ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4556/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Beiuș, prin sentința penală nr. 496 din 28 octombrie 2002, condamnă pe inculpatul C.O.D. la pedepse de 6 luni, respectiv 8 luni de închisoare, pentru două infracțiuni de conducere, pe drumurile publice, a unui autovehicul, fără permis de conducere, prevăzute de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, și la pedepse de 4 ani, 3 ani și respectiv 3 ani și 6 luni de închisoare, pentru trei infracțiuni de furt calificat, prevăzute de art. 208 și art. 209 lit. a), toate cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (1), raportat la art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) din același cod, instanța a dispus descontopirea pedepsei de un an de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 607 din 2 decembrie 1999 și cea de 4 ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 334 din 10 iulie 2001, ambele ale Judecătoriei Beiuș, pedepse ce fuseseră contopite prin sentința penală nr. 258 din 21 mai 2002 a aceleiași instanțe. Aceste pedepse au fost contopite cu cele aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani de închisoare, sporită la 4 ani și 6 luni de închisoare.

De asemenea, a dispus ca, alăturat acestei pedepse, să execute și 10 luni de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 607 din 2 decembrie 1999 a Judecătoriei Beiuș, pentru care, inițial, s-a dispus grațierea, cât și cea de un an și 4 luni de închisoare, stabilită, în final, prin decizia penală nr. 201/R/2000 a Curții de Apel Oradea, suspendată, condiționat, în temeiul art. 81 C. pen., și față de care, ulterior, s-a dispus revocarea suspendării executării, prin sentința penală nr. 334 din 10 iulie 2001 a Judecătoriei Beiuș, urmând ca, în final, inculpatul să execute 6 ani și 8 luni de închisoare, din care a fost dedusă detenția preventivă, de la 6 iunie la 8 octombrie 2001 și de la 4 ianuarie 2002, la zi.

S-a reținut că, în luna octombrie 2000, inculpatul a condus, de două ori, un autoturism, fără a poseda permis de conducere, iar în perioada octombrie 2000 – ianuarie 2001, a săvârșit trei infracțiuni de furt calificat în dauna părților vătămate SC H. SA Ștei (două fapte) și H.G. Tribunalul Bihor a respins apelurile inculpaților C.O.D. și H.F. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 409 și art. 410 C. proc. pen., declară recurs în anulare sus-menționatelor hotărâri, cu motivarea, esențială, că ele sunt contrare legii, în ceea ce privește mecanismul de stabilire a pedepsei. Recursul în anulare este întemeiat. În adevăr, potrivit art. 33 lit. a) C. pen., există concurs de infracțiuni când două sau mai multe fapte penale au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.

De asemenea, potrivit art. 36 din cod, dacă infractorul, condamnat definitiv, este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, se aplică dispozițiile art. 34 și art. 35. Dispozițiile art. 34 și art. 35 se aplică și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat suferise și o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă. În art. 39 alin. (1) se arată că, în cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracțiunea săvârșită ulterior și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea anterioară se contopesc potrivit dispozițiilor art. 34 și art. 35. Totodată, art. 10 din Legea nr. 137/1997 prevede că persoanele grațiate care, în curs de 3 ani, săvârșesc cu intenție o infracțiune, vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune, și pedeapsa rămasă neexecutată.

Din fișa de cazier judiciar și dosarele anexate rezultă că inculpatul C.O.D. a fost condamnat anterior, astfel: 1. Prin sentința penală nr. 2145 din 26 iunie 1998 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin decizia penală nr. 201 din 14 martie 2000 a Curții de Apel Oradea, s-a dispus, între altele, condamnarea inculpatului la un an și 4 luni de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pentru o infracțiune prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) și art. 13 C. pen. S-a reținut că, în perioada iunie - iulie 1994, împreună cu alți trei coinculpați, s-a deplasat în mai multe localități din județele Hunedoara și Gorj, unde au încheiat, fără a avea dreptul, în numele SC T. SRL Oradea și SC A. SRL Oradea, mai multe comenzi pentru confecționarea de rulouri și jaluzele, banii încasați cu titlu de avans cheltuindu-i în interes personal.

2. Judecătoria Beiuș, prin sentința penală nr. 607 din 2 decembrie 1999, menținută prin decizia penală nr. 561 din 5 septembrie 2000 a Curții de Apel Craiova, a condamnat pe inculpat la un an de închisoare, pentru infracțiunea silvică prevăzută de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., reținându-se că, la 20 decembrie 1998, a sustras materialul lemnos rezultat din tăierea fără drept, de către o altă persoană, a 10 arbori. Totodată, în baza art. 10 din Legea nr. 137/1997, a revocat grațierea pedepselor de 10 luni și, respectiv, de 8 luni de închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 255 din 7 mai 1998 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă prin decizia penală nr. 1831 din 25 noiembrie 1998 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, pe care le-a contopit, urmând ca inculpatul să execute rezultanta de 10 luni de închisoare, pe lângă cea aplicată în cauză.

3. Judecătoria Beiuș, prin sentința penală nr. 334 din 10 iulie 2001, menținută prin decizia penală nr. 109/ R din 5 februarie 2000 a Curții de Apel Oradea, a dispus condamnarea inculpatului la 4 ani de închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a) și i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 alin. (2) din același cod, a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de un an și 4 luni de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2145 din 26 iunie 1998, pe care să o execute alături de pedeapsa stabilită în cauză. S-a reținut că, la 17 ianuarie 2001, împreună cu coinculpatul B.G.E., a pătruns în incinta Casei de Copii din Ștei, de unde au sustras mai multe bunuri.

Pe de altă parte, prin sentința penală nr. 258 din 21 mai 2002, Judecătoria Beiuș admite cererea inculpatului și, în baza art. 39 alin. (1), raportat la art. 34 și art. 35 C. pen., contopește pedepsele de un an de închisoare, respectiv 4 ani închisoare, aplicate prin sentințele penale nr. 607 din 2 decembrie 1999 și nr. 334 din 10 iulie 2001 ale Judecătoriei Beiuș, urmând să execute 4 ani de închisoare. Alăturat acesteia, a dispus să execute atât pedeapsa de 10 luni de închisoare, a cărei grațiere condiționată a fost revocată prin sentința nr. 607/1999 a Judecătoriei Beiuș, precum și cea de un an și 4 luni de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2145 din 26 iunie 1998 a Judecătoriei Oradea, a cărei suspendare condiționată a fost revocată prin sentința penală nr. 334 din 10 iulie 2001 a Judecătoriei Beiuș.

În final, a scăzut timpul arestării preventive de la 6 iunie la 8 octombrie 2001 și de la 4 ianuarie 2002, la zi. Evident că faptele ce au făcut obiectul primelor două hotărâri judecătorești sunt concurente. În consecință, instanțele trebuiau să descontopească pedeapsa de 4 ani de închisoare, stabilită prin sentința nr. 258/2002 a Judecătoriei Beiuș, în pedepsele componente, apoi să repună în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului prin sentința 607/1999 a Judecătoriei Beiuș.

În continuare potrivit art. 36 alin. (1) lit. a), art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., trebuia să contopească pedeapsa de un an de închisoare (aplicată prin sentința nr. 607/1999) cu cea de un an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2145 din 26 iunie 1998 a Judecătoriei Oradea, în pedeapsa cea mai grea, de un an și 4 luni de închisoare, după ce, în prealabil, conform art. 85 din același cod, a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei dispuse prin ultima sentință menționată.

Întrucât fapta sancționată prin sentința nr. 334 din 10 iulie 2002 a Judecătoriei Beiuș, a fost săvârșită la 17 ianuarie 2001, după rămânerea definitivă, la 5 decembrie 2000, a sentinței nr. 607/1999 a Judecătoriei Beiuș și la 14 martie 2000, a sentinței nr. 2145/1998 a Judecătoriei Oradea, precum și până la executarea pedepselor stabilite prin aceste hotărâri, aceasta se afla în stare de recidivă postcondamnatorie, urmând ca pedeapsa de 4 ani de închisoare, aplicată pentru această faptă, să fie contopită, conform art. 39 alin. (1), raportat la art. 34 și art. 35 C. pen., cu pedeapsa rezultantă, anterior menționată, de un an și 4 luni de închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani de închisoare.

Totodată, aceeași faptă, comisă la 17 ianuarie 2002, se situează și în termenul condiție al grațierii condiționate a pedepselor de 10 luni și 8 luni de închisoare, aplicate prin sentința nr. 255 din 7 mai 1998 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă prin decizia nr. 1831 din 25 noiembrie 1998 a Curții de Apel Timișoara, motiv pentru care, potrivit art. 10 din Legea nr. 137/1997, trebuia revocată grațierea condiționată, contopite cele două pedepse în cea mai grea, de 10 luni de închisoare și dispusă executarea acesteia alături de pedeapsa rezultantă, de 4 ani, anterior menționată, urmând, deci, a executa 4 ani și 10 luni de închisoare.

Întrucât faptele deduse judecății, în prezenta cauză, săvârșite în perioada octombrie 2000 - ianuarie 2001, se situează înainte de rămânerea definitivă a sentinței nr. 334/2001, prin decizia nr. 109/2002 a Curții de Apel Oradea, sunt concurente, motiv pentru care, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa aplicată în speță, de 4 ani și 6 luni de închisoare, trebuie contopită cu aceea de 4 ani și 10 luni de închisoare, urmând ca inculpatul să execute 4 ani și 10 luni de închisoare. Totodată, se impunea deducerea detenției de la 6 iunie la 8 octombrie 2001 și de la 4 ianuarie 2002, la zi. Neprocedând astfel, ci aplicându-i inculpatului o pedeapsă rezultantă prin cumularea aritmetică a trei pedepse, instanțele au pronunțat hotărâri contrare legii, în ceea ce privește mecanismul de stabilire a pedepsei.

Urmare acestui procedeu, inculpatul ar fi trebuit să execute 6 ani și 8 luni de închisoare, mai mare decât cea legală, de 4 ani și 10 luni de închisoare, cu un an și 10 luni de închisoare. Așa fiind, în baza art. 414 1 C. proc. pen., recursul în anulare va fi admis, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 496 din 28 octombrie 2002 a Judecătoriei Beiuș și deciziei penale nr. 225/ A din 16 aprilie 2003 a Tribunalului Bihor, privind pe inculpatul C.O.D.

Casează în parte hotărârile atacate, în sensul că, rejudecând cauza privind pe inculpatul C.O.D.: 1. descontopește pedeapsa de 4 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 258 din 21 mai 2002 a Judecătoriei Beiuș, în pedepsele componente, de un an și respectiv, 4 ani închisoare; 2. repune, în individualitatea lor, pedepsele de un an închisoare, 10 luni închisoare și 8 luni închisoare, aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 607 din 2 decembrie 1999 a Judecătoriei Beiuș; 3. conform art. 85 C. pen., anulează suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 4 luni de închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 2145 din 26 iunie 1998 a Judecătoriei Oradea; 4. în baza art. 36 alin. (1) lit. a), art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de un an închisoare, aplicată prin sentința nr. 607/1999 a Judecătoriei Beiuș, cu aceea de un an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința nr. 2145/1998 a Judecătoriei Oradea; 5. conform art. 39 alin. (1), raportat la art. 34 și art. 35 C. pen., contopește pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 334 din 10 iulie 2001 a Judecătoriei Beiuș, cu pedeapsa de un an și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința nr. 2145/1998 a Judecătoriei Oradea, pedeapsă în care s-a contopit aceea de un an închisoare, aplicată prin sentința nr. 607/1999 a Judecătoriei Beiuș,

cum s-a arătat la pct. 4 din această decizie, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare; 6. în baza art. 10 din Legea nr. 137/1997, revocă grațierea condiționată, a pedepselor de 10 luni și 8 luni închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 255 din 7 mai 1998 a Judecătoriei Caransebeș, definitivă prin decizia penală nr. 1831 din 25 noiembrie 1998 a Curții de Apel Timișoara, pedepse pe care le contopește în cea mai grea, de 10 luni închisoare, care va fi executată alături de aceea, rezultantă, de 4 ani, adică 4 ani și 10 luni închisoare; 7. în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința nr. 496 din 28 octombrie 2002 a Judecătoriei Beiuș cu aceea de 4 ani și 10 luni, menționată la pct. 6 din această decizie, urmând ca inculpatul să execute 4 ani și 10 luni de închisoare; Deduce detenția preventivă a inculpatului de la 6 iunie până la 8 octombrie 2001 și de la 4 ianuarie 2002 până la 15 septembrie 2004. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 septembrie 2004.