ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4291/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4291/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului penal de față;

Din

actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin

încheierea din 15 decembrie 2009, pronunțată în dosar nr. 14722/63/2008, Curtea

de Apel Craiova a menținut starea de arest a inculpatului

T.C.P.

, constatând legalitatea și

temeinicia măsurii preventive în conformitate cu art. 300

2

C. proc.

pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pe

rolul acestei instanțe se află spre soluționare apelurile declarate de procuror

și de inculpați, printre care și inculpatul T.C.P. împotriva sentinței penale

nr. 75 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj.

În

ședința publică din 15 decembrie 2009, instanța de apel, în temeiul

dispozițiilor amintite, a pus în discuție menținerea stării de arest a

inculpatului T.C.P.

Pronunțând

menținerea stării de arest, instanța a avut în vedere că s-au menținut temeiurile

existente la luarea măsurii, probele conferind în continuare motive verosimile

de a bănui că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.

Pe

de altă parte, instanța de apel a constatat că s-a respectat dreptul

inculpatului prevăzut de art. 5 din Convenție.

În

termen legal, împotriva soluției de menținere a arestării preventive, dispusă

prin încheierea atacată, a declarat recurs inculpatul.

Recurentul

inculpat nu a motivat în scris recursul declarat, dar oral a solicitat să fie

judecat în continuare în stare de libertate, deoarece nu se face vinovat de

constituirea grupului infracțional.

Examinând

soluția atacată în raport de această critică, de dispozițiile art. 385

6

C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se constată că recursul este nefondat.

Prin

sentința penală nr. 75 din 23 februarie 2009, Tribunalul Dolj a condamnat pe

acest inculpat pentru mai multe infracțiuni printre care și cea prevăzută de

art. 7 pct. 1 raportat la art. 2 lit. b) pct. 13 din Legea nr. 39/2003,

dispunându-se să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, la care s-a

adăugat, prin aplicarea art. 83 C. pen., și pedeapsa de 6 luni închisoare,

deci, în final, pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

Cu

respectarea și considerarea necesară acordată prezumției de nevinovăție,

instanța de apel, luând în examinare din oficiu măsura arestării preventive

dispusă față de acest inculpat a făcut o atentă și corectă analiză a

condițiilor de fond ce trebuie îndeplinite pentru dispunerea și menținerea unei

astfel de măsuri restrictive de libertate.

Și

desigur, având în vedere chiar și o soluție de condamnare care nu este

definitivă, instanța a constatat existența indiciilor temeinice care

îndreptățesc presupunerea rezonabilă că inculpatul a constituit un grup

infracțional în scopul traficului de migranți, infracțiuni de care este acuzat

și condamnat; sub acest aspect, probatoriul administrat a fost amplu prezentat

și minuțios evaluat prin încheierea recurată cu trimitere la pericolul concret

pentru ordinea publică ce rezultă din natura faptelor dar și prin sentimentul

de insecuritate creat în rândul membrilor societății.

Aceste

motive au determinat instanța să constate că se mențin temeiurile de fapt și de

drept care au făcut necesară dispunerea acestei măsuri restrictive de

libertate, măsură pe care Înalta Curte o apreciază proporțională și necesară și

la acest moment în raport de toate datele prezentate, neconstatându-se motive

de revocare sau înlocuirea ei.

Pe

cale de consecință, încheierea atacată va fi menținută, ca legală și temeinică,

prin respingerea recursului declarat de inculpat potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând

și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul T.C.P. împotriva încheierii din 15 decembrie 2009 a Curții de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 14722/63/2008.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 23 decembrie 2009.