ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3508/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 31 ianuarie 2001, reclamantul C.R.E.D.I.D.A.M. București a chemat în judecată pe pârâta, SC R.M. SRL Târgoviște, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: - obligarea acesteia la plata remunerației unice, reprezentând drepturile artiștilor interpreți și executanți, conform art. 130 art. 1 lit. a) din Legea nr. 8/1994, privind drepturile de autor și drepturile conexe și a H.G. nr. 71/2000: - reactualizarea sumei cu indicele de inflație; - obligarea pârâtei de a obține din partea C.R.E.D.I.D.A.M. autorizația sub formă de licență neexclusivă prevăzută de art. 130 din Legea nr. 8/1996; - obligarea pârâtei să-i pună la dispoziție lista cu toate prestațiile transmise în emisiuni sau înregistrate începând cu 1 ianuarie 2000; - obligarea pârâtei de a publica, pe cheltuiala sa, hotărârea în mijloacele de comunicare în masă, cu cheltuieli de judecată.

Prin adresa nr. 962 din 13 aprilie 2001, reclamanta și-a precizat pretențiile, solicitând: 1) obligarea pârâtei de a obține din partea C.R.E.D.I.D.A.M. autorizația sub formă de licență neexclusivă, prevăzută de art. 130 din Legea nr. 8/1996 și H.G. nr. 71/2000 și 2) obligarea pârâtei să-i pună la dispoziție lista, cuprinzând toate prestațiile transmise și retransmise sau înregistrate, pentru a putea împărți celor în drept sumele achitate de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 55 din 23 mai 2001, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă: - să obțină de la reclamant autorizația sub formă de licență neexclusivă pentru transmiterea fonogramelor cuprinzând prestații muzicale; - să pună la dispoziția reclamantului listele cu prestațiile transmise în emisiune sau înregistrate pentru nevoile proprii, începând cu 1 ianuarie 2000, respingând celelalte capete ca rămase fără obiect, cu 2.814.000 lei cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 100 din 1 octombrie 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat sentința civilă de mai sus, în sensul că a respins acțiunea reclamantei. Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale, așa cum a fost formulată și respingerea apelului pârâtei.

Recursul reclamantei este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea lucrărilor și actelor de la dosarul cauzei, în raport cu susținerile ce se fac prin recurs, se constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru casarea hotărârii atacate. - În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la obținerea autorizației sub formă de licență neexclusivă. Potrivit art. 130 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe, organismele de gestiune colectivă au obligația să acorde utilizatorilor, prin contract, în schimbul unei remunerații, autorizații neexclusive de utilizare a operelor sau prestațiilor titularilor drepturilor sub formă de licență neexclusivă.

Rezultă, fără echivoc, din prevederile legale arătate, că obligația acordării autorizațiilor neexclusive sub forma licențelor revine tocmai reclamantei, ca organism de gestiune colectivă, și se stabilește de către legiuitor și modalitatea de realizare, și anume, prin contract, deci, prin acordul de voință al părților, iar instanța nu ar putea interveni, pentru suplinirea voinței unei părți. Rezultă deci, ca fiind fără temei și contrară legii, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la obținerea autorizației, pârâta utilizatoare având rolul, în procesul încheierii contractului, de a semna proiectul emis de reclamantă. De altfel, la dosar se află și proiectul de contract întocmit de reclamantă.

- În ceea ce privește punerea la dispoziție a listei cu prestațiile muzicale transmise. Această pretenție a fost întemeiată pe art. 7 din H.G. nr. 71/2000, numai că aceste prevederi nu se referă la lista prestațiilor muzicale transmise de către reclamantă, care are nevoie pentru a repartiza sumele încasate către cei în drept, ci, la lista programelor retransmise, iar pârâta, fiind o societate de prestații de retransmisie prin radio, care nu transmite programe proprii. În consecință recursul reclamantei se privește ca nefondat și va fi respins ca atare. Având în vedere această soluție, reclamanta-recurentă va fi obligată, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de C.R.E.D.I.D.A.M. București împotriva deciziei nr. 100 din 1 octombrie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă. Obligă recurenta la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2003.