ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3270/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Strehaia la data de 19 iulie 2006, reclamanta SC V.C. SRL a chemat în judecată pârâta SC U. SRL Craiova, solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să constate și să dispună următoarele: - să constate rezoluțiunea convenției (contract) de vânzare-cumpărare a utilajului T.A.

MF 3425-4V contract acceptat și pentru care a achitat suma de 62.722,66 ron, sumă ce constituia un avans de 55% din prețul integral al utilajului, așa cum rezultă din factura fiscală, emisă în data de 17 februarie 2006 și din factura proformă, emisă în data de 15 februarie 2006 de pârâtă, în temeiul art. 67 C. com.; - obligarea pârâtei, ca efect al rezoluțiunii contractului, la restituirea sumei de 62.722,66 ron reprezentând avansul achitat anticipat de reclamantă la data de 16 februarie 2006 prin OP nr. 5 din aceeași dată; - obligarea pârâtei la plata sumei de 14.304 ron cu titlu de daune interese, reprezentând cheltuieli pe care reclamanta a fost nevoită să le efectueze datorită nerespectării termenului de livrare din partea pârâtei; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere art. 274 C. proc.

civ., reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru, onorariu avocat și alte cheltuieli care vor fi ocazionate de acest litigiu. Prin sentința comercială nr. 125 din 6 decembrie 2006, pronunțată în dosarul Judecătoriei Strehaia a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Strehaia și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC V.C. SRL și pârâta SC U. SRL în favoarea Tribunalului Mehedinți. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți- secția comercială și de contencios administrativ la data de 27 decembrie 2006. Pârâta SC U. SRL Craiova a depus întâmpinare la dosar, la data de 22 februarie 2007, prin care a invocat, pe cale de excepție, necompetența teritorială a Tribunalului Mehedinți, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii formulate de reclamanta SC V.C.

SRL. Pe cale reconvențională, a solicitat ca SC V.C. SRL să fie obligată să-și ridice utilajul achiziționat, obligând-o, totodată, și la plata cheltuielilor de judecată. La termenul de judecată din data de 15 iunie 2007, a fost introdusă în cauză D.A.D.R. Mehedinți, întrucât aceasta subvenționa 45% din valoarea utilajului, ulterior formulând cerere de intervenție. Prin sentința comercială nr. 777/COM din 16 noiembrie 2007, Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC V.C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC T.A. MF 34235-4V; a obligat pârâta la restituirea sumei de 62.722,66 lei către reclamantă; a admis în fond intervenția accesorie formulată de D.A.D.R.

Mehedinți; a respins cererea reconvențională; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 14.304 lei cu titlu de daune interese; a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.903,61 lei către reclamantă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC U. SRL Craiova în termen, la data de 4 decembrie 2007, motivele de apel fiind depuse la data de 12 martie 2008, de asemenea, în termen. Prin decizia nr. 110 din 16 aprilie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis apelul declarat de pârâta SC U. SRL Craiova împotriva sentinței nr. 777/COM din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția comercială și de contencios administrativ, în dosar, în contradictoriu cu intimata- reclamantă SC V.C.

SRL și intimata- intervenientă în numele altei persoane D.A.D.R. Mehedinți; a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea și cererea de intervenție; a admis cererea reconvențională și a obligat intimata- reclamantă să ridice utilajul; a obligat intimata- reclamantă la 7.860 ron cheltuieli de judecată către apelanta- pârâtă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că obligația de predare asumată de către apelanta vânzătoare, chiar și peste termenul convenit, a fost pe deplin acceptată. Faptul că utilajul a fost predat unei terțe persoane, indicată prin telefon de către reprezentantul legal al intimatei- reclamante, nu constituie o cauză pentru rezoluțiunea convenției.

Prin urmare, Curtea a reținut că apelanta- pârâtă și-a executat obligațiile asumate prin convenția de vânzare- cumpărare cu bună- credință și, în consecință, nu există motive pentru a se dispune rezoluțiunea acestei convenții. Întrucât intimata- reclamantă a determinat-o pe apelanta- pârâtă să ridice utilajul și refuză să îl primească, Curtea a admis cererea reconvențională și a obligat pe intimata- reclamantă să ridice utilajul cumpărat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen reclamanta SC V.C. SRL Corcova și intervenienta în numele altei persoane D.A.D.R. Mehedinți, la data de 6 iunie 2008 și, respectiv, la data de 13 iunie 2008. În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6, 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc.

civ., recurenta- reclamantă SC V.C. SRL Corcova a invocat următoarele motive: Instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că, a admis cererea reconvențională a SC U. SRL, cerere care nu a fost susținută prin motivele de apel (art. 292 C. proc. civ.) și a obligat-o să ridice utilajul aflat în litigiu. Decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative ale art. 137 alin. (1) și art. 295, art. 298 și 261 alin. (3) și (5) C. proc. civ., întrucât instanța de apel trebuia să soluționeze, cu precădere, excepția prematurității acțiunii, excepție invocată prin primul motiv de apel al intimatei SC U. SRL Craiova, având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. Instanța de apel își sprijină întreaga motivare a deciziei sale pe dispozițiile art. 1295 C. civ.; această motivare este străină de natura contractului/convenției de vânzare-cumpărare, fiind astfel străină de natura pricinii. Contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu intimata este reglementat de H.G. nr. 276 din 2005, act normativ special, care derogă de la regulile dreptului comun, fiind o reglementare specială. Fiind vorba de un litigiu comercial, unde respectarea termenelor de onorare a obligațiilor contractuale este un aspect fundamental, nu se poate trece cu ușurință peste nerespectarea unei obligații care are și o reglementare juridică clară: art. 1320 C. civ. și art. 67 C. com.

Este complet eronată situația de fapt reținută de instanța de apel, în sensul că SC U. SRL și-a îndeplinit cu bună- credință obligația contractuală de livrare la termenul stabilit. Instanța de apel reține, în considerente, o situație de fapt absolut falsă și nedovedită: că reclamanta a indicat telefonic numele lui P.B., persoană care nici măcar nu deținea calitatea de angajat la societate, pentru a lua în primire utilajul, acesta fiind primit la domiciliul său, la o distanță de 20 km. de ferma reclamantei. Toate aceste aspecte determină susținerea reclamantei că instanța de apel a schimbat înțelesul clar și lămurit al pricinii, denaturând actul juridic dedus judecății și faptele juridice dovedite prin probe aflate la dosar, aspect care se constituie, în drept, într-un alt motiv de recurs, respectiv art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Recurenta- intervenientă în numele altei persoane D.A.D.R. Mehedinți a invocat, în recursul formulat, care poate fi încadrat în drept în prevederile pct. 8 și 9 ale art. 304 C. proc. civ., următoarele motive: Instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia și a pronunțat o decizie cu aplicarea greșită a legii. Instanța de apel a luat în calcul faptul că SC U. SRL a livrat, fiind de bună- credință, utilajul la data de 22 mai 2006 și a motivat că S.C. V.C. SRL a acceptat livrarea chiar peste termenul prevăzut în factura proformă, iar reaua- credință a instituției sale a constat în faptul că, la solicitarea directorului SC.

V.C. SRL, s-a emis un nou aviz pentru cumpărarea unui utilaj de la altă societate comercială. A considerat recurenta că instanța de apel, în loc să cerceteze corespunzător probele din dosarul cauzei, și anume, să observe dacă la predarea utilajului a fost înștiințată (notă telefonică, fax, scrisoare, etc.) și instituția sa, care plătea subvenția de 45% din valoarea utilajului și dacă apelanta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 6 lit. f) din H.G. 276 din 2005, care menționează faptul că furnizorul are obligația ca în termen de 3 zile de la livrarea utilajului să înainteze Direcției Agricole factura de plată și procesul- verbal de recepție al utilajului și SC U. SRL nu le-a respectat, nefăcând dovada acestora, s-a rezumat la faptul că instituția recurentei- interveniente a fost de rea credință, dar nu a motivat corespunzător în ce a constat aceasta.

A mai susținut recurenta- intervenientă că, în conformitate cu art. 969 C. civ., convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante, creând drepturi și obligații de ambele părți. În conformitate cu art. 67 C. com., SC V.C. SRL este îndreptățită să ceară rezoluțiunea contractului care a intervenit de drept, întrucât aceasta și-a îndeplinit obligațiile plătind prețul stabilit, fără însă a primi în schimb utilajul conform înțelegerii. În concluzie, recurenta- intervenientă consideră că instanța de apel nu a analizat corespunzător probele din dosarul cauzei, a interpretat greșit actul dedus judecății, luând în calcul numai apărarea apelantei și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii.

Examinând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Referitor la recursul formulat de recurenta- reclamantă SC V.C. SRL Corcova, Înalta Curte apreciază că motivele invocate în susținerea acestuia sunt întemeiate. Cu privire la primul motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 al art. 304 C. proc. civ., instanța de recurs constată că instanța de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, admițând cererea reconvențională și obligând intimata- reclamantă să ridice utilajul. Or, în condițiile în care, prin motivele de apel formulate, pârâta SC U. SRL Craiova nu a formulat o asemenea solicitare și nu a dezvoltat critici legate de respingerea cererii sale reconvenționale (cerere reconvențională care, de altfel, nu a fost timbrată nici la fond, și nici în apel), instanța nu se poate subroga voinței părții.

Constatând că instanța de apel s-a pronunțat ea însăși asupra fondului cauzei, acordând, în acest caz, ceea ce nu s-a cerut, fiind încălcat astfel principiul disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte apreciază că este funcțional motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Prin cel de-al doilea motiv de recurs invocat, recurenta- reclamantă critică decizia atacată, apreciind, în mod întemeiat, că aceasta s-a dat cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cu care „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”; constatând că, deși prin primul motiv de apel formulat, intimata- pârâtă SC U. SRL Craiova a invocat excepția prematurității acțiunii, instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, în considerentele hotărârii pronunțate nefiind inserată nici o motivare referitoare la excepția invocată, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiat și acest motiv de recurs. Urmează a fi primite și celelalte critici formulate de către recurenta- reclamantă, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte constatându-le întemeiate. Reclamanta și-a întemeiat cererea și pe dispozițiile art. 67 C. com., invocând contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta ca fiind reglementat de H.G. nr. 276/2005, iar instanța de apel își motivează decizia pe dispozițiile art. 1295 C. civ., ignorând astfel reglementarea juridică specială, care se completează cu regulile stipulate prin art. 64-67 C. com., motivarea fiind străină de natura pricinii. Cât privește ultimul motiv de recurs, deși recurenta- reclamantă invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus judecății, ci la greșita interpretare a probelor, în ce privește îndeplinirea obligației contractuale de livrare a utilajului la termenul stabilit.

Și recursul formulat de către intervenienta în numele altei persoane Direcția D.A.D.R. Mehedinți este fondat, instanța de apel pronunțând o decizie cu aplicarea greșită a legii. În speță, instanța de control judiciar a realizat o aplicare greșită a dispozițiilor art. 969 C. civ. și art. 67 C. com. Potrivit art. 969 C. civ. „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”; or, neîndeplinirea obligației asumate prin contractul încheiat face intervenită rezoluțiunea de drept a contractului, dispoziții legale aplicate în mod greșit de către instanța de apel. Celălalt motiv de recurs invocat, întemeiat pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., este nefondat, fiind expuse deja argumentele reținute de către instanța de recurs, o asemenea critică fiind formulată și de către recurenta- reclamantă SC V.C.

SRL Corcova. Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 313 C. proc. civ., va admite recursurile reclamantei SC V.C. SRL Corcova și al intervenientei în numele altei persoane D.A.D.R. Mehedinți împotriva deciziei nr. 110 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile reclamantei SC V.C. SRL Corcova și al intervenientei în numele altei persoane D.A.D.R. Mehedinți împotriva deciziei nr. 110 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.