ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 598/2003

Decizia

nr.598

Dosar nr.4783/2002                                            Ședința

publică din 6 februarie 2003

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat  de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei  nr.116

din 6 aprilie 2000  a Tribunalului Militar Teritorial și deciziei nr.238 din 14

iunie 2000 a Curții Militare de Apel , privind pe inculpatul P.I.

S-a

prezentat apărător ales, avocat  M.D.C.,  lipsind intimatul inculpat P.I.

Procedura

de citare a fost îndeplinită .

Procurorul

a cerut admiterea recursului în anulare considerând că inculpatul a fost

condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, dezvoltând

oral concluziile scrise.

Apărătorul

intimatului inculpat a susținut recursul în anulare.

S-a

cerut totodată acordarea de despăgubiri civile dezvoltând oral concluziile

scrise.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față ,

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin

sentința nr.159 din 28 octombrie 1999, Tribunalul Militar Cluj, în temeiul

art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.b din Codul de procedură penală, a

dispus achitarea inculpatului  P.I  cu privire la infracțiunea de neprezentare

la încorporare prevăzută de art.354 alin.2 din Codul penal.

S-a

reținut că la 28 februarie 1999 inculpatul s-a prezentat în fața autorității

militare unde a fost găsit apt pentru efectuarea stagiului militar dar la

solicitarea sa și invocând apartenența la cultul „Martorii lui Iehova” a fost

repartizat la o societate comercială din Târgu Mureș conform art.4 din Legea

nr.46/1996 și Hotărârea Guvernului nr.618/1997.

La

1 martie 1999 inculpatul s-a prezentat la  societatea comercială la care a fost

repartizat însă a refuzat să efectueze serviciul utilitar alternativ prevăzut

de art.4 din Legea nr.46/1996 motivând că este „ministru ordinat” al

organizației religioase „Martorii lui Iehova” și este scutit de lege să execute

această obligație în baza legii .

Prin

urmare, a conchis instanța fapta nu este prevăzută de legea penală fiind

incidente dispozițiile art.10 lit.b din Codul de procedură penală.

Prin

decizia nr.116 din 6 aprilie 2000, Tribunalul Militar Teritorial a admis apelul

Parchetului Militar Cluj, a desființat sentința atacată și în temeiul art.354

al.2 din Codul  penal l-a condamnat pe inculpat la 2 ani  și 6 luni închisoare,

cu aplicarea art.71 și 64 Cod penal.

Curtea

Militară de Apel prin decizia nr.238 din 14 iunie 2000 a admis recursurile

procurorului și inculpatului, a casat hotărârea instanței de apel și a redus

pedeapsa la 1 an și 6 luni închisoare, a cărei executare a suspendat-o

condiționat conform art.81-82 Cod penal pe termenul de încercare de 3 ani și 6

luni.

Împotriva

deciziilor Tribunalului Militar Teritorial și Curții Militare de Apel, în

temeiul art.410 al.1, partea I punctul 3 din Codul de procedură penală a

declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, criticându-le pentru greșita condamnare a inculpatului

pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală .

Recursul

în anulare este fondat.

Potrivit

art.354 al.1 din Codul penal , neprezentarea la încorporare sau concentrare în

termen de 3 zile de la încunoștiințare, iar dacă termenul de prezentare fixat

este mai mare de 3 zile, neprezentarea la acest termen a celui chemat de

autoritatea militară, constituie infracțiunea de neprezentare la încorporare

sau concentrare și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Conform

art.354 al.2 din Codul penal cu aceiași pedeapsă se sancționează și

neprezentarea celor încorporați sau concentrați  la unitatea la care au fost

repartizați.

Articolul

4 din Legea nr.46/1996 prevede posibilitatea pentru cetățenii care din motive

religioase refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme , să execute

serviciul utilitar alternativ organizat potrivit H.G. nr.618/1997.

Dar

neprezentarea celor repartizați la instituția publică,  regia autonomă sau

societatea comercială pentru executarea serviciului utilitar alternativ, nu

poate fi echivalată cu neprezentarea la unitatea unde au fost repartizați care

potrivit art.354 Cod penal este o unitate militară.

Prin

urmare în mod greșit instanțele de apel și recurs au dispus condamnarea

inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală .

Așa

fiind Curtea, va admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate și va

menține  sentința nr.159 din 28 octombrie 1999 a Tribunalului Militar Cluj .

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D EC I D E :

Admite recursul în

anulare declarat  de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei  nr.116 din 6 aprilie 2000  a

Tribubnalului Militar Teritorial și deciziei nr.238 din 14 iunie 2000 a Curții

Militare de Apel , privind pe inculpatul P.I.

Casează hotărârile

atacate și menține sentința nr.159 din 28 octombrie 1999 a Tribunalului Militar

Cluj.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 6 februarie 2003.