ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.12.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4066/2009

HOTĂRÂRE
04.12.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4066/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de

la 24 noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova a respins ca neîntemeiată cererea

de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul T.C.P.

Pentru a dispune această soluție, instanța de fond a

reținut că deși sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de art. 160 alin.

(2) C. proc. pen. cererea este neîntemeiată, privarea de libertate a

inculpatului fiind necesară pentru buna desfășurarea a procesului penal.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a

declarat recurs inculpatul T.C.P. solicitând admiterea recursului și liberarea

provizorie sub control judiciar arătând că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de lege, a recunoscut faptele și a colaborat cu organele de poliție.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia încheierii

recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, când și din oficiu, conform

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare

pentru considerentele ce urmează.

Inculpatul T.C.P. a fost trimis în judecată în stare

de arest pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup

infracțional organizat și aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui

astfel de grup, trafic de migranți și fals privind identitatea prevăzute de art.

7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 din O.U.G. 105/2001 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 293 alin. (1) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Se reține că începând din anul 2007 s-au constituit

într-un grup infracțional bine organizat și structurat coordonat de inculpatul

T.C.P. pentru a racola, îndruma, transporta și călăuzi anumite persoane, de

regulă cetățeni din republica Moldova, cu scopul de a le trece ilegal frontiera

de stat a României în drumul lor spre Italia, procurându-le și încredințându-le

migranților acte de identitate aparținând unor cetățeni străini de la care au

fost împrumutate contra unor sume de bani.

Prin sentința penală nr. 75 din 23 februarie 2009,

Tribunalul Dolj a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa rezultantă de 4

ani și 6 luni închisoare, în prezent cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel

Craiova pentru soluționarea apelurilor declarate de inculpați.

Inculpatul a formulat cerere de liberare provizorie

sub control judiciar ce a fost respinsă ca nefondată de către Curtea de Apel

Craiova.

Potrivit dispozițiilor art. 160

2

alin. (1) C.

proc. pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul

infracțiunilor din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru

care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.

În raport de aceste dispoziții legale, în mod corect a

reținut instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a

cererii însă pe fond aceasta este neîntemeiată apreciind că nu se impune

lăsarea în libertate a inculpatului față de poziția manifestată de acesta în

raport de participarea soției lui și a fiului lui, coinculpați în cauză.

În urma propriei analize, Înalta Curte apreciază că nu

se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului având în

vedere gravitatea faptelor comise, perseverența infracțională de care a dat

dovadă inculpatul caracterizată atât prin multitudinea actelor materiale cât și

prin perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională.

Nu în ultimul rând Înalta Curte reține că inculpatul a

fost condamnat în primă instanță, fiind în continuare în interesul procesului

penal, menținerea stării de arest a acestuia.

Față de aceste considerente, reținând că soluția

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, Înalta Curte urmează

că în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă

recursul Înaltei Curți ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.C.P. împotriva încheierii din 24 noiembrie

2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în Dosarul nr. 14722/63/2008.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va

avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 4 decembrie 2009.

Sursă