ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 949/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 949/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2001)

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei penale

nr.192 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Militar Teritorial București, privind

pe inculpatul K.L.A.H.

A

lipsit intimatul inculpat.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a susținut oral recursul în anulare, astfel cum a fost formulat în scris și

depus la dosar, solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor atacate și

menținerea hotărârii primei instanțe, care a dispus achitarea inculpatului

pentru infracțiunea prevăzută de art.324 alin.2 din Codul penal, în temeiul

art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.a din Codul de procedură penală.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința nr.68 din 12 aprilie 2001 Tribunalul Militar Cluj a dispus, în baza

art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.b din Codul de procedură penală,

achitarea inculpatului civil K.L.A.H. pentru infracțiunea de neprezentare la

încorporare, prevăzută de art.354 alin.2 din Codul penal, întrucât fapta nu

este prevăzută de legea penală.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele :

La data de

8 februarie 1999 inculpatul K.L.A.H. s-a prezentat la Centrul Militar Județean

Cluj, în vederea încorporării. Susținând că face parte din organizația religioasă

„Martorii lui Iehova”,    a  declarat  în  scris  că  acceptă  să  execute

serviciul  utilitar alternativ, conformitate  cu  prevederile Legii nr.46/1996.

Ca atare, Centrul Militar Cluj l-a repartizat la S.C.”A” , dar el nu s-a

prezentat la angajator.

Ulterior,

la 12 martie 1999, inculpatul a declarat că s-a prezentat la societatea

comercială la care a fost repartizat, dar nu dorește să execute serviciu

utilitar alternativ, susținând că are calitatea de ministru ordinat al cultului

„Martorii lui Iehova” și că ar fi scutit atât de îndeplinirea serviciului

militar cât și de executarea serviciului utilitar alternativ.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat apel Parchetul Militar Cluj, criticând-o ca fiind

nelegală, deoarece în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art.354 din Codul penal, cu motivarea că fapta

acestuia nu ar fi prevăzută de legea penală.

S-a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și condamnarea inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare, prevăzută de

art.354 din Codul penal.

Prin

decizia nr.192 din 12 iulie 2001 Curtea Militară de Apel a admis apelul

declarat de Parchetul Militar Cluj.

S-a

dispus desființarea sentinței apelate și făcând aplicarea dispozițiilor art.354

alin.2 din Codul penal a fost condamnat inculpatul la 1 an și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare.

În

baza art.81 din Codul penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de 3 ani și 6 luni, care potrivit art.82 din Codul penal

constituie termen de încercare pentru inculpat.

S-a

atras atenția asupra dispozițiilor art.83 din Codul penal.

În

baza art.191 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la 300.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

În

baza art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, s-a lăsat în sarcina

statului cheltuielile avansate pentru soluționarea apelului declarat de

Parchetul Militar Cluj.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că fapta

inculpatului de a nu se prezenta la angajatorul la care a fost repartizat în

vederea îndeplinirii serviciului utilitar alternativ, este prevăzută de legea

penală, deoarece din coroborarea dispozițiilor art.52 alin.2 din Costituția

României, potrivit cărora, „serviciul militar este obligatoriu pentru bărbații,

cetățeni români care au împlinit vârsta de 20 de ani, cu excepția cazurilor

prevăzute de lege”, cu cele ale Legii nr.46/1996 și ale Hotărârii Guvernului

nr.618/1997 care stabilesc, pe de o parte, că „cetățenii care din motive

religioase refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme execută serviciul

militar utilitar alternativ” (art.4 alin.4 din lege) și pe de altă parte, că

„aceasta este o formă a serviciului militar”.

Considerând

că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea legii, împotriva

acesteia, în temeiul art.409 și 410 alin.1,     partea I-a, pct. 3 din Codul de

procedură penală a declarat recurs în anulare procurorul general al Curții

Supreme de Justiție, criticând-o în sensul că inculpatul a fost condamnat

pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Recursul

în anulare este întemeiat, pentru considerentele ce urmează :

Potrivit

art.354 alin.1 și 2 din Codul penal constituie infracțiune, neprezentarea la

încorporare sau concentrare în termen de 3 zile de la încunoștiințare, iar dacă

termenul de prezentare fixat este mai mare de 3 zile, neprezentarea la acest

termen a celui chemat de autoritatea militară și „neprezentarea celor

încorporați sau concentrați la unitatea la care au fost repartizați”.

Îndatorirea

fundamentală a cetățenilor, cu privire la obligativitatea serviciului militar,

prevăzută de art.52 alin.2 din Costituție, se realizează în condițiile

prevederilor Legii nr.46/1996.

Conform

art.4 din această lege, cetățenii care, din motive religioase, refuză să

îndeplinească serviciul militar sub arme, execută serviciul sub arme, execută

serviciul utilitar alternativ, în condițiile prevăzute de lege, aceste condiții

fiind reglementate prin Hotărârea Guvernului nr.618/1997.

Așadar,

se constată că aceste două acte normative, cu privire la executarea serviciului

utilitar alternativ, nu sancționează penal neprezentarea la angajator, iar

dispoziția cuprinsă în art.4 alin.1 din Legea nr.46/1996, nu poate justifica

incriminarea neprezentării la unitatea prevăzută în art.2 din Hotărârea

Guvernului nr.618/1997.

Norma

de incriminare prevăzută de art.354 alin.2 din Codul penal nu a fost modificată

după adoptarea Constituției în anul 1991 și nici după reglementarea

îndeplinirii serviciului militar prin Legea nr.46/1996 și Hotărârea Guvernului

nr.618/1997, ceea ce evidențiază intenția legiuitorului de a nu extinde

aplicarea normei, în cazul celor care nu se prezintă la instituția publică,

regia autonomă ori societatea comercială pentru executarea serviciului militar

alternativ.

Ca

atare, înțelesul termenului „unitate” din textele de lege sus-menționate, este

acela avut în vedere în momentul adoptării Codului penal și se referă numai la

unitatea militară, nefiind incluse în acest termen și unitățile economice ori

instituțiile publice la care se execută serviciul militar alternativ, prevăzută

de art.2 din Hotărârea Guvernului nr.618/1997.

Curtea

constată, așadar, că fapta inculpatului   de a nu se prezenta la unitatea

economică la care a fost repartizat pentru a executa serviciul utilitar

alternativ nu este sancționată de legea penală iar decizia atacată prin care

s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de

neprezentare la încorporare, prevăzută de art.354 alin.1 din Codul penal, nu

are temei legal.

Pentru

aceste considerente, în temeiul art.414

1

din Codul de procedură

penală, raportat la art.385

15

pct.2 lit.d din Codul de procedură

penală, urmează ca recursul în anulare să fie admis, să fie casată decizia pronunțată

de Curtea Militară de Apel și să se mențină sentința nr.68 din 12 aprilie 2001

a Tribunalului Militar Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei penale nr.192 din 12 iulie 2001 a

Tribunalului Militar Teritorial București, privind pe inculpatul K.L.A.H.

Casează hotărârea atacată și menține sentința nr.68 din 12

aprilie 2001 a Tribunalului Militar Cluj.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 februarie 2003.