ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 19 ianuarie 2009 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, plângerea petiționarului D.M., în temeiul dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., împotriva lucrării nr. 19322/5917/VIII/1/2008 din 30 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică. Examinând actele dosarului cauzei, Înalta Curte are în vedere că prin adresa nr. 19322/5917/VIII/1/2008 din 30 octombrie 2008 a unității de parchet nominalizată a fost încunoștințat petiționarul D.M.

că plângerea sa, înregistrată sub numărul de mai sus, a „a fost conexată la lucrarea nr. 377/111/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, iar prin rezoluția din 24 ianuarie 2007 s-a respins ca neîntemeiată, aspect ce v-a fost comunicat prin adresa cu același număr, datată 31 ianuarie 2007. De asemenea, a fost respinsă și plângerea formulată de dvs. împotriva soluției menționate și vi s-a comunicat și modul de soluționare a acestei lucrări la 20 martie 2007 (adresa nr. 2231/727/2007)”.

Concomitent, la dosarul administrativ transmis de unitatea de parchet, există și nota scrisă nr. 19322/5917/VIII/1/2008 din 24 octombrie 2008, întocmită de către unul din procurorii Secției de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care se arată că: „Prin memoriul adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 14 octombrie 2008, numitul D.M. a solicitat soluționarea lucrării nr. 16239/2006 privind aspecte reclamate de petiționar la 27 decembrie 2006. Verificările efectuate la grefa Secției de urmărire penală și criminalistică au relevat faptul că plângerea petentului înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu nr. 16239/2006 vizează solicitarea numitului D.M.

privind efectuarea de cercetări penale față de magistrații din cadrul Curții de Apel Ploiești, fiind conexată la lucrarea nr. 377/111/2007 a Secției de urmărire penală și criminalistică. Prin rezoluția nr.377/111/2007 din 24 ianuarie 2007 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea susnumitului, fapt ce i-a fost comunicat prin adresa cu același număr din 31 ianuarie 2007. De asemenea și plângerea împotriva modului de soluționare a lucrării nr. 377/111/2007, s-a respins prin rezoluția procurorului șef de secție nr. 2231/727/2007 din 1 martie 2007, comunicată petentului. În consecință, propun închiderea lucrării”. Cum pe de altă parte plângerile (cum este cazul și celei de față a petiționarului D.M.), în temeiul dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., din chiar denumirea marginală a textului de lege indicat, se formulează de către persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate exclusiv împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, rezultă fără echivoc, pe calea unui silogism logico-juridic și formal, că plângerea petiționarului D.M. nefiind îndreptată împotriva unei atare rezoluții sau ordonanțe a procurorului, ci vizând o adresă administrativă de răspuns, se privește ca inadmisibilă, față de dispozițiile deja suscitate și urmează a fi respinsă ca atare.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul D.M. împotriva lucrării nr. 19322/5917/VIII/1/2008 din 30 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs în 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 08 aprilie 2009.