ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3084/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3084/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului, constată

următoarele:

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată la data de 6 septembrie 2006, reclamantul H.V. a

chemat în judecată pe pârâții SC A.C. SA Galați, M.M. și Ministerul Justiției

solicitând să fie obligați la plata sumei de 8 miliarde lei, daune materiale și

a sumei de 5 miliarde lei, daune morale, invocând incidența art. 998 și urm. C.

civ.

În motivarea cererii

reclamantul a susținut că pârâta SC A.C. SA a achiziționat de la SC P. SRL Luduș, al cărei administrator unic a fost, un autotractor marca ROMAN, că datorită

neînțelegerilor privind prețul de achiziție reprezentantul SC A.C. SA a depus o

plângere penală împotriva sa reclamând săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie

și că, în urma abuzurilor comise de pârâtul M.M., ofițer de poliție la Poliția Luduș, la data de 4 iunie 2001, s-a declanșat urmărirea penală împotriva sa.

Reclamantul a susținut,

totodată, că prin sentința penală nr. 219 din 21 ianuarie 2004, rămasă

definitivă și irevocabilă, Tribunalul Mureș a dispus achitarea sa, motiv pentru

care a formulat plângere penală împotriva persoanelor care au efectuat ancheta

penală, plângere soluționată prin rezoluția din 30 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, în sensul neînceperii urmăririi penale ca

urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Așa fiind, reclamantul a

susținut că se impune obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru

acoperirea prejudiciilor cauzate prin neplata integrală a prețului autotractorului

și, respectiv, prin expunerea sa publică la o anchetă penală cu consecința deteriorării

stării sale de sănătate.

La termenul din 26

octombrie 2006, instanța a comunicat reclamantului întâmpinarea depusă de

pârâtul Ministerul Justiției și, la solicitarea instanței reclamantul a susținut

că nu știe noul sediu al pârâtei SC A.C. SA, motiv pentru care instanța a

solicitat relații în acest sens de la Oficiului Registrului Comerțului Galați.

Prin întâmpinările

depuse la dosar și aduse la cunoștință reclamantului, pârâții au cerut

respingerea cererii ca inadmisibilă ori ca nefondată.

Pârâții au susținut că,

în raport de temeiul de drept invocat de reclamant, se impune timbrarea cererii

de chemare în judecată în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr.

146/1997.

De asemenea, pârâții au

susținut că nu au calitate procesuală pasivă, deoarece nu se află în nici un

fel de raporturi juridice și nu este ținut să răspundă pentru persoanele și

instituțiile a căror conduită se reclamă - pârâtul Ministerul Justiției , întrucât

a efectuat actele de cercetare penală impuse de profesie - pârâtul M.M.- și,

respectiv, pentru că fapta sa, de a se adresa autorităților legale pentru a

recupera autotractorul însușit de reclamant prin amenințări, nu poate constitui

o faptă ilicită în sensul art. 998 C. civ. - pârâta SC A.C. SA.

La termenul din 23

noiembrie 2006, instanța a constatat că pârâta SC A.C. SA și-a schimbat

denumirea în SC C.A.G. SRL, că are un alt sediu și că se află în procedura

falimentului, având ca administrator judiciar pe SC M.C.E. SRL, sens în care a

dispus refacerea procedurii de citare.

Date fiind motivele de

fapt invocate în justificarea pretenției de despăgubire, instanța a solicitat

reclamantului să precizeze dacă își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 998

C. civ. sau pe dispozițiile art. 505 C. proc. pen.

La termenul din 21 decembrie

2006, instanța a luat act că reclamantul nu a făcut alte precizări referitoare

la temeiul juridic al cererii deduse judecății și a stabilit în sarcina sa obligația

la plata unei taxe de timbru de 11.576,52 RON și 10 RON timbru judiciar, sens

în care a acordat termen de judecată pentru data de 18 ianuarie 2007. Prin

aceeași încheiere s-a luat act de faptul că, după închiderea dezbaterilor,

reclamantul s-a prezentat și a solicitat amânarea judecății în vederea

precizării temeiului de drept pe care își fundamentează pretențiile deduse

judecății.

La termenul de judecată

din 18 ianuarie 2007, instanța a luat act că reclamantul a formulat o cerere de

scutire de la plata taxei judiciare de timbru și, în vederea soluționării

cererii, a acordat termen de judecată la data de 15 februarie 2007, cu

obligația pentru reclamant de a depune înscrisuri doveditoare referitoare la

starea sa materială precară despre care face vorbire în cererea de scutire.

Prin încheierea din 13

februarie 2007, Tribunalul Mureș a admis în parte cererea de asistență

judiciară și a dispus reducerea cuantumului taxei de timbru la suma de 3000

lei.

Prin încheierea din 15

februarie 2007, la solicitarea reclamantului, instanța a amânat judecata în

vederea plății taxei judiciare de timbru.

La termenul de judecată

din 15 martie 2007, instanța a luat act că reclamantul a formulat contestație

împotriva modului de stabilire a taxei de timbru și a acordat un nou termen de

judecată la data de 12 aprilie 2007, în vederea soluționării acesteia.

Prin încheierea din 23

martie 2007, Tribunalul Mureș a calificat contestația ca fiind cerere de

reexaminare și, în baza art. 18 pct. 2 din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 15

lit. c) din aceeași lege, a statuat că acțiunea reclamantului este scutită la plata

taxelor judiciare de timbru.

Prin încheierea din 12

aprilie 2007, reclamantul a solicitat acordarea unui nou termen de judecată

pentru a-și exprima în scris punctul de vedere cu privire la excepția lipsei

calități procesuale pasive invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul

Justiției și, totodată, pentru a formula cerere de probatorii în dovedirea

pretențiilor deduse judecății.

Prin încheierea din 14

mai 2007, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Ministerul Justiției.

Totodată, instanța a apreciat

că se impune citarea pârâtei SC A.C. SA și prin administratorul P.E. și a

statuat că se impune administrarea de probatorii în vederea stabilirii

calității procesuale a pârâtului M.M., sens în care a unit excepția lipsei

calității sale procesuale pasive cu fondul, respingând, totodată, cererea

formulată verbal de către reclamant, în sensul introducerii în cauză, în

calitate de pârât a Ministerului Finanțelor Publice.

La același termen,

instanța a pus în vedere reclamantului să depună la dosar dovezile de care

înțelege să se folosească în dovedirea pretențiilor formulate.

La termenul de judecată

din 12 iunie 2007, reclamantul a solicitat acordarea unui nou termen de

judecată pentru a-și motiva petitul cererii privind obligarea pârâților la

plata de daune materiale și a depus mai multe înscrisuri cu mențiunea că nu mai

are alte cereri în probațiune.

Prin încheierea din 17

septembrie 2007, instanța a luat act că reclamantul a formulat o nouă cerere de

amânare a judecății în vederea angajării unui avocat, cerere încuviințată de

instanță.

La data de 26 octombrie

2007, reclamantul prin avocatul angajat, D.S., a solicitat din nou amânarea

judecății, justificat de împrejurarea că nu a putut lua la cunoștință de

lucrările dosarului, cerere încuviințată de instanță.

Prin încheierea din 20

noiembrie 2007, același avocat a solicitat amânarea judecății din motive

medicale, cerere încuviințată de instanță.

La data de 19 decembrie 2007,

reclamantul a formulat o precizare la acțiune, prin care a susținut că înțelege

să solicite acordarea despăgubirilor de la pârâții Statul Român, prin Ministerul

Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Târgu Mureș, motivat de faptul că reprezentanții acestora se fac vinovați

de săvârșirea următoarelor fapte penale: reprimare nedreaptă prevăzută de art. 268

C. pen. și arestarea nelegală și cercetarea abuzivă prevăzută de art. 266 C.

pen., invocând drept temei juridic al cererii dispozițiile art. 504 C. proc. pen.

Prin încheierea din 20

decembrie 2007, instanța a luat act de depunerea precizării cererii și a dispus

să fie comunicată pârâților chemați în judecată în acest proces, reținând că se

impune și refacerea procedurii de citare cu pârâta SC A.C. SA.

Prin încheierea de

ședință din 30 ianuarie 2008, instanța a constatat că nu poate primi modificarea

adusă cererii de chemare în judecată de reclamant la data de 19 decembrie 2007,

întrucât a fost făcută după prima zi de înfățișare, contrar dispozițiilor art. 132

C. proc. pen.

La același termen de

judecată, instanța a luat act că SC A.C.G. SRL a fost desființată, sens în care

a pus în discuție excepția lipsei capacității procesuale pasive a acestei

pârâte și, prin rectificarea unor mențiuni din încheierea de ședință din 14 mai

2007, a constatat că reclamantul se judecă în contradictoriu doar cu pârâții M.M.

și SC A.C.G. SRL, solicitând reclamantului să indice domiciliul reprezentantului

societății, P.E., în vederea citării.

Prin încheierea din 27

februarie 2008, instanța a constatat că reclamantul nu s-a conformat celor

dispuse la termenul anterior, sens în care a dispus efectuarea procedurii de

citare cu reprezentantul societății prin publicitate și a admis excepția lipsei

capacității procesuale pasive a SC A.C.G. SRL, ca urmare a dizolvării.

Prin încheierea din 26

martie 2008, instanța a amânat din nou judecata în vederea efectuării de către

reclamant a formalităților specifice procedurii de citare prin publicitate cu P.E.

Prin încheierea din 27

mai 2008, instanța a respins cererea formulată de reclamant, de conexare a

prezentei cauze la dosarul nr. 3859/102/2007, în care reclamantul a chemat în

judecată în calitate de pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor, reținând

că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 164 C. proc. pen. și a luat

act că erorile strecurate în cuprinsul uneia din încheierile anterioare au fost

rectificate.

Prin încheierea din 19

iunie 2008, la cererea reclamantului, instanța a amânat judecata în vederea refacerii

procedurilor de citare cu P.E. și SC A.C. SRL, prin administratorul judiciar

S.C. M.C.E. SRL, a prorogat discuția privind cererea de conexare a prezentei

cauze la dosarul 3859/102/2007, reiterată de reclamant și a pus în vedere

avocatului reclamantului să facă dovada citării prin publicitate a pârâților SC

A.C. SRL și P.E.

La termenul de judecată

din 30 septembrie 2008, instanța a încuviințat o nouă cerere de amânare

formulată de avocatul reclamantului în vederea studierii dosarului și a luat

act că solicitarea de conexare a prezentului dosar la dosarul nr. 3859/102/2007

a fost soluționată la un termen anterior și a dispus restituirea acestui din

urmă dosar în arhivă.

La termenul de judecată

din 30 octombrie 2008, la solicitarea avocatului reclamantului, lipsă la acest

termen din motive medicale, s-a constatat că s-a acvirat dosarul nr. 16/P/2006

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și s-a solicitat atașarea

dosarului 3859/102/2007 al Tribunalului Mureș.

Prin încheierea de

ședință din 27 noiembrie 2008, instanța a rămas în pronunțare, acordând

cuvântul părților la dezbateri în fond, respingând, în prealabil, solicitarea

avocatului reclamantului de a se reveni asupra dispozițiilor din încheierea de

ședință din 30 ianuarie 2008, prin care s-a constatat ca fiind tardivă

precizarea la acțiune formulată în data de 19 decembrie 2007.

Prin sentința civilă nr.

1946 din 11 decembrie 2008, Tribunalul Mureș a respins cererea formulată de

reclamantul H.V. în contradictoriu cu pârâtul M.M., ca nefondată, precum și cererile

formulate în contradictoriu cu Ministerul Justiției, pentru lipsa calității

procesuale pasive și, respectiv, cu pârâta SC A.C. SA, pentru lipsa capacității

procesuale pasive.

Prin aceeași sentință,

instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.M.

În motivarea hotărârii,

instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Justiției a fost admisă prin încheierea de ședință din 14 martie

2007, justificat de faptul că, prin motivele evocate în cererea introductivă,

reclamantul a adus critici unor persoane și instituții cu care acest pârât nu

se află în nici un fel de raporturi juridice și pentru care, potrivit legii, nu

este ținut să răspundă.

Referitor la pârâtul M.M.,

instanța a reținut că are calitate procesuală pasivă întrucât, prin cererea

dedusă judecății, reclamantul a susținut că activitatea pe care acesta a

desfășurat-o a fost de natură să-i creeze prejudicii.

Referitor la pârâta SC A.C.

SA, instanța a statuat că atâta timp cât a fost radiată din Registrul

Comerțului, ca urmare a închiderii procedurii insolvenței judiciare, această

societate nu mai are capacitatea procesuală și nu poate sta ca parte în proces.

Pe fondul cauzei,

instanța a statuat că reclamantul a dedus judecății o cerere în despăgubire întemeiată

pe prevederile art. 998 C. civ., susținând că pârâtul M.M. s-ar face vinovat de

săvârșirea unei fapte ilicite constând în cercetarea sa penală abuzivă.

Instanța a constatat că,

potrivit probatoriului administrat, pârâtul M.M. a fost abilitat de lege să

efectueze acte de cercetare penală, justificat de faptul formulării plângerii

penale de către SC A.C. SA acte de cercetare pentru care nu s-a probat că ar fi

avut un caracter abuziv.

Instanța a reținut că, dimpotrivă,

potrivit lucrărilor dosarului penal, reclamantul a refuzat să se prezinte la

audierile penale, cu mențiunea că măsura sechestrului asupra autotractorului

marca Roman, contestată de reclamant, nu a fost dispusă de pârâtul M.M. ci de

procuror, anume prin Ordonanța nr. 75/P din 15 februarie 1999 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș.

Instanța a reținut,

totodată, că fiind nedovedite afirmațiile reclamantului potrivit cu care

pârâtul M.M. ar fi refuzat primirea unor înscrisuri la dosarul penal și

audierea unora din martori pe care i-a propus ca, de altminteri, și afirmația

potrivit cu care ar fi fost purtat cu cătușe pe stradă pentru a fi discreditat.

Totodată, instanța a

constatat că nu s-a putut stabili existența unei legături de cauzalitate între

faptele reclamate și depresia de care reclamantul suferă și nici faptul că acesta

ar fi fost pus în imposibilitate să desfășoare o activitate remunerată ori să

părăsească țara pe perioada cercetărilor penale, cu mențiunea că prin raportul

de expertiză contabilă depus la dosar s-a evidențiat un beneficiu nerealizat de

către SC P.C. SRL și nu de către reclamant.

Prin decizia civilă nr. 93/A

din 25 iunie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamant, ca nefondat.

În motivarea deciziei s-a

reținut că nu se poate imputa primei instanțe o nerespectare a dispozițiilor

procedurale, cu consecința încălcării dreptului la apărare întrucât, astfel cum

rezultă din cuprinsul dosarului, reclamantul, prin conduita procesuală adoptată

- formularea a mai multor cereri de amânare pentru a preciza temeiul de drept

pe care înțelege să își fundamenteze pretențiile și refuzul de a se conforma

dispozițiilor instanței - a contribuit la tergiversarea judecății.

Instanța de apel a

reținut că, în raport de desfășurarea cronologică a actelor procesuale în fața

primei instanțe, dreptul la apărare al reclamantului a fost pe deplin

respectat, prima instanță acordându-i în mod efectiv posibilitatea de a invoca

apărările pe care le găsea a fi justificate.

În atare condiții, instanța

de apel a reținut termenul de judecată din data de 12 aprilie 2007, când

părțile au fost legal citate și când puteau depune concluzii, semnifică prima

zi de înfățișare în sensul art. 132 C. proc. pen. și că în mod corect

solicitarea de modificare a cererii după această dată, anume la data de 19

decembrie 2007, s-a realizat tardiv.

Instanța de apel a mai

reținut că atâta timp cât judecata cauzei în primă instanță a fost tergiversată

din cauza indeciziei reclamantului privind natura acțiunii pe care a dedus-o

judecății și, respectiv datorită ezitărilor sale în a preciza cadrul procesual,

nu poate fi primită critica potrivit cu care s-ar fi încălcat dreptul la

judecarea cauzei într-un termen rezonabil.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul invocând incidența art. 304 pct. 9 C.

proc. pen.

În motivarea recursului

reclamantul prezintă măsurile dispuse la termenele de judecată acordate de

prima instanță și susține că, în aplicarea dispozițiilor art. 132 C. proc. pen.,

prima zi de înfățișare a fost calificată greșit de instanțele de fond.

Reclamantul invocă și

faptul că dispozițiile legale menționate au caracter dispozitiv și nu

imperativ, caz în care, cât timp pârâții nu s-au opus solicitării sale de

modificare a cererii de chemare în judecată, instanța nu putea refuza primirea

solicitării sub motiv că ar fi fost formulată după prima zi de înfățișare.

Totodată, reclamantul

susține că prima instanța a dispus cu privire la tardivitatea cererii

modificatoare în lipsa sa, încălcând astfel principiul contradictorialității

procesului civil și dreptul său la apărare și la un proces echitabil, garanții consacrate

prin dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului

(C.E.D.O.), art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 10 din Legea nr.

304/2004.

Reclamantul prezintă și argumentele

pentru care apreciază că atâta timp cât procedurile judiciare penale declanșate

împotriva sa au avut o durată excesivă, de cca. 8 ani, se impunea, în

conformitate cu prevederile art. 6 pct. 1 din C.E.D.O., art. 8 din C.E.D.O.,

art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 45 alin. (3) din

Constituția României și art. 504 alin. (2) C. proc. pen., admiterea cererii în

despăgubire.

În justificarea

pretenției de despăgubire, reclamantul invocă și Hotărârea Stoian și Nedelcu

contra României din 4 august 2005, în care Curtea reafirmă că dreptul de a fi judecat

într-un termen rezonabil are ca scop evitarea ca o persoană să rămână prea mult

timp în stare de incertitudine cu privire la soarta sa.

Analizând criticile

formulate de pârâtă, Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru

următoarele considerente:

Judecata în procesul

civil se desfășoară cu respectarea atât a dreptului părților la apărare și la

un proces echitabil și, respectiv, a principiul contradictorialității, cât și a

principiului disponibilității, regulă potrivit cu care părțile pot determina

atât existența cât și conținutul procesului, adică limitele în care urmează să

se desfășoare judecata de instanța civilă.

Indicarea de către

partea care se adresează cu o cerere în justiție a obiectului și a temeiului de

drept al cererii, precum și a persoanelor pe care înțelege să le cheme în

proces este o obligație legală care trebuie îndeplinită cu bună credință, în

termenele și după regulile procedurale instituite în acest scop.

Aceasta, întrucât, în

caz contrar, durata procedurii judiciare s-ar putea prelungi la nesfârșit iar

judecata cauzei nu ar mai putea fi finalizată, cu consecințe atât asupra

situației părții reclamante cât și asupra părților pârâte, chemate în proces,

care, la rândul lor, au dreptul de a fi judecate într-un termen rezonabil.

În acest scop, prin

dispozițiile art. 132 C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut în sarcina

reclamantului obligația de a-și preciza, într-o manieră clară și precisă,

cererea de chemare în judecată până la prima zi de înfășare care, potrivit art.

134 C. proc. pen., este socotită aceea în care părțile au fost legal citate și

pot pune concluzii.

În speța supusă

analizei, se constată că reclamantul a sesizat instanța cu o cerere în

despăgubire, întemeiată pe prevederile art. 998 C. civ. la data de 6 septembrie

2006.

Pârâții chemați în fața

instanței au fost înștiințați despre pretențiile reclamantului și au depus

întâmpinări prin care și-au formulat apărările: la 21 octombrie 2006, pârâtul

Ministerul Justiției (f.26 ds.) și, respectiv, la 26 octombrie 2006, pârâtul M.M.

(f. 32 ds.) și pârâta SC A.C. SA Galați (f. 39 ds.), întâmpinări care au fost comunicate

reclamantului la 26 octombrie 2006 (f. 31 ds.) și la 23 octombrie 2006 (f. 49

ds.).

La data de 23 noiembrie

2006, date fiind unele susțineri imprecise din cererea introductivă, instanța a

solicitat reclamantului să își precizeze cu claritate temeiul juridic pe care

înțelege să își fundamenteze pretențiile, solicitare la care reclamantul nu a

răspuns.

Dată fiind conduita

reclamantului, la termenul de judecată din 21 decembrie 2006, instanța a stabilit

cuantumul taxelor judiciare de timbru pe care s-a apreciat că reclamantul le

datorează, incident procedural care a fost clarificat de instanță prin

încheierea de ședință din data 23 martie 2007.

Pe cale de consecință,

termenul de judecată din data de 12 aprilie 2007, când părțile au fost legal

citate și puteau pune concluzii cu privire la fondul litigiului semnifică în

cauză prima zi de înfățișare

Concluzia se impune,

astfel cum corect a statuat și instanța de apel, chiar dacă la acest termen

instanța a încuviințat reclamantului amânarea judecății pentru a formula în

scris punctul de vedere cu privire la excepția invocată de pârâtul Ministerul

Justiției prin întâmpinare (care îi fusese comunicată la 26 octombrie 2006),

precum și solicitarea de citare a pârâtei SC A.C.G. SRL și prin administratorul

societății și nu numai prin administratorul judiciar, deși legiuitorul nu

impunea o astfel de modalitate de citare.

Așa fiind, solicitarea

de modificare a cererii de chemare în judecată înregistrată la data de 19

decembrie 2007, la circa 1 an și 3 luni de la sesizarea instanței și la circa 8

luni după prima zi de înfățișare, a fost formulată de reclamant cu încălcarea

prevederilor art. 132 C. proc. pen. și în mod corect nu a fost primită de prima

instanță.

În atare condiții, cât

timp depunerea cu întârziere a cererii de modificatoare îi este imputabilă ca,

de altminteri, și lipsa nejustificată la termenul de judecată din data 30

ianuarie 2008, când instanța a luat în dezbatere publică cererea modificatoare,

reclamantul nu poate invoca cu succes nici încălcarea dreptului său la apărare și

a principiului contradictorialității.

Totodată, se observă că

la termenul de judecată menționat, contrar susținerilor reclamantului, avocatul

pârâtului M.M., prezent la dezbateri, nu și-a exprimat acordul pentru

modificarea cadrului procesual ci, dimpotrivă, a susținut că își menține

apărările din întâmpinare, în sensul respingerii pretențiilor formulate de

reclamant.

În acest context al

analizei este de menționat că prin precizarea la acțiune reclamantul, în

realitate, formula o nouă cerere de chemare în judecată, diferită de cea

înregistrată la data de 6 septembrie 2006.

Anume, prin noua cerere

în despăgubire reclamantul înțelegea să invoce ca temei de drept dispozițiile

art. 504 alin. (2) C. proc. pen., în loc de dispozițiile art. 998 C. civ. și,

totodată, să substituie pârâților aflați în proces, SC A.C. SA Galați și M.M.,

alte persoane și anume Statul Român și Ministerul Public.

Așa fiind, decăderea

reclamantul din dreptul de a solicita modificarea cadrului procesual se impunea

și din rațiuni de durată rezonabilă a procedurii judiciare, fiind evident că

prin încuviințarea unei astfel de modificări a unei cereri de chemare în

judecată după aproximativ 1 an și 3 luni de la sesizării instanței, durata procedurii

s-ar fi prelungit nepermis și aceasta din culpa părții reclamante.

Pentru considerentele

arătate, reținând, totodată, că nu pot face obiectul analizei instanței de

recurs criticile formulate de reclamant relative la incidența dispozițiilor

art. 504 și urm C. proc. pen., deoarece nu au făcut obiectul cererii

introductive și al analizei instanțelor de fond, Înalta Curte urmează a constata

că recursul dedus judecății ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel,

Înalta Curte a reținut și că, în speță, nu s-a produs o încălcare a

dispozițiilor

art. 6 alin. (1) din Convenție, care,

în partea relevantă, prevăd că

"

Orice

persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un

termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță ... care va hotărî asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil ...

"

Aceasta, întrucât,

judecata în fond a pricinii s-a desfășurat în mod public și a oferit

reclamantului, prin intermediul declarațiilor orale și a concluziilor scrise,

posibilitatea să își susțină punctele de vedere cu privire la toate aspectele

procedurii, inclusiv, posibilitatea de a-și preciza pretențiile și limitele în

care înțelege să se desfășoare judecata, întârzierea în pronunțarea hotărârii,

astfel cum s-a arătat, fiindu-i imputabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul H.V. împotriva deciziei nr. 93/A din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai

2010.