ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2501/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2501/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Prin încheierea de ședință din data de 16 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori s-a menținut măsura arestării preventive față de fiecare inculpat T.C.A. și J. (fost R.) F.A. A amânat judecarea cauzei la 9 august 2010, ora 10,00, cu termen dat în cunoștință apelanților inculpați A.N., S.I., B.R.P., C.R., V.A.Gh., L.N.D., părții civile M.V., pentru când se vor cita apelanții inculpați T.C.A., J. (fost R.) F.A. în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, apelanții inculpați și părțile civile. S-a reținut că verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de inculpații T.C.A.
și J. (fost R.) A., conform art. 300 C. proc. pen., instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică. Sub aspectul existenței temeiurilor care au determinat arestarea preventivă, instanța constată că în speță continuă să fie incidente dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave și anume: constituire de grup infracțional organizat, trafic de persoane, șantaj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, tentativă și omor calificat, infracțiuni sancționate de leg cu închisoarea în limite ridicate de pedeapsă iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, neexistând nici un argument de fapt sau de drept pentru a se dispune cercetarea inculpaților în stare de libertate cu atât mai mult cu cât aceștia au fost găsiți vinovați în primă instanță, de faptele ce constituie obiectul prezentei cauze.
În acest sens, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezenta lăsarea în libertate a inculpaților trebuie înțeles și apreciat prin raportare nu doar la elemente ce țin strict de persoana inculpaților sau la instrumentarea cauzei penale. Astfel, pericolul social concret pentru ordinea publică trebuie apreciat prin prisma naturii infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, unele îndreptate contra vieții persoanelor, pentru ca reacția societății să fie de natură a descuraja orice alte posibile acțiuni similare ale celorlalți membri ai săi. Ori, în speță, faptele inculpaților se încadrează în categoria infracțiunilor cu un grad ridicat de pericol social, iar pericolul concret pentru ordinea publică rezidă tocmai în sentimentul ce s-ar naște în comunitățile locale, de insecuritate și de neputință a autorităților publice în combaterea unui fenomen ce tinde să ia amploare.
Este adevărat că în cursul judecății au apărut și elemente favorabile inculpaților, în speță, faptul că nici unul dintre martorii cu identitate protejată nu se mai află în programul special de protecție a martorilor, dar, pe de altă parte, pentru ambii inculpați există o dovadă materială reprezentată de înscrisul emis de D.N.A. Craiova, care duce la presupunerea rezonabilă că, în cursul privării lor de libertate, inculpații ar fi putut comite și fapte grave de corupție, cercetările față de aceștia fiind în curs de derulare. Din aceste considerente, Curtea apreciază că aceste noi dovezi nefavorabile inculpaților sunt suficiente pentru a dovedi că lăsarea lor în libertate reprezintă un cert pericol pentru ordinea publică, chiar dacă, din partea administrației locului de detenție există caracterizări relativ pozitive lor.
Așa fiind și văzând și dispozițiile art. 300 și art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., Curtea va menține măsura arestării preventive pentru inculpații T.C.A. și J. (fost R.) A. II. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul T.C.A. criticând-o ca netemeinică solicitând casarea în parte a încheierii recurate, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate, considerând că acesta nu poate influența cursul judecării cauzei, solicitând ca instanța să aibă în vedere faptul că nu sunt întrunite cumulativ cerințele prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, inculpatul se află în arest de 3 ani și 5 luni, că i-a fost înfrânt dreptul la libertate.
Examinând actele și lucrările dosarului, încheierea de ședință recurată în raport de motivele de critică invocate cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, are în vedere că recursul declarat de inculpatul T.C.A. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta întrucât se are în vedere în primul rând că încheierea criticată este corespunzător motivată în cuprinsul paginilor 2 - 3 ale acesteia, generând consecința că nu subzistă motivul de critică că s-a încadra în cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 9 teza I C. proc. pen. Concomitent, prin încheierea recurată instanța de apel a Curții de Apel Craiova învestită cu soluționarea apelului formulat de inculpatul T.C.A.
împotriva Sentinței penale nr. 406 din 30 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 2053/85/2007, având ca obiect traficul de persoane (Legea nr. 678/2001 art. 12 a făcut o judicioasă aplicație a dispozițiilor art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. combinat cu art. 300 2 C. proc. pen. Astfel, pe de o parte subzistă temeiurile de fapt ce au determinat luarea măsurii arestării preventive în cauză față de inculpatul T.C.A. constând în esență în aceea că în cursul anului 2002 a traficat în Spania împreună cu alte persoane pe martorele audiate cu identitate protejată „P.M.” și „V.L.”, unde le-a obligat pe acestea să se prostitueze în favoarea sa, în cursul anului 2004, împreună cu inculpații J.F.A.
și C.D.Gh. a procedat la constituirea unui grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni grave și pentru a-și asigura importante beneficii financiare și materiale, a provocat distrugeri în data de 28 iulie 2006 la sediul I.P.J. Sibiu precum și indignarea cetățenilor prin tulburarea liniștii și ordinii publice cu aceeași ocazie și care în data de 28 iulie 2007 a procedat la șantajarea patronului unei societăți comerciale în vederea impunerii la aceasta a unor angajați dintre persoanele componente ale grupului organizat și s-a deplasat la Spitalul Clinic Județean Sibiu având asupra sa o sabie tip „ninja” și un cuțit, unde a adus în stare de neîntrebuințare mai multe bunuri, a provocat scandal public, a produs indignarea celor prezenți și a tulburat în mod grav liniștea și ordinea publică, și unde a aplicat o lovitură cu respectiva sabie părții civile T.L.C.
într-o zonă anatomică vitală, capul și cu intensitate ridicată. Concomitent, subzistă și temeiurile de drept relative la dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. ce au determinat luarea aceleiași măsuri preventive întrucât pedepsele prevăzute pentru infracțiunile imputate de constituire de grup infracțional organizat, trafic de persoane, șantaj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice, tentativă la omor calificat sunt mai mari de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului inculpat T.C.A. prezintă pericol concret pentru ordinea publică dedus din natura infracțiunilor extrem de grave prin care se înfrânge ordinea publică ori altele au fost îndreptate contra vieții persoanelor cât și din temerea indubitabilă că s-ar naște în comunitatea locală că și viețile altor persoane s-ar afla în pericol dacă reacția de apărare socială nu ar fi suficient de potentă prin menținerea în continuare în arest preventiv a recurentului inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva Deciziei penale nr. 36 din 17 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat B.I. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.I., în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2010. Procesat de GGC - LM
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.