ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3905/2009

Asupra contestației în

anulare de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea introdusă la 22 mai 2009, contestatorii

M.M., P.I.A., L.E.C. și D.C.G. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei

penale nr. 1714 din 11 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, conform dispozițiilor art. 386 lit. a), b) și e) C. proc. pen.,

invocând faptul că:

- la termenul la care s-a

judecat cauza în recurs a fost lipsă de procedură cu inculpatul P.I.A.;

- deși a fost prezent la

termenul anterior judecării recursului, având o situație grea în familie,

inculpatul M.M. a fost nevoit să plece la muncă în străinătate, motiv pentru

care nu s-a putut prezenta în instanță la judecarea recursului și nici nu a

putut încunoștiința instanța despre această împrejurare, arătând totodată că

nici nu a fost reprezentat de un apărător ales;

- în aceeași situație se

găsește și inculpatul L.E.C., care fiind prezent la termenul anterior judecării

recursului, cu patru zile înainte de judecarea recursului a suferit o puternică

criză renală, care l-a pus în imposibilitate de a se prezenta în instanță și de

a încunoștiința instanța despre această împiedicare;

-inculpatul D.C.G., deși

prezent la toate termenele și la judecarea recursului, datorită tensiunii

psihice foarte intense s-a aflat în imposibilitate de a se exprima cu ocazia

audierii sale.

Contestația în anulare este

inadmisibilă.

Analizându-se, în principiu,

contestația în anulare, se constată că motivele invocate de contestatori nu se

încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 386 C.

proc. pen.

Verificându-se actele

dosarului, se observă că la data judecării recursului, inculpatul P.I.A. nu a

fost prezent la judecarea cauzei, dar procedura de citare a fost îndeplinită

prin afișare cu acesta, fiind citat la adresa sa din Drăgășani, județul Vâlcea,

adresă care figurează și pe plicul cu care acesta a trimis la Înalta Curte de

Casație și Justiție cererea de amânare pentru termenul din 11 mai 2009 (fila 60

dosar I.C.C.J.).

De asemenea, la fila 58 din

același dosar, este o adresă de la A.N.P. în care se arată că recurentul

inculpat P.I.A. nu figurează în evidențele sale.

Mai mult decât atât, în mod

justificat instanța a respins cea de-a doua cerere de amânare a cauzei pentru

angajarea unui apărător, inculpatul P. depunând o astfel de cerere și pentru

termenul din 16 februarie 2009 (fila 24 dosar recurs), când instanța a

încuviințat-o și a dispus amânarea cauzei pentru a-i da posibilitatea angajării

unui apărător.

La toate termenele de

judecată, inclusiv la cel din 11 mai 2009, asistența juridică obligatorie a

inculpatului P.I.A. a fost asigurată de apărător desemnat din oficiu, avocat E.I.,

în baza delegației avocațiale nr. 003341 eliberată de Baroul București la data

de 5 februarie 2009 (fila 22 dosar recurs).

Ca atare, inculpatului P.I.A.

i-au fost respectate toate drepturile prevăzute de lege, atât în ceea ce

privește citarea cât și asigurarea dreptului la apărare.

Cu privire la contestatorul

M.M., Curtea constată că motivele invocate de acesta nu pot fi primite, în

sensul că recurentul inculpat a fost prezent la termenul din data de 30 martie

2009, primind astfel termen în cunoștință.

Așa fiind, instanța nu mai

avea obligația citării acestuia pentru următorul termen, iar prezența sa la

judecarea recursului, odată ce a luat la cunoștință personal de termenul

acordat în cauză este lăsată de legiuitor la aprecierea părții.

În aceeași ordine de idei,

în combaterea motivelor invocate Curtea constată că la toate termenele de

judecată, inclusiv la cel din 11 mai 2009, asistența juridică obligatorie a

inculpatului M.M. a fost asigurată de apărător desemnat din oficiu, avocat D.C.,

în baza delegației avocațiale nr. 003343 eliberată de Baroul București la data

de 5 februarie 2009 (fila 21 dosar recurs).

Potrivit prevederilor

legale, instanța este obligată să asigure apărarea juridică în cazurile

prevăzute de lege, ceea ce în speța de față s-a realizat, astfel că nu poate fi

primit ca motiv de contestație susținerea contestatorului M.M. potrivit căreia

nu a avut apărător ales, dreptul de a avea un apărător ales fiind o opțiune pe

care legiuitorul a lăsat-o la latitudinea părții și nu o obligație a instanței,

iar faptul că inculpatul nu și-a exercitat acest drept nu poate fi imputat

instanței.

Fără a reitera

considerentele expuse anterior, Curtea constată că recurentul inculpat L.E.C. a

fost prezent la termenul din data de 30 martie 2009, primind astfel termen în

cunoștință, nefiind așadar îndeplinite dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc.

pen.

În ceea ce-l privește pe

contestatorul D.C.G., Curtea constată că motivele invocate nu sunt susținute de

textele de lege, în sensul că inculpatului i s-a dat ultimul cuvânt, astfel

după cum este consemnat și în partea introductivă a deciziei contestate și după

cum de altfel recunoaște și contestatorul.

Se constată totodată că nu

au fost incidente nici dispozițiile art. 385

14

alin. (1)

1

ori art. 385

16

alin. (1) C. proc. pen., inculpatul fiind audiat și

condamnat de către prima instanță, iar instanța de control judiciar a menținut

hotărârea.

Nu în ultimul rând, se

constată că inculpatul a avut apărător ales, care tocmai pentru a evita o

situație de genul celei invocate, precum, emoțiile foarte puternice sau lipsa

cunoștințelor juridice ori incapacitatea de a se exprima liber în fața

instanței din diverse motive este remunerat de către inculpat care l-a angajat

pentru a-i susține interesele și a-i expune în limbaj adecvat apărarea.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 386 lit. a), b)

și e) C. proc. pen.

În consecință, contestația

în anulare formulată de contestatorii M.M., P.I.A., L.E.C. și D.C.G. este

inadmisibilă și urmează a se respinge ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de condamnații M.M., P.I.A., L.E.C. și D.C.G. împotriva

Deciziei penale nr. 1714 din 11 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorii

condamnați la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2009.