ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1924/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13 din 1

februarie 2000, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1)

lit. b) C. proc. pen., Tribunalul Militar Iași a dispus achitarea inculpatului:

- C.D. pentru infracțiunea de

sustragere de la serviciul militar, prevăzută de art. 348 alin. (1) C. pen.

S-a reținut că inculpatul C.D. a

fost chemat să se prezinte la Centrul Militar Județean Botoșani la data de 29

septembrie 1999, unde, în fața comisiei de recrutare – încorporare a declarat

în scris că refuză să execute serviciul utilitar alternativ la care era obligat

în temeiul art. 4 din Legea nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru

apărare, motivând că este „ministru ordinat” al cultului religios Martorii lui

Iehova și perceptele organizației din care face parte nu-i permit îndeplinirea

acestei obligații.

Instanța de fond a apreciat că fapta

săvârșită de inculpat nu este prevăzută de legea penală, întrucât manifestarea

expresă a refuzului de îndeplinire a serviciului utilitar alternativ nu poate

fi asimilată unui mijloc folosit fraudulos în scopul de a se sustrage

serviciului militar sau de a înșela autoritatea militară, la care se referă

textul art. 348 C. pen.

Prin decizia nr. 203 din 15 iunie

2000, Tribunalul Militar Teritorial a admis apelul Parchetului Militar Iași, a

desființat sentința atacată și potrivit art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de sustragere de la serviciul

militar, prevăzută de art. 348 C. pen., în infracțiunea de neprezentare la

încorporare, prevăzută de art. 354 alin. (2) C. pen. și în baza acestui ultim

text de lege l-a condamnat pe inculpatul C.D. la 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 4 ani.

Curtea Militară de Apel, prin

decizia nr. 452 din 27 decembrie 2000, a admis recursul declarat de inculpat, a

casat în parte decizia atacată și potrivit art. 334 C. proc. pen., a schimbat

încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea de neprezentare la

încorporare, prevăzută de art. 354 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de

sustragere de la serviciul militar, prevăzută de art. 348 C. pen. și în baza

acestui ultim text de lege l-a condamnat pe inculpat la un an și 6 luni

închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de

încercare de 3 ani și 6 luni.

Împotriva deciziilor pronunțate de

instanța de apel și de instanța de recurs, procurorul general a declarat recurs

în anulare cu motivarea că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu

este prevăzută de legea penală, hotărârile atacate fiind pronunțate cu

încălcarea legii.

Recursul în anulare declarat este

fondat.

Potrivit art. 348 alin. (1) C. pen.,

„fapta persoanei care își provoacă vătămări integrității corporale sau

sănătății, simulează o boală sau o infirmitate, folosește înscrisuri false sau

orice alte mijloace, în scopul de a se sustrage de la serviciul militar”

constituie infracțiunea de sustragere de la serviciul militar și se pedepsește

cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar în timp de război cu închisoare de la

3 la 10 ani.

În conformitate cu art. 4 din Legea

nr. 46/1996 privind pregătirea populației pentru apărare, cetățenii, care din

motive religioase refuză să îndeplinească serviciul militar sub arme, execută

serviciul utilitar alternativ, organizat în conformitate cu H.G. nr. 618/1997.

Reglementarea prin art. 4 din Legea

nr. 46/1996 a obligativității serviciului utilitar alternativ pentru cei care,

din motive religioase (cum sunt și perceptele invocate de adepții cultului

religios Martorii lui Iehova) refuză să îndeplinească serviciul militar sub

arme, nu poate suplini o normă de trimitere la textul art. 348 C. pen.

Pe de altă parte, manifestarea

expresă și repetată a inculpatului de a refuza îndeplinirea serviciului

utilitar alternativ nu poate fi asimilată nici unuia dintre mijloacele la care

se referă art. 348 C. pen., ce ar putea fi folosite fraudulos în scopul

sustragerii de la efectuarea stagiului militar, principiul analogiei

situându-se în afara legii penale.

Potrivit principiului legalității

incriminării, pentru a putea fi calificată ca infracțiune, o faptă trebuie să

fie expres prevăzută ca atare în legea penală.

În legea penală în vigoare nu este

prevăzută ca infracțiune fapta persoanei de a refuza executarea serviciului

utilitar alternativ sau de a nu se prezenta la un angajator în vederea

îndeplinirii acestei obligații.

În raport de cele reținute, în

conformitate cu art. 414

1

cu referire la art. 385

15

pct.

2 lit. a) C. proc. pen., urmează a admite recursul în anulare, a casa în

totalitate deciziile atacate și a menține dispozițiile sentinței penale nr. 13

din 1 februarie 2000 a Tribunalului Militar Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva deciziei nr. 203 din 15 iunie 2000 a Tribunalului Militar Teritorial

și deciziei nr. 452 din 27 decembrie 2000 a Curții Militare de Apel, privind pe

inculpatul C.D.

Casează hotărârile atacate și

menține în totalitate dispozițiile sentinței penale nr. 13 din 1 februarie 2000

a Tribunalului Militar Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 aprilie 2003.