ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3508/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 31 ianuarie 2001,

reclamantul C.R.E.D.I.D.A.M. București a chemat în judecată pe pârâta, SC R.M.

SRL Târgoviște, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- obligarea acesteia la plata

remunerației unice, reprezentând drepturile artiștilor interpreți și executanți,

conform art. 130 art. 1 lit. a) din Legea nr. 8/1994, privind drepturile de

autor și drepturile conexe și a H.G. nr. 71/2000:

- reactualizarea sumei cu indicele

de inflație;

- obligarea pârâtei de a obține din

partea C.R.E.D.I.D.A.M. autorizația sub formă de licență neexclusivă prevăzută

de art. 130 din Legea nr. 8/1996;

- obligarea pârâtei să-i pună la

dispoziție lista cu toate prestațiile transmise în emisiuni sau înregistrate

începând cu 1 ianuarie 2000;

- obligarea pârâtei de a publica, pe

cheltuiala sa, hotărârea în mijloacele de comunicare în masă, cu cheltuieli de

judecată.

Prin adresa nr. 962 din 13 aprilie

2001, reclamanta și-a precizat pretențiile, solicitând:

1) obligarea pârâtei de a obține din

partea C.R.E.D.I.D.A.M. autorizația sub formă de licență neexclusivă, prevăzută

de art. 130 din Legea nr. 8/1996 și H.G. nr. 71/2000 și

2) obligarea pârâtei să-i pună la

dispoziție lista, cuprinzând toate prestațiile transmise și retransmise sau

înregistrate, pentru a putea împărți celor în drept sumele achitate de pârâtă,

cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 55 din 23

mai 2001, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea reclamantei și a

obligat pe pârâtă: - să obțină de la reclamant autorizația sub formă de licență

neexclusivă pentru transmiterea fonogramelor cuprinzând prestații muzicale; -

să pună la dispoziția reclamantului listele cu prestațiile transmise în

emisiune sau înregistrate pentru nevoile proprii, începând cu 1 ianuarie 2000,

respingând celelalte capete ca rămase fără obiect, cu 2.814.000 lei cheltuieli

de judecată.

Curtea de Apel Ploiești, prin

decizia civilă nr. 100 din 1 octombrie 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat

sentința civilă de mai sus, în sensul că a respins acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei soluții,

reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale,

așa cum a fost formulată și respingerea apelului pârâtei.

Recursul reclamantei este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea lucrărilor și actelor

de la dosarul cauzei, în raport cu susținerile ce se fac prin recurs, se

constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile, prevăzute de art. 304

C. proc. civ., pentru casarea hotărârii atacate.

- În ceea ce privește cererea

reclamantei de obligare a pârâtei la obținerea autorizației sub formă de

licență neexclusivă.

Potrivit art. 130 alin. (1) din

Legea nr. 8/1996, privind drepturile de autor și drepturile conexe, organismele

de gestiune colectivă au obligația să acorde utilizatorilor, prin contract, în

schimbul unei remunerații, autorizații neexclusive de utilizare a operelor sau

prestațiilor titularilor drepturilor sub formă de licență neexclusivă.

Rezultă, fără echivoc, din

prevederile legale arătate, că obligația acordării autorizațiilor neexclusive

sub forma licențelor revine tocmai reclamantei, ca organism de gestiune

colectivă, și se stabilește de către legiuitor și modalitatea de realizare, și

anume, prin contract, deci, prin acordul de voință al părților, iar instanța nu

ar putea interveni, pentru suplinirea voinței unei părți.

Rezultă deci, ca fiind fără temei și

contrară legii, cererea reclamantei de obligare a pârâtei la obținerea autorizației,

pârâta utilizatoare având rolul, în procesul încheierii contractului, de a

semna proiectul emis de reclamantă.

De altfel, la dosar se află și

proiectul de contract întocmit de reclamantă.

- În ceea ce privește punerea la

dispoziție a listei cu prestațiile muzicale transmise.

Această pretenție a fost întemeiată

pe art. 7 din H.G. nr. 71/2000, numai că aceste prevederi nu se referă la lista

prestațiilor muzicale transmise de către reclamantă, care are nevoie pentru a

repartiza sumele încasate către cei în drept, ci, la lista programelor

retransmise, iar pârâta, fiind o societate de prestații de retransmisie prin

radio, care nu transmite programe proprii.

În consecință recursul reclamantei

se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

Având în vedere această soluție,

reclamanta-recurentă va fi obligată, potrivit art. 274 C. proc. civ., la plata

cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de C.R.E.D.I.D.A.M. București împotriva deciziei nr. 100 din 1

octombrie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Obligă recurenta la 5.000.000 lei

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 16 septembrie 2003.