ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2104/2003

x La data de 16 aprilie 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți și pârâta S.C.”A.S.” SRL împotriva deciziei nr. 23 A din 3 aprilie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 16 aprilie 2003, iar pronunțarea s-a amânat la 8 mai 2003, apoi la 22 mai 2003. C U R T E A Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 21 decembrie 2000 reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) a chemat în judecată pe pârâta S.C.”A.S.” SRL Târnăveni pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - obligarea pârâtei la plata remunerației unice reprezentând drepturile artiștilor interpreți și executanți, în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. 1, lit. „a din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe și a punctului nr. 3 din Anexa nr. 1 a H.G.nr.

71/2000, pentru aprobarea metodologiei privind utilizările prestațiilor artistice muzicale fixate pe fonograme și a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți și executanți și producătorilor de fonograme, începând cu 1 ianuarie 2000 și până la soluționarea litigiului; - reactualizarea sumei în funcție de indicele de inflație și obligarea pârâtei la dobânda practicată de BCR la depozitele în lei pe 12 luni, pentru persoanele juridice; -obligarea pârâtei de a obține din partea reclamantului autorizația sub formă de licență neexclusivă prevăzută de art. 130 alin. 1 lit. „a” din Legea nr.8/1996 și de pct. 1 din Anexa nr. 1 din H.G.nr.71/2000; -obligarea pârâtei să pună la dispoziția reclamantului lista cuprinzând toate prestațiile transmise în emisiuni sau înregistrate pentru nevoile propriilor emisiuni, începând cu data de 1 ianuarie 2000; -obligarea pârâtei, ca pe cheltuiala ei, să publice hotărârea instanței de judecată în mijloacele de comunicare în masă; În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în calitate de utilizator de prestații muzicale fixate pe fonograme în programele difuzate, pârâta are obligația, în conformitate cu art. 130 alin. 1 lit. „a” din Legea nr.8/1996 și pct. 1 din Anexa nr. 1 a H.G.nr.

71/2000, să obțină din partea reclamantului autorizația neexclusivă de utilizare a operelor sau prestațiilor titularilor drepturilor sub formă de licență neeclusivă care îi acordă dreptul de a transmite orice fonogramă aflată în comerț, cu excepția celor pentru care producătorul a interzis expres aceste modalități de utilizare secundară. În aceeași calitate, pârâta are obligația, conform pct. 3 din H.G.nr. 71/2000, să plătească o remunerație unică reprezentând drepturile cuvenite artiștilor interpreți sau executanți calculată procentual cu încasările brute lunare potrivit Tabelului nr. 1 din Anexa nr. 1 la H.G.nr. 71/2000. Repartizarea remunerației direct către artiștii interpreți sau executanți se face prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, astfel cum prevede art. 130, alin. 1, lit. „a”, din Legea nr.8/1996.

În acest scop reclamantul a fost desemnat, conform art. 133 alin. 2 din Legea nr.8/1996 de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin Decizia nr. 1 din 9 februarie 2001, drept organism de gestiune colectivă colector al sumelor datorate de utilizatori artiștilor interpreți sau executanți stabiliți prin H.G.nr.71/2000. În virtutea acestui drept, reclamantul a solicitat în mai multe rânduri pârâtei să plătească remunerația, însă aceasta a refuzat, după care a refuzat și semnarea contractului de licență și de a pune la dispoziție lista cu prestațiile transmise. Reclamantul a precizat prin acțiune că în privința cuantumului remunerației acesta urmează a fi stabilit în cursul procesului prin expertiză contabilă, sumă ce va fi actualizată în raport de indicele de inflație, cu obligarea la plata dobânzilor practicate de BCR la depozitele în lei pentru persoanele juridice.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Mureș – Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin sentința nr. 344 din 16 octombrie 2001, a admis în parte acțiunea reclamantului Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) și a obligat pe pârâta S.C.”A.S.”. SRL Târnăveni la plata sumei de 106.506.953 lei reprezentând remunerație unică pentru drepturile artiștilor interpreți sau executanți, conform Legii nr.8/1996 și H.G.nr.71/2000, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, sumă reactualizată potrivit indicelui de inflație. A fost obligată pârâta să obțină de la reclamant autorizația sub formă de licență neexclusivă, să pună la dispoziția reclamantului lista cuprinzând toate prestațiile transmise în emisiuni sau înregistrate pentru nevoile propriilor emisiuni începând din 1 ianuarie 2000 și să publice pe cheltuiala pârâtei în mijloacele de comunicare în masă hotărârea judecătorească.

Au fost respinse pretențiile reclamantului de reactualizare a sumelor cu titlu de remunerație unică și în funcție de dobânda practicată de BCR la depozitele în lei pentru persoane juridice. Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția civilă, care, prin decizia nr. 23/A din 3 aprilie 2002, a schimbat în parte hotărârea tribunalului, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantului și suma de 8.200.405 lei cu titlu de dobândă practicată de BCR la depozitele în lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut și motivat că dobânda practicată de BCR, așa cum a fost solicitată de reclamant, este datorată chiar dacă suma neachitată în termen a fost actualizată în raport de rata inflației, deoarece, dacă suma respectivă ar fi fost depusă în cont la bancă ar fi fost producătoare de dobânzi, iar prin neacordarea ei nu se consideră că prejudiciul încercat de reclamant ar fi acoperit integral. Pentru repararea integrală a prejudiciului, suma trebuie calculată astfel încât să acopere nu numai ce s-a pierdut prin neachitarea la timp, dar și beneficiul nerealizat ca urmare a neefectuării plăților datorate. Împotriva deciziei dată în apel în termen legal au declarat recurs reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) și pârâta S.C.”A.S.”.

SRL Târnăveni. Reclamantul critică decizia pronunțată în apel în temeiul a două motive de casare: suma corectă care trebuia acordată cu titlu de dobândă practicată de BCR este în valoare de 12.209.820 lei, iar nu 8.200.405 lei, recurentul depunând și un calcul matematic în acest sens prin interpretarea datelor și cifrelor prezentate de expertul contabil în lucrarea pe care a întocmit-o; Curtea de Apel Târgu Mureș a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată cerute de reclamant deși a admis apelul acestuia. Pârâta reproșează instanței de apel că prin actualizarea sumei datorată cu titlu de remunerație unică, la care a adăugat obligația de a plăti și dobânda practicată de BCR la depozitele în lei pentru persoanele juridice a impus pârâtei de a efectua o plată dublă, ceea ce conduce la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului, solicitându-se casarea deciziei dată în apel și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Mureș.

Examinând recursurile declarate în cauză, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul a cerut obligarea pârâtei atât la plata remunerației unice reprezentând drepturile artiștilor interpreți sau executanți în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. 1, lit. „a” din Legea nr.8/1996 și pct. 3 din Anexa nr. 1 a H.G.nr.71/2000, la actualizarea acestei sume în raport de indicele de inflație cât și la plata dobânzii practicată de BCR la depozitele în lei pentru persoanele juridice, unde reclamantul a dovedit că are deschis cont bancar. Solicitarea de a fi obligată pârâta la plata sumei actualizate precum și a dobânzii bancare, are ca scop repararea integrală a prejudiciului cauzat ca urmare a neîndeplinirii obligației principale de plată a remunerației unice de către societatea pârâtă.

Indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de trecere la economia de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație și care stabilește, totodată, coeficientul de scădere a puterii lor de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul, banii sunt aduși la actuala putere de cumpărare. Din contra, dobânda reprezintă câștigul, folosul ori profitul pe care l-ar fi obținut reclamantul din învestirea banilor dacă pârâta i-ar fi plătit la termenele și în condițiile prevăzute de lege întrucât, de principiu, banii nu stau neîntrebuințați.

Cum prin actualizarea sumei datorată cu titlu de remunerație și plata dobânzii bancare aferente acestei sume, reclamantul urmărește repararea integrală a pagubei cauzate de neîndeplinirea obligației de plată la termen de către pârâtă, se constată că aceasta nu a fost silită a efectua o dublă plată care să-l fi îmbogățit nejust pe reclamant, considerente pentru care recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins în consecință. Cu referire la recursul reclamantului, calculele matematice efectuate de acesta în cuprinsul primului motiv de casare nu pot fi verificate, cu exactitate, în temeiul raportului de expertiză contabilă întocmit de A.I. (filele 54 – 59 dosar de fond) întrucât, deși expertul a indicat rata dobânzii practicată de BCR, nu a efectuat calcule separate, ci comune pentru determinarea indicelui de inflație și a dobânzii bancare.

Față de cele ce preced, recursul reclamantului se privește ca fondat și urmare a administrării lui, va fi casată decizia dată în apel, cu reluarea judecății, pentru ca instanța de trimitere să ceară expertului întocmirea unui supliment de expertiză în care să se determine, separat, cuantumul dobânzii bancare datorată reclamantului în raport de suma actualizată a remunerației unice, ocazie cu care instanța se va pronunța și asupra cheltuielilor de judecată cerute de apelantul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) împotriva deciziei nr. 23/A din 3 aprilie 2002 a Curții de Apel Târgu Mureș – secția civilă pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant. Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC „A.S.” SRL Târnăveni împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2003.