ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 942/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 12835 din 25 noiembrie 2005 pronunțată de Secția a VI-a comercială a Tribunalului București în dosarul nr. 16794/3/2008 a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC Q.P. SRL în contradictoriu cu pârâta SC P.S.H. SRL și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare preforme PET încheiat la 16 octombrie 2007 din culpa pârâtei. Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligațiile contractuale ce-i reveneau din contractul încheiat cu reclamanta. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC P.S.H. SRL și prin decizia comercială nr. 258 din 26 mai 2009 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul.

Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut că reclamanta a notificat pârâta cu privire la viciile mărfii, iar aceasta nu le-a remediat, deși avea această obligație în conformitate cu Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora; că apelanta prin motivele de apel face referire la concluziile raportului de expertiză, ceea ce constituie o dovadă că aceasta cunoaște conținutul acestei expertize; că Tribunalul și-a motivat soluția având în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, faptul că vânzătoarea pârâtă a garantat calitatea produselor livrate conform declarației de conformitate din 16 octombrie 2007 și nu numai pe raportul de expertiză întocmit în cauză; că nu se poate reține că sentința atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților; că apelanta - pârâtă a rămas în pasivitate; că deși legal citată nu s-a prezentat la niciunul din termenele acordate de instanța de fond, nu a formulat întâmpinare și nici probe în apărare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC P.S.H. SRL Slobozia, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat în principal admiterea recursului și casarea hotărârii, iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii și pe fond respingerea cererii ca nefondată. În dezvoltarea în fapt a recursului, s-a susținut, în esență, că instanța trebuia să observe că, în fapt, pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate în sensul că a livrat marfa, a dat garanția calității sale, dar reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului; că numeroasele notificări sunt în fapt, aceeași adresă din 20 martie 2008, pusă la poștă în zile succesive; că în notificare nu există niciun document care să dea caracter de obiectivitate susținerilor reclamantei - intimate; că pârâta a fost de bună credință; că în conformitate cu art. 1324 C. civ.

a predat marfa în starea în care s-a aflat în momentul vânzării, stare de care reclamanta avea cunoștință, pentru că altfel nu solicita livrarea mărfii; că în aceeași perioadă s-a livrat marfă din același lot și altor societăți care nu au avut reclamații; că instanța de fond a greșit necomunicând societății pârâte un exemplar al raportului de expertiză pentru a lua cunoștință despre conținutul său și a formula eventuale obiecțiuni; că proba cu interogatoriu este numai una din probe, nu însă și una care să fie determinantă pentru cauza de față; că instanța de apel a pronunțat o hotărâre superficială, neaplecându-se asupra fondului dedus judecății, aspect care se asimilează nemotivării, cu consecința aplicării art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ.; că instanța a încălcat principiul caracterului devolutiv al apelului; că pe rolul Tribunalului București este înregistrat dosarul nr. 9322/3/2008 având drept obiect insolvența debitoarei SC Q.P. SRL. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă. Motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanța de fond nu avea obligația de a comunica pârâtei un exemplar al raportului de expertiză. În vederea efectuării acesteia expertul a citat părțile conform art. 208 C. proc.

civ., dând posibilitatea acestora să fie prezente și să dea toate lămuririle necesare, în vederea garantării dreptului la apărare. În speță, se constată că dovada legalei citări a părților a fost anexată lucrării de expertiză, că pârâta a rămas în pasivitate neprezentându-se la locul efectuării expertizei și că deși a fost legal citată nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecată acordate de instanța de fond pentru a invoca vreo neregularitate a actului de procedură, care se acoperă dacă nu a fost invocată la prima zi de înfățișare ce a urmat și înainte de a pune concluzii în fond (art. 108 C. proc. civ.). În cauză procedura insolvenței s-a dispus împotriva reclamantei, nu pârâtei, împrejurare care nu este de natură a schimba soluția pronunțată.

Reclamanta a câștigat procesul astfel încât neputând invoca vreo vătămare, nu putea justifica nici interesul invocării acestei excepții. Recurenta a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 6 și 8 C. proc. civ., însă din analiza criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală, dezvoltarea în fapt nepermițând încadrarea criticilor în motivele de nelegalitate invocate. Nu se constată existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele pe care se sprijină soluția dată, precum și motivele pentru care au fost înlăturate criticile apelantei oferind posibilitatea verificării temeiniciei și legalității ei, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit, instanța de apel examinând apelul pe fond în limita criticilor formulate prin acesta, cu respectarea prevederilor art. 295 C. proc. civ. Deși recurenta a invocat afectarea hotărârii de existența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile concret formulate privesc doar reținerea greșită a situației de fapt printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor, ce nu-și găsesc corespondent în ipotezele textului legal invocat. Din acest punct de vedere, criticile vizează aspecte legate de netemeinicia hotărârii recurate, situație în care hotărârea nu mai poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de vedere.

Reținând culpa pârâtei în neîndeplinirea obligațiilor contractuale și legale, instanța de apel a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 1020 și urm. C. civ., nefiind aplicabil motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC P.S.H. SRL Slobozia împotriva deciziei nr. 258 din 26 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2010.