ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4849/2003

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 149 din 6 iulie 1998 a Tribunalul Bihor, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1503 din 6 aprilie 2000 a Curții Supreme de Justiție, inculpatul N.A. a fost condamnat la următoarele pedepse:

- la 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- câte 10 luni închisoare, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., instanța a contopit pedepsele sus-menționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza sentinței penale nr. 149/1998 a Tribunalului Bihor, definitivă și executorie, aceeași instanță a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 323/1998 din 3 mai 2000, mandat care nu a putut fi adus la îndeplinire întrucât condamnatul a părăsit țara, fiind localizat pe teritoriul Regatului Belgiei.

Împotriva deciziei penale nr. 1503 din 6 aprilie 2000 a Curții Supreme de Justiție, condamnatul N.A. a formulat contestație în anulare, solicitând rejudecarea cauzei întrucât nu a fost legal citat.

Contestația în anulare formulată de condamnatul N.A., este nefondată urmând a fi respinsă.

Potrivit art. 177 alin. (1) C. proc. pen., învinuitul sau inculpatul se citează la adresa unde locuiește, iar conform dispozițiilor art. 291 alin. (1) din același cod, judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura de citare a fost îndeplinită.

Față de aceste prevederi legale în condițiile în care din dispozitivul deciziei penale nr. 37 din 25 februarie 1999 a Curții de Apel Oradea, reiese că inculpatul avea ultimul domiciliu în orașul O., unde a fost citat, neindicând altă adresă.

Se constată că procedura de citare a fost legal îndeplinită, inculpatul nefiind lipsit de posibilitatea de a-și formula apărările necesare, astfel că solicitarea sa privind casarea hotărârii de condamnare și rejudecarea cauzei nu poate fi primită.

Conform art. 40 din Legea nr. 296/2001 statul român la propunerea motivată a Ministerului Justiției, a cerut Regatului Belgiei extrădarea inculpatului N.A., acesta fiind predat administrației penitenciarelor, în vederea executării pedepsei pentru care s-a emis mandatul de executare.

Solicitarea condamnatului de a fi rejudecată cauza în recurs, în baza art. 43 din Legea nr. 296/2001, privind extrădarea, cu referire la art. 19 din aceeași lege, în considerarea asigurării date de Ministerul Justiției, este pertinentă, însă nu în procedura contestației în anulare, nefiind prevăzut acest motiv printre cazurile arătate expres și limitativ prin dispozițiile art. 386 C. proc. pen.

Față de cele ce preced urmează să fie respinsă contestația în anulare formulată de condamnatul N.A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de condamnatul N.A., împotriva deciziei penale nr. 1503 din 6 aprilie 2000, pronunțată în dosarul nr. 1391/1999 al Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Obligă pe recurent să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2003.