ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2153/2010

Deliberând asupra recursului de

față, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Covasna la data de 2 martie 2009, reclamanta SC M.T.S. SA,

prin administrator special A.S.P.M.T.S. SA a chemat în judecată pe pârâții W.U.M.

S.P.R.L. și B.F.S. S.P.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o

va pronunța, să constate dobândirea de către reclamantă a dreptului de

proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. 5361 al comunei Ghelința și

intabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei aflată în

procedură de insolvență prin administrator special B.F.S. S.P.R.L. Constanța.

Prin sentința civilă nr. 472 din 19 mai

2009, Tribunalul Covasna a anulat ca netimbrată, acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut, în speță, incidența art. 1 și art. 29 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 146/1997, republicată și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel, reclamanta, criticând sentința apelată, întrucât instanța de fond nu a

făcut aplicarea art. 77 din Legea nr. 85/2006 republicată, deoarece societatea

reclamantă este în stare de insolvență.

Prin decizia nr. 81/Ap din 8 octombrie

2009, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a anulat apelul declarat ca

netimbrat, reținând în speță incidența dispozițiilor art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs, apelanta-reclamantă, criticând decizia

apelată pentru motive de nelegalitate ce se subsumează dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Astfel,

recurenta învederează că societatea - recurentă este în procedura insolvenței

și conform art. 77 din Legea nr. 85/2006, toate acțiunile societății sunt

scutite de plata taxei de timbru, administratorul judiciar nefiind nici

subiectul dreptului la acțiune, nici subiectul dreptului la scutire de taxe de

timbru.

Examinând

actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate

și prin raportare la considerentele deciziei pronunțate de instanța de apel,

Înalta Curte reține că recursul declarat este întemeiat, pentru următoarele

considerente:

Conform

art. 77 din Legea nr. 85/2006, republicată, „acțiunile în justiție ale

societății aflată în procedura insolvenței, formulate prin administrator

judiciar sau lichidator judiciar, pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite

de plata taxelor de timbru”.

Ca

atare, dată fiind situația specială a societății aflată în procedura

insolvenței, legiuitorul român a prevăzut o excepție de la obligația de plată a

taxelor datorate jurisdicțiilor civile/comerciale pentru acțiunile cu care sunt

investite, obligație prevăzută de art. 1 raportat la art. 20 din Legea nr. 146/1997,

republicată, lege care reprezintă sediul materiei.

Înalta

Curte reține că acțiunea de fond a fost făcută de o societate aflată în stare

de insolvență, aspect probat pe parcursul desfășurării procesului de față, și

evidențiat în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Se

mai reține că în fața instanțelor de fond, recurenta - reclamantă a invocat în

mod constant dispozițiile precitate ale art. 77 din Legea nr. 85/2006,

republicată, dispoziții care nu au fost analizate de niciuna dintre instanțele

de fond, hotărârile pronunțate fiind date cu eludarea acestei dispoziții

speciale și, deci, derogatorii de la dreptul comun.

Din

analiza considerentelor deciziei recurate, Înalta Curte reține că instanța de

apel a reținut că prin cererile formulate la filele 9 și 22 din dosarul de

apel, apelanta a arătat că este scutită de plata taxei de timbru, fără însă să

analizeze aceste cereri care făceau trimitere expresă la dispozițiile art. 77

din Legea nr. 85/2006, republicată.

Mai

mult, Înalta Curte apreciază că, anterior analizei incidenței normei prevăzută

de art. 77 din Legea nr. 85/2006, republicată, curtea de apel era obligată, în

temeiul art. 20 lit. h) din aceeași lege raportat la art. 85 C. proc. civ., să

rezolve problema legalei citări a apelantei prin administrator judiciar,

dispoziția prevăzută art. 20 lit. h) fiind derogatorie de la dreptul comun și,

deci, imperativă.

Față

de considerentele expuse în precedent, reținând că instanța de apel nu a

analizat cererile apelantei întemeiate pe dispozițiile speciale ale art. 77 din

Legea nr. 85/2006, republicată, făcând aplicarea dispozițiilor de drept comun

din art. 1 și art. 20 din Legea nr. 146/1997, republicată, cu încălcarea

principiului

specialia generalibus derogant

și a dreptului la un proces

echitabil prevăzut de art. 6 alin. (1) din CEDO, Înalta Curte, în baza art. 312

C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. va admite recursul

declarat și va casa decizia recurată, trimițând cauza spre rejudecare la

instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de recurenta -

reclamantă SC M.T.S. SA prin administrator judiciar SC B.F.S. SRL Constanța

împotriva deciziei nr. 81/Ap din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția

comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași

instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

8 iunie 2010.