ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2104/2003

x

La data de 16 aprilie 2003 s-au luat în examinare

recursurile declarate de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea

Drepturilor Artiștilor Interpreți și pârâta S.C.”A.S.” SRL împotriva deciziei

nr. 23 A  din  3 aprilie 2002  a Curții de Apel Târgu Mureș.

Dezbaterile au

fost consemnate în încheierea cu data de 16 aprilie 2003, iar pronunțarea s-a amânat

la 8 mai 2003, apoi la 22 mai 2003.

C U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 21

decembrie 2000 reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor

Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) a chemat în judecată pe pârâta S.C.”A.S.” SRL

Târnăveni pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea

pârâtei la plata remunerației unice reprezentând drepturile artiștilor

interpreți și executanți, în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. 1,

lit. „a din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe și

a punctului nr. 3 din Anexa nr. 1 a H.G.nr. 71/2000, pentru aprobarea

metodologiei privind utilizările prestațiilor artistice muzicale fixate pe

fonograme și a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor

interpreți și executanți și producătorilor de fonograme, începând cu 1 ianuarie

2000 și până la soluționarea litigiului;

-

reactualizarea sumei în funcție de indicele de inflație și obligarea pârâtei la

dobânda practicată de BCR la depozitele în lei pe 12 luni, pentru persoanele

juridice;

-obligarea

pârâtei de a obține din partea reclamantului autorizația sub formă de licență

neexclusivă prevăzută de art. 130 alin. 1 lit. „a” din Legea nr.8/1996 și de

pct. 1 din Anexa nr. 1 din H.G.nr.71/2000;

-obligarea

pârâtei să pună la dispoziția reclamantului lista cuprinzând toate prestațiile

transmise în emisiuni sau înregistrate pentru nevoile propriilor emisiuni,

începând cu data de 1 ianuarie 2000;

-obligarea

pârâtei, ca pe cheltuiala ei, să publice hotărârea instanței de judecată în

mijloacele de comunicare în masă;

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în calitate de utilizator de prestații

muzicale fixate pe fonograme în programele difuzate, pârâta are obligația, în

conformitate cu art. 130 alin. 1 lit. „a” din Legea nr.8/1996 și pct. 1 din

Anexa nr. 1 a H.G.nr. 71/2000, să obțină din partea reclamantului autorizația

neexclusivă de utilizare a operelor sau prestațiilor titularilor drepturilor

sub formă de licență neeclusivă care îi acordă dreptul de a transmite orice

fonogramă aflată în comerț, cu excepția celor pentru care producătorul a

interzis expres aceste modalități de utilizare secundară.

În aceeași

calitate, pârâta are obligația, conform pct. 3 din H.G.nr. 71/2000, să

plătească o remunerație unică reprezentând drepturile cuvenite artiștilor

interpreți sau executanți calculată procentual cu încasările brute lunare

potrivit Tabelului nr. 1 din Anexa nr. 1 la H.G.nr. 71/2000. Repartizarea

remunerației direct către artiștii interpreți sau executanți se face prin

intermediul organismelor de gestiune colectivă, astfel cum prevede art. 130,

alin. 1, lit. „a”, din Legea nr.8/1996.

În acest scop

reclamantul a fost desemnat, conform art. 133 alin. 2 din Legea nr.8/1996 de

către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin Decizia nr. 1 din 9

februarie 2001, drept organism de gestiune colectivă colector al sumelor

datorate de utilizatori artiștilor interpreți sau executanți stabiliți prin

H.G.nr.71/2000. În virtutea acestui drept, reclamantul a solicitat în mai multe

rânduri pârâtei să plătească remunerația, însă aceasta a refuzat, după care a

refuzat și semnarea contractului de licență și de a pune la dispoziție lista cu

prestațiile transmise.

Reclamantul a

precizat prin acțiune că în privința cuantumului remunerației acesta urmează a

fi stabilit în cursul procesului prin expertiză contabilă, sumă ce va fi

actualizată în raport de indicele de inflație, cu obligarea la plata dobânzilor

practicate de BCR la depozitele în lei pentru persoanele juridice.

Investit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul Mureș – Secția Comercială și de Contencios

Administrativ, prin sentința nr. 344 din 16 octombrie 2001, a admis în parte

acțiunea reclamantului Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor

Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) și  a obligat pe pârâta S.C.”A.S.”. SRL

Târnăveni la plata sumei de 106.506.953 lei reprezentând remunerație unică

pentru drepturile artiștilor interpreți sau executanți, conform Legii nr.8/1996

și H.G.nr.71/2000, pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, sumă

reactualizată potrivit indicelui de inflație.

A fost

obligată pârâta să obțină de la reclamant autorizația sub formă de licență

neexclusivă, să pună la dispoziția reclamantului lista cuprinzând toate

prestațiile transmise în emisiuni sau înregistrate pentru nevoile propriilor

emisiuni începând din 1 ianuarie 2000 și să publice pe cheltuiala pârâtei în

mijloacele de comunicare în masă hotărârea judecătorească.

Au fost respinse

pretențiile reclamantului de reactualizare a sumelor cu titlu de remunerație

unică și în funcție de dobânda practicată de BCR la depozitele în lei pentru

persoane juridice.

Apelul

declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel

Târgu Mureș – Secția civilă, care, prin decizia nr. 23/A din 3 aprilie 2002, a

schimbat în parte hotărârea tribunalului, în sensul că a fost obligată pârâta

să plătească reclamantului și suma de 8.200.405 lei cu titlu de dobândă

practicată de BCR la depozitele în lei. Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pentru a

decide astfel instanța de apel a reținut și motivat că dobânda practicată de

BCR, așa cum a fost solicitată de reclamant, este datorată chiar dacă suma

neachitată în termen a fost actualizată în raport de rata inflației, deoarece,

dacă suma respectivă ar fi fost depusă în cont la bancă ar fi fost producătoare

de dobânzi, iar prin neacordarea ei nu se consideră că prejudiciul încercat de

reclamant ar fi acoperit integral. Pentru repararea integrală a prejudiciului,

suma trebuie calculată astfel încât să acopere nu numai ce s-a pierdut prin

neachitarea la timp, dar și beneficiul nerealizat ca urmare a neefectuării

plăților datorate.

Împotriva

deciziei dată în apel în termen legal au declarat recurs reclamantul Centrul

Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) și

pârâta S.C.”A.S.”. SRL Târnăveni.

Reclamantul

critică decizia pronunțată în apel în temeiul a două motive de casare: suma

corectă care trebuia acordată cu titlu de dobândă practicată de BCR este în

valoare de 12.209.820 lei, iar nu 8.200.405 lei, recurentul depunând și un

calcul matematic în acest sens prin interpretarea datelor și cifrelor

prezentate de expertul contabil în lucrarea pe care a întocmit-o; Curtea de

Apel Târgu Mureș a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată cerute

de reclamant deși a admis apelul acestuia.

Pârâta

reproșează instanței de apel că prin actualizarea sumei datorată cu titlu de

remunerație unică, la care a adăugat obligația de a plăti și dobânda practicată

de BCR la depozitele în lei pentru persoanele juridice a impus pârâtei de a

efectua o plată dublă, ceea ce conduce la o îmbogățire fără justă cauză a

reclamantului, solicitându-se casarea deciziei dată în apel și menținerea

sentinței pronunțată de Tribunalul Mureș.

Examinând

recursurile declarate în cauză, constată următoarele:

Prin acțiunea

introductivă de instanță reclamantul a cerut obligarea pârâtei atât la plata

remunerației unice reprezentând drepturile artiștilor interpreți sau executanți

în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. 1, lit. „a” din Legea nr.8/1996

și pct. 3 din Anexa nr. 1 a H.G.nr.71/2000, la actualizarea acestei sume în

raport de indicele de inflație cât și la plata dobânzii practicată de BCR la

depozitele în lei pentru persoanele juridice, unde reclamantul a dovedit că are

deschis cont bancar.

Solicitarea de

a fi obligată pârâta la plata sumei actualizate precum și a dobânzii bancare,

are ca scop repararea integrală a prejudiciului cauzat ca urmare a

neîndeplinirii obligației principale de plată a remunerației unice de către

societatea pârâtă.

Indicele de

inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen

economic, specific perioadei de trecere la economia de piață și prin

intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în

circulație și care stabilește, totodată, coeficientul de scădere a puterii lor

de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul, banii sunt aduși la

actuala putere de cumpărare.

Din contra,

dobânda reprezintă câștigul, folosul ori profitul pe care l-ar fi obținut

reclamantul din învestirea banilor dacă pârâta i-ar fi plătit la termenele și

în condițiile prevăzute de lege întrucât, de principiu, banii nu stau

neîntrebuințați.

Cum prin

actualizarea sumei datorată cu titlu de remunerație și plata dobânzii bancare

aferente acestei sume, reclamantul urmărește repararea integrală a pagubei

cauzate de neîndeplinirea obligației de plată la termen de către pârâtă, se

constată că aceasta nu a fost silită a efectua o dublă plată care să-l fi

îmbogățit nejust pe reclamant, considerente pentru care recursul pârâtei se

privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

Cu referire la

recursul reclamantului, calculele matematice efectuate de acesta în cuprinsul

primului motiv de casare nu pot fi verificate, cu exactitate, în temeiul

raportului de expertiză contabilă întocmit de A.I. (filele 54 – 59 dosar de

fond) întrucât, deși expertul a indicat rata dobânzii practicată de BCR, nu a

efectuat calcule separate, ci comune pentru determinarea indicelui de inflație

și a dobânzii bancare.

Față de cele

ce preced, recursul reclamantului se privește ca fondat și urmare a

administrării lui, va fi casată decizia dată în apel, cu reluarea judecății,

pentru ca instanța de trimitere să ceară expertului întocmirea unui supliment

de expertiză în care să se determine, separat, cuantumul dobânzii bancare

datorată reclamantului în raport de suma actualizată a remunerației unice,

ocazie cu care instanța se va pronunța și asupra cheltuielilor de judecată

cerute de apelantul-reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor

Artiștilor Interpreți (CREDIDAM) împotriva deciziei nr. 23/A din 3 aprilie 2002

a Curții de Apel Târgu Mureș – secția civilă pe care o casează și trimite cauza

la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de reclamant.

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta SC „A.S.” SRL Târnăveni împotriva

aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai  2003.