ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9756/2009

Asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 5 iulie 2007,

reclamanții B.

T.Ș.A., B.A.I., B.F.C., B.A.I., B.C. au chemat în

judecată pe pârâta SC T.H. SA Timișoara și Filiala Cluj Napoca a acestei societăți

cerând să fie obligate să le emită decizie de restituire a apartamentului nr. 1

din imobilul situat în mun. Cluj Napoca, Piața Unirii, preluat fără titlu

valabil din patrimoniul autoarei lor, proprietara tabulară J.P., a cărei

succesoare a fost mama lor B.M., invocând incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr.

207 din 15 aprilie 2008, Tribunalul Cluj, secția civilă,

a respins cererea pentru lipsa calității procesuale

pasive a pârâtelor chemate în proces.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții.

Prin încheierea de

ședință din 17 octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj,

secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie,

a suspendat, în

conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ., judecata apelului până la soluționarea irevocabilă a

dosarului nr. 16551/211/2008 al Judecătoriei Cluj Napoca.

În motivarea încheierii instanța a reținut că

judecata cauzei depinde de validarea calității de moștenitori a reclamaților,

astfel cum aceasta a fost stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 89/2004,

care a fost contestat în dosarul mai sus arătat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții

invocând incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului reclamanții susțin că

prin certificatul de moștenitor nr. 89/2004 s-a stabilit calitatea de

moștenitoarea a autoarei lor B.M., în baza testamentului olograf, după mătușa

sa, B.P.M., care a fost proprietara tabulară a imobilului în litigiu și că ei,

reclamanții, nu sunt beneficiarii vreunui testament și nu sunt menționați în

certificatul de moștenitor mai sus arătat.

Reclamanții susțin că își fundamentează

calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 4 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001 și, ca

atare, apreciază că judecarea pricinii nu se justifica a fi suspendată de

instanța de apel.

Anume, reclamanții arată că au calitate de

strănepoți de soră ai proprietarei tabulare, care a fost deposedată de stat de

imobil, caz în care, în raport de prevederile art. 675 și urm. C. civ., aparțin

gradului al 4-lea de moștenitori legali și, ca atare, că prin notificarea

formulată în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 au dobândit calitatea de

moștenitori acceptanți [(art. 4 alin. (3)].

Reclamanții susțin, totodată, că sunt

singurii succesori ai proprietarei tabulare care au formulat notificare, caz în

care, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001,

lor le profită cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au

formulat notificare.

Pentru aceste considerente, reclamanții

apreciază că soluția ce se va pronunța dosarului nr. 16551/211/2008 al

Judecătoriei Cluj Napoca, în care pârâta a formulat intervenție, nu are nicio

influență cu privire la soluția ce se va pronunța în prezenta cauză, cu

mențiunea că dosarul mai sus arătat nici nu se mai găsește pe rolul

Judecătoriei vreunei alte instanțe.

Analizând critici le

formulate, care se încadrează în motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că nu pot fi primite pentru

următoarele considerente:

În drept, potrivit prevederilor art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001,

„De prevederile

prezentei legi beneficiară si moștenitorii legali sau testamentari ai

persoane lor fizice îndreptățite”

iar, potrivit alin. (3) „Succesibilii care, după

data de

6 martie 1945, nu au acceptat

moștenirea sunt repuși de drept în termenul de

acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei

legi. Cererea de

restituire are

valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se

solicită

în temeiul prezentei legi.”

Dispozițiile alin. (2) al art. 4 consacră

dreptul moștenitorilor legali sau testamentari ai proprietarilor deposedați de

stat de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de acest act normativ,

înțelegând prin moștenitori acele persoane cărora o atare calitate le-a fost

recunoscută în urma unei dezbateri succesorale finalizată printr-un certificat

de moștenitor.

Prin excepție de la regulile de drept comun,

prin alin. (3) al articolului mai sus arătat, s-a instituit un caz de repunere

în termenul de acceptare a moștenirii pentru acei succesibili care nu au

acceptat moștenirea în termenul legal, situație care implică efectuarea de

verificări de către instanță cu privire la aceste aspecte.

În speța supusă analizei,

prin cererea de chemare în judecată,

reclamanții și-au justificat calitate de persoane îndreptățite prin faptul că

au calitatea de moștenitorii mamei lor, B.M., decedată la data de

25 martie 1984, calitate atestată prin certificatului

de moștenitor nr. 107 din 21

aprilie 2008 al B.N.P. P.F., care era

moștenitoarea testamentară a proprietarei tabulare a imobilului în litigiu, B.P.M.,

decedată la data de 9 martie 1962, în baza testamentului olograf

datat 23 noiembrie 1947, calitate atestată prin certificatului

de calitate de

moștenitor nr. 107 din

21 aprilie 2008 al B.N.P. P.F.

Rezultă că reclamanții au înțeles să se

prevaleze de prevederile dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

susținând că le este stabilită calitatea de moștenitori ai proprietarului

imobilului conform mențiunilor celor două certificate, și nu de prevederile art.

4 alin. (3) din aceeași lege, anume că ar fi succesibili care ar fi acceptat succesiunea

proprietarului prin notificarea formulată în procedura prevăzută de acest act

normativ de reparație.

Certificatului de calitate de moștenitor nr. 107

din 21 aprilie 2008 emis de B.N.P. P.F. fost contestat în justiție în dosarul nr.

16551/211/2008 al Judecătoriei Cluj, dosar care se găsește, conform mențiunilor,

investit cu judecata apelului declarat de reclamanți împotriva sentinței

judecătoriei, apel a cărui soluționare este suspendată până la finalizarea

judecății în dosarul nr. 5143/211/2009 al Judecătoriei Cluj Napoca (încheiere

din 26 martie 2009).

Așa fiind, în mod just Curtea de apel a

dispus, în conformitate cu prevederile art. 244 pct. 1 C. proc. civ.,

suspendarea judecății cauzei până la finalizarea procedurii având ca obiect

stabilirea valabilității certificatului de calitate de moștenitor mai sus

arătat și de care reclamanții au înțeles să se folosească în prezenta cauză,

caz în care, recursul dedus judecății se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții B.T.Șt.A.,

B.A.I., B.F.C., B.A.I., B.C. (B.) împotriva încheierii din 17 octombrie 2008 a

Curții de Apel Cluj, secția civilă de muncă și asigurări sociale pentru minori

și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

decembrie 2009.