ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3270/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3270/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria

Strehaia la data de 19 iulie 2006, reclamanta SC V.C. SRL a chemat în

judecată pârâta SC U. SRL Craiova, solicitând instanței ca, prin

sentința ce va pronunța, să constate și să

dispună următoarele:

- să constate

rezoluțiunea convenției (contract) de vânzare-cumpărare a

utilajului T.A. MF 3425-4V contract acceptat și pentru care a achitat suma

de 62.722,66 ron, sumă ce constituia un avans de 55% din prețul

integral al utilajului, așa cum rezultă din factura fiscală,

emisă în data de 17 februarie 2006 și din factura proformă,

emisă în data de 15 februarie 2006 de pârâtă, în temeiul art. 67 C.

com.;

- obligarea pârâtei, ca

efect al rezoluțiunii contractului, la restituirea sumei de 62.722,66 ron

reprezentând avansul achitat anticipat de reclamantă la data de 16

februarie 2006 prin OP nr. 5 din aceeași dată;

- obligarea pârâtei la plata

sumei de 14.304 ron cu titlu de daune interese, reprezentând cheltuieli pe care

reclamanta a fost nevoită să le efectueze datorită

nerespectării termenului de livrare din partea pârâtei;

- obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată, având în vedere art. 274 C. proc. civ.,

reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru, onorariu avocat

și alte cheltuieli care vor fi ocazionate de acest litigiu.

Prin sentința

comercială nr. 125 din 6 decembrie 2006, pronunțată în dosarul

Judecătoriei Strehaia a admis excepția necompetenței materiale a

Judecătoriei Strehaia și a declinat competența de

soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC V.C. SRL și pârâta SC

U. SRL în favoarea Tribunalului Mehedinți.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți- secția

comercială și de contencios administrativ la data de 27 decembrie

februarie 2007, prin care a invocat, pe cale de excepție,

necompetența teritorială a Tribunalului Mehedinți, iar, pe

fondul cauzei, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii

formulate de reclamanta SC V.C. SRL. Pe cale reconvențională, a solicitat

ca SC V.C. SRL să fie obligată să-și ridice utilajul

achiziționat, obligând-o, totodată, și la plata cheltuielilor de

judecată.

La termenul de judecată

din data de 15 iunie 2007, a fost introdusă în cauză D.A.D.R.

Mehedinți, întrucât aceasta subvenționa 45% din valoarea utilajului,

ulterior formulând cerere de intervenție.

Prin sentința

comercială nr. 777/COM din 16 noiembrie 2007, Tribunalul Mehedinți, secția

comercială și de contencios administrativ, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta SC V.C. SRL în contradictoriu cu

pârâta SC T.A. MF 34235-4V; a obligat pârâta la restituirea sumei de 62.722,66

lei către reclamantă; a admis în fond intervenția accesorie

formulată de D.A.D.R. Mehedinți; a respins cererea

reconvențională; a respins capătul de cerere privind obligarea

pârâtei la plata sumei de 14.304 lei cu titlu de daune interese; a obligat

pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.903,61 lei

către reclamantă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC U. SRL Craiova în termen, la data de 4

decembrie 2007, motivele de apel fiind depuse la data de 12 martie 2008, de

asemenea, în termen.

Prin decizia nr. 110 din 16

aprilie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis

apelul declarat de pârâta SC U. SRL Craiova împotriva sentinței nr. 777/COM

din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția

comercială și de contencios administrativ, în dosar, în

contradictoriu cu intimata- reclamantă SC V.C. SRL și intimata-

intervenientă în numele altei persoane D.A.D.R. Mehedinți; a schimbat

sentința, în sensul că a respins acțiunea și cererea de

intervenție; a admis cererea reconvențională și a obligat intimata-

reclamantă să ridice utilajul; a obligat intimata- reclamantă la

7.860 ron cheltuieli de judecată către apelanta- pârâtă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că

obligația de predare asumată de către apelanta vânzătoare,

chiar și peste termenul convenit, a fost pe deplin acceptată. Faptul că

utilajul a fost predat unei terțe persoane, indicată prin telefon de

către reprezentantul legal al intimatei- reclamante, nu constituie o

cauză pentru rezoluțiunea convenției.

Prin urmare, Curtea a

reținut că apelanta- pârâtă și-a executat obligațiile

asumate prin convenția de vânzare- cumpărare cu bună-

credință și, în consecință, nu există motive

pentru a se dispune rezoluțiunea acestei convenții.

Întrucât intimata-

reclamantă a determinat-o pe apelanta- pârâtă să ridice utilajul

și refuză să îl primească, Curtea a admis cererea reconvențională

și a obligat pe intimata- reclamantă să ridice utilajul

cumpărat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen

reclamanta SC V.C. SRL Corcova și intervenienta în numele altei persoane D.A.D.R.

Mehedinți, la data de 6 iunie 2008 și, respectiv, la data de 13 iunie

2008.

În recursul său,

întemeiat în drept pe prevederile pct. 6, 7, 8 și 9 ale art. 304 C. proc.

civ., recurenta- reclamantă SC V.C. SRL Corcova a invocat următoarele

motive:

Instanța de apel a

acordat ceea ce nu s-a cerut, în sensul că, a admis cererea

reconvențională a SC U. SRL, cerere care nu a fost

susținută prin motivele de apel (art. 292 C. proc. civ.) și a

obligat-o să ridice utilajul aflat în litigiu.

Decizia recurată a fost

pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale imperative

ale art. 137 alin. (1) și art. 295, art. 298 și 261 alin. (3) și

(5) C. proc. civ., întrucât instanța de apel trebuia să

soluționeze, cu precădere, excepția prematurității

acțiunii, excepție invocată prin primul motiv de apel al

intimatei SC U. SRL Craiova, având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1)

C. proc. civ.

Instanța de apel

își sprijină întreaga motivare a deciziei sale pe dispozițiile art.

1295 C. civ.; această motivare este străină de natura

contractului/convenției de vânzare-cumpărare, fiind astfel

străină de natura pricinii.

Contractul de

vânzare-cumpărare încheiat cu intimata este reglementat de H.G. nr. 276

din 2005, act normativ special, care derogă de la regulile dreptului

comun, fiind o reglementare specială.

Fiind vorba de un litigiu

comercial, unde respectarea termenelor de onorare a obligațiilor

contractuale este un aspect fundamental, nu se poate trece cu

ușurință peste nerespectarea unei obligații care are

și o reglementare juridică clară: art. 1320 C. civ. și art.

67 C. com.

Este complet eronată

situația de fapt reținută de instanța de apel, în sensul

că SC U. SRL și-a îndeplinit cu bună- credință

obligația contractuală de livrare la termenul stabilit.

Instanța de apel

reține, în considerente, o situație de fapt absolut falsă

și nedovedită: că reclamanta a indicat telefonic numele lui P.B.,

persoană care nici măcar nu deținea calitatea de angajat la

societate, pentru a lua în primire utilajul, acesta fiind primit la domiciliul

său, la o distanță de 20 km. de ferma reclamantei.

Toate aceste aspecte

determină susținerea reclamantei că instanța de apel a

schimbat înțelesul clar și lămurit al pricinii, denaturând actul

juridic dedus judecății și faptele juridice dovedite prin probe

aflate la dosar, aspect care se constituie, în drept, într-un alt motiv de

recurs, respectiv art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-

intervenientă în numele altei persoane D.A.D.R. Mehedinți a invocat,

în recursul formulat, care poate fi încadrat în drept în prevederile pct. 8

și 9 ale art. 304 C. proc. civ., următoarele motive:

Instanța de apel a interpretat

greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori

înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia și a pronunțat o

decizie cu aplicarea greșită a legii.

Instanța de apel a luat

în calcul faptul că SC U. SRL a livrat, fiind de bună-

credință, utilajul la data de 22 mai 2006 și a motivat că

S.C. V.C. SRL a acceptat livrarea chiar peste termenul prevăzut în factura

proformă, iar reaua- credință a instituției sale a constat

în faptul că, la solicitarea directorului SC. V.C. SRL, s-a emis un nou

aviz pentru cumpărarea unui utilaj de la altă societate

comercială.

A considerat recurenta

că instanța de apel, în loc să cerceteze corespunzător

probele din dosarul cauzei, și anume, să observe dacă la

predarea utilajului a fost înștiințată (notă

telefonică, fax, scrisoare, etc.) și instituția sa, care

plătea subvenția de 45% din valoarea utilajului și dacă

apelanta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 6 lit. f)

din H.G. 276 din 2005, care menționează faptul că furnizorul are

obligația ca în termen de 3 zile de la livrarea utilajului să

înainteze Direcției Agricole factura de plată și procesul-

verbal de recepție al utilajului și SC U. SRL nu le-a respectat,

nefăcând dovada acestora, s-a rezumat la faptul că instituția

recurentei- interveniente a fost de rea credință, dar nu a motivat

corespunzător în ce a constat aceasta.

A mai susținut

recurenta- intervenientă că, în conformitate cu art. 969 C. civ.,

convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile

contractante, creând drepturi și obligații de ambele părți.

În conformitate cu art. 67 C. com., SC V.C. SRL este

îndreptățită să ceară rezoluțiunea contractului

care a intervenit de drept, întrucât aceasta și-a îndeplinit

obligațiile plătind prețul stabilit, fără însă a

primi în schimb utilajul conform înțelegerii.

În concluzie, recurenta-

intervenientă consideră că instanța de apel nu a analizat

corespunzător probele din dosarul cauzei, a interpretat greșit actul

dedus judecății, luând în calcul numai apărarea apelantei

și a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a

legii.

Examinând recursurile

formulate, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat,

Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare:

Referitor la recursul

formulat de recurenta- reclamantă SC V.C. SRL Corcova, Înalta Curte

apreciază că motivele invocate în susținerea acestuia sunt

întemeiate.

Cu privire la primul motiv

de recurs, întemeiat în drept pe prevederile pct. 6 al art. 304 C. proc. civ.,

instanța de recurs constată că instanța de apel a acordat

ceea ce nu s-a cerut, admițând cererea reconvențională și

obligând intimata- reclamantă să ridice utilajul. Or, în

condițiile în care, prin motivele de apel formulate, pârâta SC U. SRL

Craiova nu a formulat o asemenea solicitare și nu a dezvoltat critici

legate de respingerea cererii sale reconvenționale (cerere

reconvențională care, de altfel, nu a fost timbrată nici la

fond, și nici în apel), instanța nu se poate subroga voinței părții.

Constatând că

instanța de apel s-a pronunțat ea însăși asupra fondului

cauzei, acordând, în acest caz, ceea ce nu s-a cerut, fiind încălcat

astfel principiul disponibilității care guvernează procesul

civil, Înalta Curte apreciază că este funcțional motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Prin cel de-al doilea motiv

de recurs invocat, recurenta- reclamantă critică decizia

atacată, apreciind, în mod întemeiat, că aceasta s-a dat cu

încălcarea legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Având în vedere

dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care

„instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de

procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în

parte, cercetarea în fond a pricinii”; constatând că, deși prin

primul motiv de apel formulat, intimata- pârâtă SC U. SRL Craiova a

invocat excepția prematurității acțiunii, instanța de

apel nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra acestei excepții,

în considerentele hotărârii pronunțate nefiind inserată nici o

motivare referitoare la excepția invocată, Înalta Curte

apreciază ca fiind întemeiat și acest motiv de recurs.

Urmează a fi primite

și celelalte critici formulate de către recurenta- reclamantă,

subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.,

Înalta Curte constatându-le întemeiate.

Reclamanta și-a

întemeiat cererea și pe dispozițiile art. 67 C. com., invocând

contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta ca fiind reglementat de

H.G. nr. 276/2005, iar instanța de apel își motivează decizia pe

dispozițiile art. 1295 C. civ., ignorând astfel reglementarea

juridică specială, care se completează cu regulile stipulate

prin art. 64-67 C. com., motivarea fiind străină de natura pricinii.

Cât privește ultimul

motiv de recurs, deși recurenta- reclamantă invocă

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se

circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la

interpretarea greșită a vreunui act juridic dedus

judecății, ci la greșita interpretare a probelor, în ce

privește îndeplinirea obligației contractuale de livrare a utilajului

la termenul stabilit.

Și recursul formulat de

către intervenienta în numele altei persoane Direcția D.A.D.R.

Mehedinți este fondat, instanța de apel pronunțând o decizie cu

aplicarea greșită a legii.

În speță,

instanța de control judiciar a realizat o aplicare greșită a

dispozițiilor art. 969 C. civ. și art. 67 C. com. Potrivit art. 969 C.

civ. „convențiile legal făcute au putere de lege între

părțile contractante”; or, neîndeplinirea obligației asumate

prin contractul încheiat face intervenită rezoluțiunea de drept a

contractului, dispoziții legale aplicate în mod greșit de către

instanța de apel.

Celălalt motiv de

recurs invocat, întemeiat pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., este nefondat,

fiind expuse deja argumentele reținute de către instanța de

recurs, o asemenea critică fiind formulată și de către

recurenta- reclamantă SC V.C. SRL Corcova.

Pentru cele ce preced,

Înalta Curte, în temeiul art. 313 C. proc. civ., va admite recursurile

reclamantei SC V.C. SRL Corcova și al intervenientei în numele altei

persoane D.A.D.R. Mehedinți împotriva deciziei nr. 110 din 16 aprilie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, va casa decizia și va trimite cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

reclamantei SC V.C. SRL Corcova și al intervenientei în numele altei

persoane D.A.D.R. Mehedinți împotriva deciziei nr. 110 din 16 aprilie

2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială.

Casează decizia și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțata în

ședință publică, astăzi 6 noiembrie 2008.