ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8623/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8623/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 23 ianuarie 2000 la Tribunalul Neamț, reclamanta C.R.E.D.I.D.A.M a chemat în
judecată pe pârâta SC C.S. SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța
să se dispună:
- obligarea pârâtei către reclamantă
la plata remunerației unice reprezentând drepturile artiștilor interpreți sau
executanți în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea
nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe și a punctului nr. 3
din Anexa nr. 1 a H.G. nr. 71/2000 pentru aprobarea metodologiilor privind
utilizările prestațiilor artistice muzicale fixate pe fonograme și a tabelelor
cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau
executanți și producătorilor de fonograme începând cu 1 ianuarie 2000 și până
la soluționarea litigiului;
- reactualizarea sumei în funcție de
indicele de inflație și dobânda practicată de BCR la depozitele în lei pe 12
luni pentru persoanele juridice;
- obligarea pârâtei de a obține din
partea C.R.E.D.I.D.A.M autorizația sub formă de licență neexclusivă prevăzută
de art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și
drepturile conexe și de pct. 1 anexa nr. 1 a H.G. nr. 71/2000.
- obligarea pârâtei să pună la
dispoziția C.R.E.D.I.D.A.M lista cuprinzând toate prestațiile transmise în
emisiuni sau înregistrate pentru nevoile propriilor emisiuni începând cu 1
ianuarie 2000 conform dispozițiilor prevăzute de pct. nr. 7 din Anexa nr. 1 a H.G.
nr. 71/2000.
- obligarea pârâtei să publice în
mijloacele de comunicare în masă, pe cheltuiala ei hotărârea instanței de
judecată;
- obligarea pârâtei la plata
cheltuielilor de judecată;
Prin sentința civilă nr. 101 C din
14 iunie 2001 Tribunalul Neamț a respins acțiunea și a obligat reclamanta la
plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.
Împotriva acestei sentințe
reclamanta a declarat apel criticând-o pentru că:
a încălcat dispozițiile art. 168 alin.
(1) C. proc. civ. potrivit cărora încuviințarea dovezilor, a mijloacelor de
dovadă și arătarea faptelor ce trebuie dovedite se face prin încheiere.
nu a dat curs dispozițiilor
legale privitoare la procedura de soluționare a contestației formulate
împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
greșit instanța a respins
acțiunea pe motiv că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate neavând suport
legal deoarece H.G. nr. 71/2000 care constituie temeiul legal al acțiunii a
fost anulată prin sentința Curții de Apel București nr. 1767/2000 deși aceasta
fusese atacată cu recurs.
greșit instanța a respins
acțiunea pe motiv că între părți nu există contract deoarece acțiunea nu are la
bază răspunderea contractuală ci fapta ilicită a pârâtei constând în neplata
remunerației tocmai prin intermediul încheierii contractului.
greșit instanța a obligat
reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 49 din 2
iunie 2003 Curtea de Apel Bacău a admis apelul, a schimbat în tot sentința și a
admis în parte acțiunea obligând pârâta să plătească reclamantei sumele de
239.691.020 lei remunerație reactualizată în funcție de indicele de inflație și
12.229.908 lei dobânzi bancare.
Decizia Curții de Apel Bacău a mai
obligat pârâta să obțină din partea C.R.E.D.I.D.A.M autorizația sub formă de
licență neexclusivă prevăzută de art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe și să pună la dispoziția
C.R.E.D.I.D.A.M. lista cuprinzând toate prestațiile transmise în emisiuni sau
înregistrate pentru nevoile propriilor emisiuni începând cu 1 ianuarie 2000. A
fost respins capătul de cerere privind publicarea hotărârii în mijloacele de
informare în masă. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a
cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii pârâta a
declarat recurs invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ.
La data de 31 octombrie 2005 s-au
înregistrat la registratura instanței notele de ședință ale
intimatei-reclamante însoțite de protocolul încheiat între cele două părți la
data de 28 septembrie 2005 și copii ale documentelor de plată care atestă
soluționarea pe cale amiabilă a litigiului născut ca urmare a neplății
drepturilor conexe ale artiștilor interpreți datorate de către SC C.S. SRL
pentru perioada 1 ianuarie 2000–30 aprilie 2005 potrivit Legii nr. 8/1996, H.G.
nr. 71/2000, H.G. nr. 143/2003 și H.G. nr. 119/2002.
Față de această situație prin notele
de ședință se învederează că părțile au convenit la stingerea tuturor
datoriilor pe care le avea recurenta-pârâtă pentru perioada 1 ianuarie 2000–30
aprilie 2005 potrivit Legii nr. 8/1996, H.G. nr. 71/2000, H.G. nr. 143/2003 și H.G.
nr. 119/2002.
Procesul civil este guvernat între
altele de principiul disponibilității.
În conținutul principiului
disponibilității intră și dreptul părților de a face acte procesuale de
dispoziție cu privire la drepturile lor subiective deduse judecății sau a
mijloacelor procesuale prin care se pot recunoaște și stabili aceste drepturi.
Așa fiind, deoarece din notele de
ședință întocmite de intimata-reclamantă și din documentele atașate rezultă că
părțile au convenit stingerea tuturor datoriilor pe care le avea
recurenta-pârâtă, rezultă că recursul a rămas fără obiect și urmează să fie
respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca rămas fără obiect
recursul declarat de SC C.S. SRL Roman împotriva deciziei nr. 49 din 2 iunie
2003 a Curții de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2005.