ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 492/2003

D E C

I Z I A  NR.492

DOSAR NR.4467/2002

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul

General  al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție  împotriva

deciziei nr.118 din 6 aprilie 2000 a Tribunalului Militar Teritorial și

deciziei nr.237 din 14 iunie 2000 a  Curții Militare de Apel, privind pe

inculpatul S.A.

A

lipsit intimatul inculpat, pentru apărarea sa prezentându-se avocat M.D.C.,

apărător ales.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a susținut oral recursul în anulare, astfel cum a fost formulat în scris și

depus la dosar, solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor atacate și

achitarea inculpatului, în temeiul art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.b

din Codul de procedură penală.

Apărătorul

inculpatului a pus concluzii de admitere a recursului în anulare, însă a

solicitat achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a, raportat la

art.10 lit.a din Codul de procedură penală și acordarea acestuia de daune

morale în sumă de 6 miliarde lei  și cheltuieli judiciare în sumă de 11.250.000

lei.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

rechizitoriul Parchetului Militar Tg.Mureș a fost trimis în judecată inculpatul

S.A.  pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare prevăzută

de art.354 alin.2 Cod penal reținându-se că la 1 martie 1999 inculpatul a

refuzat să se prezinte la agentul economic la care a fost repartizat să

satisfacă serviciul militar alternativ în conformitate cu dispozițiile art.4

din Legea nr.46/1996 și Hotărârea  Guvernului nr.618/1997.

Prin sentința nr.157 din 28

octombrie 1999 Tribunalul Militar Cluj a dispus achitarea inculpatului în baza

art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b din Codul de procedură penală,

reținând în considerente că inculpatul având calitatea de membru al

Organizației religioase „Martorii lui Iehova” a refuzat în mod justificat să efectueze

serviciul militar alternativ deoarece nu avea calitatea  de încorporat, iar

neprezentarea lui la angajator nu constituie, în consecință, un act de

neprezentare la unitatea la care a fost repartizat, nerealizându-se astfel,

elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Prin decizia nr.118 din 6

aprilie 2000 a Tribunalului Militar Teritorial București s-a admis apelul

declarat de Parchetul Militar Cluj, s-a desființat sentința instanței de fond

iar inculpatul a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art.354 alin.2 Cod penal.

Apelul declarat de inculpat

împotriva acestei decizii a fost admis de Curtea Militară de Apel  prin decizia

nr.237 din 14 iunie 2000 în sensul reducerii pedepsei aplicate, la 1 an și 6

luni închisoare și a suspendării condiționate a executării pedepsei conform

art.81 Cod penal.

Procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în

anulare împotriva ambelor decizii pronunțate în cauză și a solicitat achitarea

inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b din Codul

de procedură penală, însușindu-și motivarea instanței de fond și evocând

totodată, jurisprudența Curții Supreme de Justiție în aplicarea art.4 din Legea

nr.46/1996.

Cu ocazia judecării

recursului în anulare inculpatul S.A. a solicitat ca statul să fie obligat să-i

plătească despăgubiri pentru daune morale în sumă de 6 miliarde lei și

cheltuieli judiciare în sumă de 11.250.000 lei.

Recursul în anulare este

fondat.

Potrivit art.354 alin.1 și 2

din Codul penal constituie infracțiune „neprezentarea la încorporare sau

concentrare în termen de 3 zile de la încunoștiințare, iar dacă termenul de

prezentare este mai mare de 3 zile, neprezentarea la acest termen a celui

chemat de autoritatea militară” precum și „neprezentarea celor încorporați sau

concentrați la unitatea la care au fost repartizați”.

Acest text de lege a fost

redactat înainte de instituirea, prin Legea nr.46/1996, a serviciului militar

alternativ și nu a fost modificat prin legea menționată și nici ulterior,

astfel că nu poate fi înțeles și aplicat decât în sensul că se referă la

încorporarea sau concentrarea în vederea  prestării serviciului militar într-o

unitate militară,  iar nu și la executarea serviciului militar alternativ

prevăzut de art.4 alin.1 din Legea nr.46/1996.

Se

constată așadar, că fapta inculpatului S.A. de a nu se prezenta la unitarea

economică la care a fost repartizat pentru a executa serviciul militar

alternativ nu este sancționată de legea penală și că deciziile prin care s-a

dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de neprezentare la

încorporare nu au bază legală.

În consecință, urmează

să se admită recursul în anulare, să se caseze deciziile pronunțate  de

Tribunalul Militar Teritorial București și de Curtea Militară de Apel și să se

mențină sentința pronunțată de Tribunalul Militar Cluj prin care s-a pronunțat

achitarea inculpatului.

În ceea ce privește

cererea de despăgubiri pentru daune morale formulată de inculpat, se constată

că nu poate fi examinată direct în cadrul judecării unui recurs în anulare   -

care este o cale extraordinară de atac  - ci în cadrul unei acțiuni civile

separate, intentate în acest scop, la instanța competentă  și în contradictoriu

cu Ministerul Finanțelor ca reprezentant al statului, în condițiile prevăzute

de art.504 – 506 din Codul de procedură penală. Prin aceeași acțiune civilă

inculpatul poate solicita, conform art.193 alin.ultim din același cod și restituirea

cheltuielilor judiciare efectuate în cursul procesului, acestea constituind o

pagubă materială suferită de inculpat.

Urmează deci, să se

respingă cererea formulată de S.A. în acest proces privind acordarea de

despăgubiri.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General  al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție  împotriva deciziei nr.118

din 6 aprilie 2000 a Tribunalului Militar Teritorial și deciziei nr.237 din 14

iunie 2000 a  Curții Militare de Apel, privind pe inculpatul S.A.

Casează deciziile

atacate și menține sentința nr.157 din 28 octombrie 1999 a Tribunalului Militar

Cluj.

Respinge cererea formulată de inculpat, privind acordarea de

despăgubiri pentru daune morale și materiale.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2003.