ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 942/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 12835 din 25 noiembrie

2005 pronunțată de Secția a VI-a comercială a Tribunalului București în dosarul

nr. 16794/3/2008 a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC Q.P. SRL în

contradictoriu cu pârâta SC P.S.H. SRL și s-a dispus rezoluțiunea contractului

de vânzare - cumpărare preforme PET încheiat la 16 octombrie 2007 din culpa

pârâtei.

Pentru a pronunța această

soluție Tribunalul a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit în mod culpabil

obligațiile contractuale ce-i reveneau din contractul încheiat cu reclamanta.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta SC P.S.H. SRL și prin decizia comercială nr. 258 din 26

mai 2009 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca

nefondat apelul.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de apel a reținut că reclamanta a notificat pârâta cu privire la

viciile mărfii, iar aceasta nu le-a remediat, deși avea această obligație în

conformitate cu Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiile

asociate acestora; că apelanta prin motivele de apel face referire la

concluziile raportului de expertiză, ceea ce constituie o dovadă că aceasta

cunoaște conținutul acestei expertize; că Tribunalul și-a motivat soluția având

în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, respectiv înscrisurile

depuse la dosar, faptul că vânzătoarea pârâtă a garantat calitatea produselor

livrate conform declarației de conformitate din 16 octombrie 2007 și nu numai

pe raportul de expertiză întocmit în cauză; că nu se poate reține că sentința

atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea

instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților; că

apelanta - pârâtă a rămas în pasivitate; că deși legal citată nu s-a prezentat

la niciunul din termenele acordate de instanța de fond, nu a formulat întâmpinare

și nici probe în apărare.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta SC P.S.H. SRL Slobozia, invocând dispozițiile art. 304 pct.

5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat în principal admiterea

recursului și casarea hotărârii, iar în subsidiar, modificarea în tot a

hotărârii și pe fond respingerea cererii ca nefondată.

În dezvoltarea în fapt a

recursului, s-a susținut, în esență, că instanța trebuia să observe că, în

fapt, pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate în sensul că a livrat marfa, a

dat garanția calității sale, dar reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de

plată a prețului; că numeroasele notificări sunt în fapt, aceeași adresă din 20

martie 2008, pusă la poștă în zile succesive; că în notificare nu există niciun

document care să dea caracter de obiectivitate susținerilor reclamantei - intimate;

că pârâta a fost de bună credință; că în conformitate cu art. 1324 C. civ. a

predat marfa în starea în care s-a aflat în momentul vânzării, stare de care

reclamanta avea cunoștință, pentru că altfel nu solicita livrarea mărfii; că în

aceeași perioadă s-a livrat marfă din același lot și altor societăți care nu au

avut reclamații; că instanța de fond a greșit necomunicând societății pârâte un

exemplar al raportului de expertiză pentru a lua cunoștință despre conținutul

său și a formula eventuale obiecțiuni; că proba cu interogatoriu este numai una

din probe, nu însă și una care să fie determinantă pentru cauza de față; că

instanța de apel a pronunțat o hotărâre superficială, neaplecându-se asupra

fondului dedus judecății, aspect care se asimilează nemotivării, cu consecința

aplicării art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.; că instanța a încălcat

principiul caracterului devolutiv al apelului; că pe rolul Tribunalului

București este înregistrat dosarul nr. 9322/3/2008 având drept obiect

insolvența debitoarei SC Q.P. SRL.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor de la

dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.

Motivul de recurs întemeiat

pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi primit întrucât instanța de fond

nu avea obligația de a comunica pârâtei un exemplar al raportului de expertiză.

În vederea efectuării

acesteia expertul a citat părțile conform art. 208 C. proc. civ., dând

posibilitatea acestora să fie prezente și să dea toate lămuririle necesare, în

vederea garantării dreptului la apărare.

În speță, se constată că

dovada legalei citări a părților a fost anexată lucrării de expertiză, că

pârâta a rămas în pasivitate neprezentându-se la locul efectuării expertizei și

că deși a fost legal citată nu s-a prezentat la niciunul din termenele de

judecată acordate de instanța de fond pentru a invoca vreo neregularitate a

actului de procedură, care se acoperă dacă nu a fost invocată la prima zi de înfățișare

ce a urmat și înainte de a pune concluzii în fond (art. 108 C. proc. civ.).

În cauză procedura

insolvenței s-a dispus împotriva reclamantei, nu pârâtei, împrejurare care nu

este de natură a schimba soluția pronunțată.

Reclamanta a câștigat procesul

astfel încât neputând invoca vreo vătămare, nu putea justifica nici interesul

invocării acestei excepții.

Recurenta a invocat în drept

dispozițiile art. 304 pct. 6 și 8 C. proc. civ., însă din analiza criticilor

rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală, dezvoltarea în fapt

nepermițând încadrarea criticilor în motivele de nelegalitate invocate.

Nu se constată existența

cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.

7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele pe care se

sprijină soluția dată, precum și motivele pentru care au fost înlăturate

criticile apelantei oferind posibilitatea verificării temeiniciei și

legalității ei, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C.

proc. civ.

Nici motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit,

instanța de apel examinând apelul pe fond în limita criticilor formulate prin

acesta, cu respectarea prevederilor art. 295 C. proc. civ.

Deși recurenta a invocat

afectarea hotărârii de existența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., criticile concret formulate privesc doar reținerea

greșită a situației de fapt printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor, ce

nu-și găsesc corespondent în ipotezele textului legal invocat.

Din acest punct de vedere,

criticile vizează aspecte legate de netemeinicia hotărârii recurate, situație

în care hotărârea nu mai poate fi supusă controlului judiciar din acest punct

de vedere.

Reținând culpa pârâtei în

neîndeplinirea obligațiilor contractuale și legale, instanța de apel a aplicat

și interpretat corect dispozițiile art. 1020 și urm. C. civ., nefiind aplicabil

motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse

în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC P.S.H. SRL Slobozia împotriva deciziei nr. 258 din 26 mai 2009 a

Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 martie 2010.