ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3084/2010

Asupra recursului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 septembrie 2006, reclamantul H.V. a chemat în judecată pe pârâții SC A.C. SA Galați, M.M. și Ministerul Justiției solicitând să fie obligați la plata sumei de 8 miliarde lei, daune materiale și a sumei de 5 miliarde lei, daune morale, invocând incidența art. 998 și urm. C. civ. În motivarea cererii reclamantul a susținut că pârâta SC A.C. SA a achiziționat de la SC P. SRL Luduș, al cărei administrator unic a fost, un autotractor marca ROMAN, că datorită neînțelegerilor privind prețul de achiziție reprezentantul SC A.C. SA a depus o plângere penală împotriva sa reclamând săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie și că, în urma abuzurilor comise de pârâtul M.M., ofițer de poliție la Poliția Luduș, la data de 4 iunie 2001, s-a declanșat urmărirea penală împotriva sa.

Reclamantul a susținut, totodată, că prin sentința penală nr. 219 din 21 ianuarie 2004, rămasă definitivă și irevocabilă, Tribunalul Mureș a dispus achitarea sa, motiv pentru care a formulat plângere penală împotriva persoanelor care au efectuat ancheta penală, plângere soluționată prin rezoluția din 30 iunie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, în sensul neînceperii urmăririi penale ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Așa fiind, reclamantul a susținut că se impune obligarea pârâților la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neplata integrală a prețului autotractorului și, respectiv, prin expunerea sa publică la o anchetă penală cu consecința deteriorării stării sale de sănătate.

La termenul din 26 octombrie 2006, instanța a comunicat reclamantului întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Justiției și, la solicitarea instanței reclamantul a susținut că nu știe noul sediu al pârâtei SC A.C. SA, motiv pentru care instanța a solicitat relații în acest sens de la Oficiului Registrului Comerțului Galați. Prin întâmpinările depuse la dosar și aduse la cunoștință reclamantului, pârâții au cerut respingerea cererii ca inadmisibilă ori ca nefondată. Pârâții au susținut că, în raport de temeiul de drept invocat de reclamant, se impune timbrarea cererii de chemare în judecată în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 146/1997.

De asemenea, pârâții au susținut că nu au calitate procesuală pasivă, deoarece nu se află în nici un fel de raporturi juridice și nu este ținut să răspundă pentru persoanele și instituțiile a căror conduită se reclamă - pârâtul Ministerul Justiției , întrucât a efectuat actele de cercetare penală impuse de profesie - pârâtul M.M.- și, respectiv, pentru că fapta sa, de a se adresa autorităților legale pentru a recupera autotractorul însușit de reclamant prin amenințări, nu poate constitui o faptă ilicită în sensul art. 998 C. civ. - pârâta SC A.C. SA. La termenul din 23 noiembrie 2006, instanța a constatat că pârâta SC A.C. SA și-a schimbat denumirea în SC C.A.G. SRL, că are un alt sediu și că se află în procedura falimentului, având ca administrator judiciar pe SC M.C.E.

SRL, sens în care a dispus refacerea procedurii de citare. Date fiind motivele de fapt invocate în justificarea pretenției de despăgubire, instanța a solicitat reclamantului să precizeze dacă își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 998 C. civ. sau pe dispozițiile art. 505 C. proc. pen. La termenul din 21 decembrie 2006, instanța a luat act că reclamantul nu a făcut alte precizări referitoare la temeiul juridic al cererii deduse judecății și a stabilit în sarcina sa obligația la plata unei taxe de timbru de 11.576,52 RON și 10 RON timbru judiciar, sens în care a acordat termen de judecată pentru data de 18 ianuarie 2007. Prin aceeași încheiere s-a luat act de faptul că, după închiderea dezbaterilor, reclamantul s-a prezentat și a solicitat amânarea judecății în vederea precizării temeiului de drept pe care își fundamentează pretențiile deduse judecății.

La termenul de judecată din 18 ianuarie 2007, instanța a luat act că reclamantul a formulat o cerere de scutire de la plata taxei judiciare de timbru și, în vederea soluționării cererii, a acordat termen de judecată la data de 15 februarie 2007, cu obligația pentru reclamant de a depune înscrisuri doveditoare referitoare la starea sa materială precară despre care face vorbire în cererea de scutire. Prin încheierea din 13 februarie 2007, Tribunalul Mureș a admis în parte cererea de asistență judiciară și a dispus reducerea cuantumului taxei de timbru la suma de 3000 lei. Prin încheierea din 15 februarie 2007, la solicitarea reclamantului, instanța a amânat judecata în vederea plății taxei judiciare de timbru.

La termenul de judecată din 15 martie 2007, instanța a luat act că reclamantul a formulat contestație împotriva modului de stabilire a taxei de timbru și a acordat un nou termen de judecată la data de 12 aprilie 2007, în vederea soluționării acesteia. Prin încheierea din 23 martie 2007, Tribunalul Mureș a calificat contestația ca fiind cerere de reexaminare și, în baza art. 18 pct. 2 din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 15 lit. c) din aceeași lege, a statuat că acțiunea reclamantului este scutită la plata taxelor judiciare de timbru. Prin încheierea din 12 aprilie 2007, reclamantul a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și exprima în scris punctul de vedere cu privire la excepția lipsei calități procesuale pasive invocată prin întâmpinare de pârâtul Ministerul Justiției și, totodată, pentru a formula cerere de probatorii în dovedirea pretențiilor deduse judecății.

Prin încheierea din 14 mai 2007, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției. Totodată, instanța a apreciat că se impune citarea pârâtei SC A.C. SA și prin administratorul P.E. și a statuat că se impune administrarea de probatorii în vederea stabilirii calității procesuale a pârâtului M.M., sens în care a unit excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu fondul, respingând, totodată, cererea formulată verbal de către reclamant, în sensul introducerii în cauză, în calitate de pârât a Ministerului Finanțelor Publice. La același termen, instanța a pus în vedere reclamantului să depună la dosar dovezile de care înțelege să se folosească în dovedirea pretențiilor formulate.

La termenul de judecată din 12 iunie 2007, reclamantul a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și motiva petitul cererii privind obligarea pârâților la plata de daune materiale și a depus mai multe înscrisuri cu mențiunea că nu mai are alte cereri în probațiune. Prin încheierea din 17 septembrie 2007, instanța a luat act că reclamantul a formulat o nouă cerere de amânare a judecății în vederea angajării unui avocat, cerere încuviințată de instanță. La data de 26 octombrie 2007, reclamantul prin avocatul angajat, D.S., a solicitat din nou amânarea judecății, justificat de împrejurarea că nu a putut lua la cunoștință de lucrările dosarului, cerere încuviințată de instanță. Prin încheierea din 20 noiembrie 2007, același avocat a solicitat amânarea judecății din motive medicale, cerere încuviințată de instanță.

La data de 19 decembrie 2007, reclamantul a formulat o precizare la acțiune, prin care a susținut că înțelege să solicite acordarea despăgubirilor de la pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, motivat de faptul că reprezentanții acestora se fac vinovați de săvârșirea următoarelor fapte penale: reprimare nedreaptă prevăzută de art. 268 C. pen. și arestarea nelegală și cercetarea abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen., invocând drept temei juridic al cererii dispozițiile art. 504 C. proc. pen. Prin încheierea din 20 decembrie 2007, instanța a luat act de depunerea precizării cererii și a dispus să fie comunicată pârâților chemați în judecată în acest proces, reținând că se impune și refacerea procedurii de citare cu pârâta SC A.C.

SA. Prin încheierea de ședință din 30 ianuarie 2008, instanța a constatat că nu poate primi modificarea adusă cererii de chemare în judecată de reclamant la data de 19 decembrie 2007, întrucât a fost făcută după prima zi de înfățișare, contrar dispozițiilor art. 132 C. proc. pen. La același termen de judecată, instanța a luat act că SC A.C.G. SRL a fost desființată, sens în care a pus în discuție excepția lipsei capacității procesuale pasive a acestei pârâte și, prin rectificarea unor mențiuni din încheierea de ședință din 14 mai 2007, a constatat că reclamantul se judecă în contradictoriu doar cu pârâții M.M. și SC A.C.G. SRL, solicitând reclamantului să indice domiciliul reprezentantului societății, P.E., în vederea citării.

Prin încheierea din 27 februarie 2008, instanța a constatat că reclamantul nu s-a conformat celor dispuse la termenul anterior, sens în care a dispus efectuarea procedurii de citare cu reprezentantul societății prin publicitate și a admis excepția lipsei capacității procesuale pasive a SC A.C.G. SRL, ca urmare a dizolvării. Prin încheierea din 26 martie 2008, instanța a amânat din nou judecata în vederea efectuării de către reclamant a formalităților specifice procedurii de citare prin publicitate cu P.E. Prin încheierea din 27 mai 2008, instanța a respins cererea formulată de reclamant, de conexare a prezentei cauze la dosarul nr. 3859/102/2007, în care reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor, reținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 164 C. proc.

pen. și a luat act că erorile strecurate în cuprinsul uneia din încheierile anterioare au fost rectificate. Prin încheierea din 19 iunie 2008, la cererea reclamantului, instanța a amânat judecata în vederea refacerii procedurilor de citare cu P.E. și SC A.C. SRL, prin administratorul judiciar S.C. M.C.E. SRL, a prorogat discuția privind cererea de conexare a prezentei cauze la dosarul 3859/102/2007, reiterată de reclamant și a pus în vedere avocatului reclamantului să facă dovada citării prin publicitate a pârâților SC A.C. SRL și P.E. La termenul de judecată din 30 septembrie 2008, instanța a încuviințat o nouă cerere de amânare formulată de avocatul reclamantului în vederea studierii dosarului și a luat act că solicitarea de conexare a prezentului dosar la dosarul nr. 3859/102/2007 a fost soluționată la un termen anterior și a dispus restituirea acestui din urmă dosar în arhivă.

La termenul de judecată din 30 octombrie 2008, la solicitarea avocatului reclamantului, lipsă la acest termen din motive medicale, s-a constatat că s-a acvirat dosarul nr. 16/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și s-a solicitat atașarea dosarului 3859/102/2007 al Tribunalului Mureș. Prin încheierea de ședință din 27 noiembrie 2008, instanța a rămas în pronunțare, acordând cuvântul părților la dezbateri în fond, respingând, în prealabil, solicitarea avocatului reclamantului de a se reveni asupra dispozițiilor din încheierea de ședință din 30 ianuarie 2008, prin care s-a constatat ca fiind tardivă precizarea la acțiune formulată în data de 19 decembrie 2007. Prin sentința civilă nr. 1946 din 11 decembrie 2008, Tribunalul Mureș a respins cererea formulată de reclamantul H.V.

în contradictoriu cu pârâtul M.M., ca nefondată, precum și cererile formulate în contradictoriu cu Ministerul Justiției, pentru lipsa calității procesuale pasive și, respectiv, cu pârâta SC A.C. SA, pentru lipsa capacității procesuale pasive. Prin aceeași sentință, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.M. În motivarea hotărârii, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției a fost admisă prin încheierea de ședință din 14 martie 2007, justificat de faptul că, prin motivele evocate în cererea introductivă, reclamantul a adus critici unor persoane și instituții cu care acest pârât nu se află în nici un fel de raporturi juridice și pentru care, potrivit legii, nu este ținut să răspundă.

Referitor la pârâtul M.M., instanța a reținut că are calitate procesuală pasivă întrucât, prin cererea dedusă judecății, reclamantul a susținut că activitatea pe care acesta a desfășurat-o a fost de natură să-i creeze prejudicii. Referitor la pârâta SC A.C. SA, instanța a statuat că atâta timp cât a fost radiată din Registrul Comerțului, ca urmare a închiderii procedurii insolvenței judiciare, această societate nu mai are capacitatea procesuală și nu poate sta ca parte în proces. Pe fondul cauzei, instanța a statuat că reclamantul a dedus judecății o cerere în despăgubire întemeiată pe prevederile art. 998 C. civ., susținând că pârâtul M.M. s-ar face vinovat de săvârșirea unei fapte ilicite constând în cercetarea sa penală abuzivă.

Instanța a constatat că, potrivit probatoriului administrat, pârâtul M.M. a fost abilitat de lege să efectueze acte de cercetare penală, justificat de faptul formulării plângerii penale de către SC A.C. SA acte de cercetare pentru care nu s-a probat că ar fi avut un caracter abuziv. Instanța a reținut că, dimpotrivă, potrivit lucrărilor dosarului penal, reclamantul a refuzat să se prezinte la audierile penale, cu mențiunea că măsura sechestrului asupra autotractorului marca Roman, contestată de reclamant, nu a fost dispusă de pârâtul M.M. ci de procuror, anume prin Ordonanța nr. 75/P din 15 februarie 1999 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Luduș. Instanța a reținut, totodată, că fiind nedovedite afirmațiile reclamantului potrivit cu care pârâtul M.M.

ar fi refuzat primirea unor înscrisuri la dosarul penal și audierea unora din martori pe care i-a propus ca, de altminteri, și afirmația potrivit cu care ar fi fost purtat cu cătușe pe stradă pentru a fi discreditat. Totodată, instanța a constatat că nu s-a putut stabili existența unei legături de cauzalitate între faptele reclamate și depresia de care reclamantul suferă și nici faptul că acesta ar fi fost pus în imposibilitate să desfășoare o activitate remunerată ori să părăsească țara pe perioada cercetărilor penale, cu mențiunea că prin raportul de expertiză contabilă depus la dosar s-a evidențiat un beneficiu nerealizat de către SC P.C. SRL și nu de către reclamant. Prin decizia civilă nr. 93/A din 25 iunie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamant, ca nefondat.

În motivarea deciziei s-a reținut că nu se poate imputa primei instanțe o nerespectare a dispozițiilor procedurale, cu consecința încălcării dreptului la apărare întrucât, astfel cum rezultă din cuprinsul dosarului, reclamantul, prin conduita procesuală adoptată - formularea a mai multor cereri de amânare pentru a preciza temeiul de drept pe care înțelege să își fundamenteze pretențiile și refuzul de a se conforma dispozițiilor instanței - a contribuit la tergiversarea judecății. Instanța de apel a reținut că, în raport de desfășurarea cronologică a actelor procesuale în fața primei instanțe, dreptul la apărare al reclamantului a fost pe deplin respectat, prima instanță acordându-i în mod efectiv posibilitatea de a invoca apărările pe care le găsea a fi justificate.

În atare condiții, instanța de apel a reținut termenul de judecată din data de 12 aprilie 2007, când părțile au fost legal citate și când puteau depune concluzii, semnifică prima zi de înfățișare în sensul art. 132 C. proc. pen. și că în mod corect solicitarea de modificare a cererii după această dată, anume la data de 19 decembrie 2007, s-a realizat tardiv. Instanța de apel a mai reținut că atâta timp cât judecata cauzei în primă instanță a fost tergiversată din cauza indeciziei reclamantului privind natura acțiunii pe care a dedus-o judecății și, respectiv datorită ezitărilor sale în a preciza cadrul procesual, nu poate fi primită critica potrivit cu care s-ar fi încălcat dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. pen. În motivarea recursului reclamantul prezintă măsurile dispuse la termenele de judecată acordate de prima instanță și susține că, în aplicarea dispozițiilor art. 132 C. proc. pen., prima zi de înfățișare a fost calificată greșit de instanțele de fond. Reclamantul invocă și faptul că dispozițiile legale menționate au caracter dispozitiv și nu imperativ, caz în care, cât timp pârâții nu s-au opus solicitării sale de modificare a cererii de chemare în judecată, instanța nu putea refuza primirea solicitării sub motiv că ar fi fost formulată după prima zi de înfățișare.

Totodată, reclamantul susține că prima instanța a dispus cu privire la tardivitatea cererii modificatoare în lipsa sa, încălcând astfel principiul contradictorialității procesului civil și dreptul său la apărare și la un proces echitabil, garanții consacrate prin dispozițiile art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (C.E.D.O.), art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 10 din Legea nr. 304/2004. Reclamantul prezintă și argumentele pentru care apreciază că atâta timp cât procedurile judiciare penale declanșate împotriva sa au avut o durată excesivă, de cca. 8 ani, se impunea, în conformitate cu prevederile art. 6 pct. 1 din C.E.D.O., art. 8 din C.E.D.O., art. 8 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 45 alin. (3) din Constituția României și art. 504 alin. (2) C. proc.

pen., admiterea cererii în despăgubire. În justificarea pretenției de despăgubire, reclamantul invocă și Hotărârea Stoian și Nedelcu contra României din 4 august 2005, în care Curtea reafirmă că dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil are ca scop evitarea ca o persoană să rămână prea mult timp în stare de incertitudine cu privire la soarta sa. Analizând criticile formulate de pârâtă, Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente: Judecata în procesul civil se desfășoară cu respectarea atât a dreptului părților la apărare și la un proces echitabil și, respectiv, a principiul contradictorialității, cât și a principiului disponibilității, regulă potrivit cu care părțile pot determina atât existența cât și conținutul procesului, adică limitele în care urmează să se desfășoare judecata de instanța civilă.

Indicarea de către partea care se adresează cu o cerere în justiție a obiectului și a temeiului de drept al cererii, precum și a persoanelor pe care înțelege să le cheme în proces este o obligație legală care trebuie îndeplinită cu bună credință, în termenele și după regulile procedurale instituite în acest scop. Aceasta, întrucât, în caz contrar, durata procedurii judiciare s-ar putea prelungi la nesfârșit iar judecata cauzei nu ar mai putea fi finalizată, cu consecințe atât asupra situației părții reclamante cât și asupra părților pârâte, chemate în proces, care, la rândul lor, au dreptul de a fi judecate într-un termen rezonabil. În acest scop, prin dispozițiile art. 132 C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut în sarcina reclamantului obligația de a-și preciza, într-o manieră clară și precisă, cererea de chemare în judecată până la prima zi de înfășare care, potrivit art. 134 C. proc.

pen., este socotită aceea în care părțile au fost legal citate și pot pune concluzii. În speța supusă analizei, se constată că reclamantul a sesizat instanța cu o cerere în despăgubire, întemeiată pe prevederile art. 998 C. civ. la data de 6 septembrie 2006. Pârâții chemați în fața instanței au fost înștiințați despre pretențiile reclamantului și au depus întâmpinări prin care și-au formulat apărările: la 21 octombrie 2006, pârâtul Ministerul Justiției (f.26 ds.) și, respectiv, la 26 octombrie 2006, pârâtul M.M. (f. 32 ds.) și pârâta SC A.C. SA Galați (f. 39 ds.), întâmpinări care au fost comunicate reclamantului la 26 octombrie 2006 (f. 31 ds.) și la 23 octombrie 2006 (f. 49 ds.). La data de 23 noiembrie 2006, date fiind unele susțineri imprecise din cererea introductivă, instanța a solicitat reclamantului să își precizeze cu claritate temeiul juridic pe care înțelege să își fundamenteze pretențiile, solicitare la care reclamantul nu a răspuns.

Dată fiind conduita reclamantului, la termenul de judecată din 21 decembrie 2006, instanța a stabilit cuantumul taxelor judiciare de timbru pe care s-a apreciat că reclamantul le datorează, incident procedural care a fost clarificat de instanță prin încheierea de ședință din data 23 martie 2007. Pe cale de consecință, termenul de judecată din data de 12 aprilie 2007, când părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii cu privire la fondul litigiului semnifică în cauză prima zi de înfățișare Concluzia se impune, astfel cum corect a statuat și instanța de apel, chiar dacă la acest termen instanța a încuviințat reclamantului amânarea judecății pentru a formula în scris punctul de vedere cu privire la excepția invocată de pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinare (care îi fusese comunicată la 26 octombrie 2006), precum și solicitarea de citare a pârâtei SC A.C.G.

SRL și prin administratorul societății și nu numai prin administratorul judiciar, deși legiuitorul nu impunea o astfel de modalitate de citare. Așa fiind, solicitarea de modificare a cererii de chemare în judecată înregistrată la data de 19 decembrie 2007, la circa 1 an și 3 luni de la sesizarea instanței și la circa 8 luni după prima zi de înfățișare, a fost formulată de reclamant cu încălcarea prevederilor art. 132 C. proc. pen. și în mod corect nu a fost primită de prima instanță. În atare condiții, cât timp depunerea cu întârziere a cererii de modificatoare îi este imputabilă ca, de altminteri, și lipsa nejustificată la termenul de judecată din data 30 ianuarie 2008, când instanța a luat în dezbatere publică cererea modificatoare, reclamantul nu poate invoca cu succes nici încălcarea dreptului său la apărare și a principiului contradictorialității.

Totodată, se observă că la termenul de judecată menționat, contrar susținerilor reclamantului, avocatul pârâtului M.M., prezent la dezbateri, nu și-a exprimat acordul pentru modificarea cadrului procesual ci, dimpotrivă, a susținut că își menține apărările din întâmpinare, în sensul respingerii pretențiilor formulate de reclamant. În acest context al analizei este de menționat că prin precizarea la acțiune reclamantul, în realitate, formula o nouă cerere de chemare în judecată, diferită de cea înregistrată la data de 6 septembrie 2006. Anume, prin noua cerere în despăgubire reclamantul înțelegea să invoce ca temei de drept dispozițiile art. 504 alin. (2) C. proc. pen., în loc de dispozițiile art. 998 C. civ.

și, totodată, să substituie pârâților aflați în proces, SC A.C. SA Galați și M.M., alte persoane și anume Statul Român și Ministerul Public. Așa fiind, decăderea reclamantul din dreptul de a solicita modificarea cadrului procesual se impunea și din rațiuni de durată rezonabilă a procedurii judiciare, fiind evident că prin încuviințarea unei astfel de modificări a unei cereri de chemare în judecată după aproximativ 1 an și 3 luni de la sesizării instanței, durata procedurii s-ar fi prelungit nepermis și aceasta din culpa părții reclamante. Pentru considerentele arătate, reținând, totodată, că nu pot face obiectul analizei instanței de recurs criticile formulate de reclamant relative la incidența dispozițiilor art. 504 și urm C. proc.

pen., deoarece nu au făcut obiectul cererii introductive și al analizei instanțelor de fond, Înalta Curte urmează a constata că recursul dedus judecății ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut și că, în speță, nu s-a produs o încălcare a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenție, care, în partea relevantă, prevăd că " Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță ... care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil ... " Aceasta, întrucât, judecata în fond a pricinii s-a desfășurat în mod public și a oferit reclamantului, prin intermediul declarațiilor orale și a concluziilor scrise, posibilitatea să își susțină punctele de vedere cu privire la toate aspectele procedurii, inclusiv, posibilitatea de a-și preciza pretențiile și limitele în care înțelege să se desfășoare judecata, întârzierea în pronunțarea hotărârii, astfel cum s-a arătat, fiindu-i imputabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H.V. împotriva deciziei nr. 93/A din 25 iunie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2010.