordinară de atac - ci în cadrul unei acțiuni civile separate, intentate în acest scop, la instanța competentă și în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor ca reprezentant al statului, în condițiile prevăzute de art.504 – 506 din Codul de procedură penală.

Prin aceeași acțiune civilă inculpatul poate solicita, conform art.193 alin.ultim din același cod și restituirea cheltuielilor judiciare efectuate în cursul procesului, acestea constituind o pagubă materială suferită de inculpat. Urmează deci, să se respingă cererea formulată de S.A. în acest proces privind acordarea de despăgubiri. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.118 din 6 aprilie 2000 a Tribunalului Militar Teritorial și deciziei nr.237 din 14 iunie 2000 a Curții Militare de Apel, privind pe inculpatul S.A. Casează deciziile atacate și menține sentința nr.157 din 28 octombrie 1999 a Tribunalului Militar Cluj. Respinge cererea formulată de inculpat, privind acordarea de despăgubiri pentru daune morale și materiale. Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2003.