ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6946/2007

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secția civilă, la 29 august 2006 reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - C.R.E.D.I.D.A.M. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SRL pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2884,72 lei reprezentând remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea publică a fonogramelor de distribuitorii prin cablu în perioada 1 martie 2002 - 30 aprilie 2005; obligarea la plata sumei de 698,19 lei reprezentând penalități de întârziere în plată a obligațiilor; publicarea integrală a sentinței în mijloacele de comunicare în masă, respectiv în două ziare cu tiraj la nivel național, pe cheltuiala pârâtei.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că SC M. SRL avea obligația legală să declare baza de calcul și să achite remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți către C.R.E.D.I.D.A.M., pentru utilizarea fonogramelor de către distribuitorii prin cablu conform Legii nr. 8/1995, H.G. nr. 143/2003 și Deciziei O.R.D.A. nr. 149/2003 privind desemnarea Uniunii Producătorilor de Fonograme din România și a Centrului Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - C.R.E.D.I.D.A.M. ca organisme care să colecteze sumele conform H.G. nr. 143/2003. Pârâta nu și-a executat această obligație și, fiind membră a ACC, a urmat conduita acestei asociații. Prin sentința civilă nr. 1605 din 18 decembrie 2006 Tribunalul Sibiu, secția civilă, a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că deși a solicitat prin acțiunea introductivă administrarea probei cu expertiză contabilă și interogatoriu pentru pârâtă, reclamanta nu și-a concretizat solicitările. Prin încheierea de ședință din 20 noiembrie 2006 instanța a pus în vedere reclamantei în baza art. 129 C. proc. civ. să trimită reprezentant în instanță în vederea punerii în discuție a probelor solicitate. Cum aceasta nu s-a conformat, acțiunea a fost respinsă ca nefondată întrucât susținerile reclamantei din acțiunea introductivă nu au fost dovedite. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 135 A din 18 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba – Iulia, secția civilă.

În considerentele hotărârii sale instanța de apel a arătat că atâta timp cât prin întâmpinarea depusă în cauză pârâta a contestat sumele solicitate de reclamant în cauză se impunea efectuarea unei expertize contabile, probă care a și fost solicitată de reclamant. Instanța de fond a citat reclamantul cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru discutarea cererii în probațiune, însă acesta nu a dat curs solicitărilor, împrejurare față de care în mod corect s-a constatat că pretențiile reclamantului nu au fost dovedite. Pretențiile reclamantului sunt nefondate deoarece prin sentința civilă nr. 808 din 4 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel București s-a dispus suspendarea executării tuturor dispozițiilor care se referă la distribuitorii prin cablu din Anexa nr. 1 la H.G.

nr. 143/2003, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a fondului cauzei care a format unui alt dosar și care a fost soluționat definitiv și irevocabil la 23 iunie 2005. Așadar, între 4 iunie 2003 și 23 iunie 2005, executarea tuturor dispozițiilor care se referă la distribuitorii prin cablu din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 143/2003 a fost suspendată. La data introducerii cererii de chemare în judecată metodologia și tabelul nr. 3 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 143/2003, pe care reclamantul și- a întemeiat acțiunea nu mai erau în vigoare, astfel încât acțiunea este nefondată. Pentru pretențiile aferente anului 2002 și anului 2003, până la data de 10 august, acțiunea reclamantului este și prescrisă, fiind formulată cu depășirea termenului de prescripție prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs critica, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte: Interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Atât la instanța de fond cât și la instanța de apel pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare și înscrisuri, documente ce nu au fost comunicate reclamantului, astfel încât i-a fost încălcat dreptul la apărare. Susținerile făcute de pârâtă prin întâmpinare au fost aflate de către recurent pentru prima dată din motivarea curții de apel. Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Reclamantul nu s-a împotrivit la efectuarea expertizei contabile, numai că, neștiind că pârâta, după ce a declarat veniturile în vederea calculării remunerației, a contestat prin întâmpinare remunerația rezultată în urma calculului, a considerat că proba cu expertiză contabilă nu se mai justifică. Necomunicarea acestor înscrisuri a dus la imposibilitatea formulării apărărilor cu privire la contestarea de către pârâtă a remunerației datorate, remunerație calculată în raport de declarațiile date de aceasta pe proprie răspundere. Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii deoarece prin sentința civilă nr. 808/2003 instanța a suspendat aplicarea H.G. nr. 143/2003 și nu a anulat dreptul artiștilor interpreți sau executanți la plata remunerațiilor de către distribuitorii prin cablu pentru folosirea publică a fonogramelor, reglementate prin Legea nr. 8/1996.

În această situație sunt incidente prevederile art. 405 1 alin. (1) liniuța a doua C. proc. civ., cursul prescripției fiind suspendat pe timpul cât a fost stabilit de instanță, și reluat în temeiul art. 405 1 alin. ( I 1 ) C. proc. civ. după încetarea suspendării. Pe timpul cât instanța de judecată a suspendat aplicarea H.G. nr. 143/2003, societățile de cablu nu erau obligate să achite remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea în scop comercial a fonogramelor, dar puteau să achite remunerația deoarece dreptul exista și era reglementat prin Legea nr. 8/1996. In dovedirea recursului, în temeiul art. 305 C. proc. civ., la dosarul cauzei au fost depuse, în copie certificată, citația emisă pe numele reclamantului pentru termenul din 20 noiembrie 2006 în dosarul de primă instanță, hotărâri judecătorești.

Analizând hotărârea atacată, în limitele criticii formulate prin motivele de recurs și în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Înalta Curte a apreciat că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Ambele instanțe de fond și-au întemeiat soluția pe apărări făcute de pârâtă prin întâmpinări depuse în fiecare etapă procesuală. Aceste întâmpinări nu au fost comunicate reclamantului - apelant, astfel încât acesta nu și-a putut face apărări și nu a putut răspunde problemelor de drept invocate prin actul de procedură al pârâtei - intimate. Conform art. 116 alin. (1) C. proc. civ., la întâmpinare se vor alătura atâtea copii de pe întâmpinare câți reclamanți sunt.

Deși textul nu o prevede în mod expres, întâmpinarea trebuie comunicată pentru că, dacă scopul pentru care s-a instituit această obligație nu ar fi acela de a se comunica întâmpinarea, textul ar fi lipsit de relevanță. Pe de altă parte, dacă întâmpinarea nu se comunică și reclamantului care lipsește, se rupe echilibrul procesual, pentru că reclamantul care nu a fost prezent nu-și poate pregăti apărarea față de problemele ridicate prin întâmpinare. În aceste condiții, se încalcă principiul fundamental al dreptului la apărare, cu consecința nulității hotărârii. În exercițiul rolului activ, în condițiile art. 129 alin. (4) C. proc. civ., cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.

Or, pentru judecarea cererii reclamantului, este necesar ca acesta să-și susțină pretențiile în deplină cunoștință a poziției procesuale adoptate de pârât; În fine, prin necomumcarea întâmpinării către reclamant a fost încălcat art. 6 pct. 1 din Convenția europeană a Drepturilor Omului, care face parte din dreptul intern, potrivit art. 11 alin. (2) din Constituție, astfel încât reclamantul nu a beneficiat de o judecată echitabilă. Egalitatea de mijloace, de „arme" între părțile procesului, presupune ca atunci când pentru o anumită procedură este prevăzută forma scrisă atât pentru reclamant (în privința cererii de chemare în judecată), cât și pentru pârât (în privința întâmpinării), modalitatea de aducere la cunoștință a respectivelor acte de procedură să beneficieze de același tratament.

Obligația de comunicare a întâmpinării și a înscrisurilor care o însoțesc nu a fost îndeplinită, prin echipolentă - pentru că nu există un text care să îngăduie echipolenta în acest caz, prin faptul că prin încheierea de ședință de la 20 noiembrie 2006 instanța a pus în vedere reclamantului „să trimită un reprezentant în instanță în vederea punerii în discuție a probelor". Reclamantul putea fi sancționat, așa cum au făcut instanțele, numai dacă îi fusese comunicată întâmpinarea, astfel încât neprezentarea și neadministrarea de dovezi să-i poată fi imputată. Procedând în modul arătat, ambele instanțe de fond au încălcat reclamantului dreptul fundamental la apărare. Vătămarea reclamantului, căruia i-a fost respinsă acțiunea fără să i se ofere posibilitatea să-și exprime poziția procesuală față de actul de procedură al pârâtului, a fost dovedită, astfel încât hotărârile sunt lovite de nulitate potrivit art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. În aceste condiții, criticile recurentului întrunesc cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis și hotărârea dată în apel va fi casată. Întrucât prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, ci s-a mărginit să afirme că reclamantul „nu și-a concretizat solicitările" privitoare la probe iar susținerile făcute nu au fost dovedite, în temeiul art. 297 alin. (1) C. proc. civ., apelul reclamantului va fi admis, sentința va fi desființată și cauza trimisă spre evocarea fondului aceluiași tribunal. Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte critici formulate prin motivele de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - C.R.E.D.I.D.A.M. împotriva deciziei civile nr. 135 A din 18 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, și în consecință: Casează decizia susmenționată și, pe fond, admite apelul declarat de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - C.R.E.D.I.D.A.M. împotriva sentinței civile nr. 1605 din 18 decembrie 2006 a Tribunalului Sibiu, secția civilă. Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2007.