ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3905/2009

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă la 22 mai 2009, contestatorii M.M., P.I.A., L.E.C. și D.C.G. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1714 din 11 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, conform dispozițiilor art. 386 lit. a), b) și e) C. proc. pen., invocând faptul că: - la termenul la care s-a judecat cauza în recurs a fost lipsă de procedură cu inculpatul P.I.A.; - deși a fost prezent la termenul anterior judecării recursului, având o situație grea în familie, inculpatul M.M.

a fost nevoit să plece la muncă în străinătate, motiv pentru care nu s-a putut prezenta în instanță la judecarea recursului și nici nu a putut încunoștiința instanța despre această împrejurare, arătând totodată că nici nu a fost reprezentat de un apărător ales; - în aceeași situație se găsește și inculpatul L.E.C., care fiind prezent la termenul anterior judecării recursului, cu patru zile înainte de judecarea recursului a suferit o puternică criză renală, care l-a pus în imposibilitate de a se prezenta în instanță și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare; -inculpatul D.C.G., deși prezent la toate termenele și la judecarea recursului, datorită tensiunii psihice foarte intense s-a aflat în imposibilitate de a se exprima cu ocazia audierii sale.

Contestația în anulare este inadmisibilă. Analizându-se, în principiu, contestația în anulare, se constată că motivele invocate de contestatori nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen. Verificându-se actele dosarului, se observă că la data judecării recursului, inculpatul P.I.A. nu a fost prezent la judecarea cauzei, dar procedura de citare a fost îndeplinită prin afișare cu acesta, fiind citat la adresa sa din Drăgășani, județul Vâlcea, adresă care figurează și pe plicul cu care acesta a trimis la Înalta Curte de Casație și Justiție cererea de amânare pentru termenul din 11 mai 2009 (fila 60 dosar I.C.C.J.). De asemenea, la fila 58 din același dosar, este o adresă de la A.N.P.

în care se arată că recurentul inculpat P.I.A. nu figurează în evidențele sale. Mai mult decât atât, în mod justificat instanța a respins cea de-a doua cerere de amânare a cauzei pentru angajarea unui apărător, inculpatul P. depunând o astfel de cerere și pentru termenul din 16 februarie 2009 (fila 24 dosar recurs), când instanța a încuviințat-o și a dispus amânarea cauzei pentru a-i da posibilitatea angajării unui apărător. La toate termenele de judecată, inclusiv la cel din 11 mai 2009, asistența juridică obligatorie a inculpatului P.I.A. a fost asigurată de apărător desemnat din oficiu, avocat E.I., în baza delegației avocațiale nr. 003341 eliberată de Baroul București la data de 5 februarie 2009 (fila 22 dosar recurs).

Ca atare, inculpatului P.I.A. i-au fost respectate toate drepturile prevăzute de lege, atât în ceea ce privește citarea cât și asigurarea dreptului la apărare. Cu privire la contestatorul M.M., Curtea constată că motivele invocate de acesta nu pot fi primite, în sensul că recurentul inculpat a fost prezent la termenul din data de 30 martie 2009, primind astfel termen în cunoștință. Așa fiind, instanța nu mai avea obligația citării acestuia pentru următorul termen, iar prezența sa la judecarea recursului, odată ce a luat la cunoștință personal de termenul acordat în cauză este lăsată de legiuitor la aprecierea părții. În aceeași ordine de idei, în combaterea motivelor invocate Curtea constată că la toate termenele de judecată, inclusiv la cel din 11 mai 2009, asistența juridică obligatorie a inculpatului M.M.

a fost asigurată de apărător desemnat din oficiu, avocat D.C., în baza delegației avocațiale nr. 003343 eliberată de Baroul București la data de 5 februarie 2009 (fila 21 dosar recurs). Potrivit prevederilor legale, instanța este obligată să asigure apărarea juridică în cazurile prevăzute de lege, ceea ce în speța de față s-a realizat, astfel că nu poate fi primit ca motiv de contestație susținerea contestatorului M.M. potrivit căreia nu a avut apărător ales, dreptul de a avea un apărător ales fiind o opțiune pe care legiuitorul a lăsat-o la latitudinea părții și nu o obligație a instanței, iar faptul că inculpatul nu și-a exercitat acest drept nu poate fi imputat instanței. Fără a reitera considerentele expuse anterior, Curtea constată că recurentul inculpat L.E.C.

a fost prezent la termenul din data de 30 martie 2009, primind astfel termen în cunoștință, nefiind așadar îndeplinite dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen. În ceea ce-l privește pe contestatorul D.C.G., Curtea constată că motivele invocate nu sunt susținute de textele de lege, în sensul că inculpatului i s-a dat ultimul cuvânt, astfel după cum este consemnat și în partea introductivă a deciziei contestate și după cum de altfel recunoaște și contestatorul. Se constată totodată că nu au fost incidente nici dispozițiile art. 385 14 alin. (1) 1 ori art. 385 16 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul fiind audiat și condamnat de către prima instanță, iar instanța de control judiciar a menținut hotărârea.

Nu în ultimul rând, se constată că inculpatul a avut apărător ales, care tocmai pentru a evita o situație de genul celei invocate, precum, emoțiile foarte puternice sau lipsa cunoștințelor juridice ori incapacitatea de a se exprima liber în fața instanței din diverse motive este remunerat de către inculpat care l-a angajat pentru a-i susține interesele și a-i expune în limbaj adecvat apărarea. Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 386 lit. a), b) și e) C. proc. pen. În consecință, contestația în anulare formulată de contestatorii M.M., P.I.A., L.E.C. și D.C.G. este inadmisibilă și urmează a se respinge ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnații M.M., P.I.A., L.E.C. și D.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 1714 din 11 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorii condamnați la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2009.