ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2680/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința nr. 1628 din 18 octombrie 2006, Tribunalul Hunedoara, secția

comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea promovată

de reclamanta SC C.I. SRL București în contradictor cu pârâtul CONSILIUL LOCAL

CRAIOVA pe care, în consecință, l-a obligat la plata sumei de 98.889 lei

beneficiu nerealizat pentru locurile de parcare nepredate pe perioada 2004 – 31

decembrie 2005 și la predarea diferenței de parcări până la 1500 locuri,

respingând în rest acțiunea.

Prin aceeași sentință s-a respins acțiunea

reclamanților MUNICIPIUL CRAIOVA PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL CRAIOVA și

PRIMĂRIA CRAIOVA împotriva reclamantei având ca obiect anularea și rezilierea contractului

de asociere nr. 13/2001.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că între reclamantă și pârâtul CONSILIUL LOCAL CRAIOVA s-a încheiat

un contract de asociere, nr. 13/2001 având ca obiect amenajarea și exploatarea

în comun a parcărilor iar prin procesul verbal pe care reclamanta SC C.I. SRL

București l-a încheiat cu PRIMĂRIA CRAIOVA la 31 august 2004 au convenit asupra

majorării tarifelor de staționare conform contractului și la efectuarea

predării - primirii locurilor de parcare, diferenței până la 1500 locuri în

afara celor preluate inițial și prin procesul-verbal nr. 38470/2004, în termen

de 6 luni.

Reținând nerespectarea clauzelor

contractuale de către pârâtul CONSILIUL LOCAL CRAIOVA, respectiv a art. 14 prin

care acesta s-a obligat la exclusivitatea exploatării parcărilor publice,

nefiind predate decât 695 locuri din 1500, acțiunea a fost admisă în sensul

obligării CONSILIULUI LOCAL CRAIOVA către reclamantă la plata sumei de 98.889

lei – beneficiu nerealizat pentru perioada septembrie 2004 - 31 decembrie 2005

precum și la diferența de parcări până la 1500 locuri, fiind respinsă cererea

de obligare la majorarea tarifului și la prejudiciul datorat nemajorării pentru

perioada 2001 – 26 august 2004 și până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Cu privire la cererea formulată de

pârâți, s-a reținut neîndeplinirea condițiilor art. 948 C. com. și că pârâtul

CONSILIUL LOCAL CRAIOVA își invocă propria culpă privind nepredarea locurilor

de parcare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

MUNICIPIUL CRAIOVA PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL CRAIOVA ȘI PRIMĂRIA CRAIOVA ,

criticile acestora vizând natura contractului de asociere nr. 13/2001 care trebuia

asimilat unui act administrativ în sensul dispozițiilor Legii nr. 215/2001 și

H.G. nr. 965/2002 deoarece are ca obiect punerea în valoare a bunurilor de

aparțin proprietății publice a Municipiului Craiova, eficiența pactului

comisoriu cu consecința rezilierii unilaterale și numărul locurilor de parcare

efectiv predate.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială, prin decizia nr. 110 din 3 octombrie 2008 a admis apelurile

declarate de reclamanți, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare la Tribunalul Hunedoara, secția contencios administrativ.

Instanța de apel a reținut ca fiind

incidente în speță prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004

în vigoare la data declanșării litigiului dedus judecății întrucât contractul

de asociere nr. 13/2001 a fost încheiat de o autoritate publică CONSILIUL LOCAL

AL MUNICIPIULUI CRAIOVA și are ca obiect punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică reglementată de Legea nr. 213/1998, fiind asimilat unui

contract administrativ.

Oricum, susține instanța de apel, natura

contractului de asociere în sensul că acesta este un contract administrativ a

fost tranșată prin decizia nr. 750/2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ, iar instanța competentă să soluționeze orice litigii

legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea

contractului administrativ este instanța de contencios administrativ.

Se mai arată că în contractul pe care părțile

l-au încheiat se referă la Legea nr. 69/1999 și HCL nr. 62/2000, nu la art. 251-256

C. com.

În contra deciziei menționate a declarat

recurs reclamanta SC C.I. SRL BUCUREȘTI pentru motivele prevăzute de art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. în a căror dezvoltare se arată că:

- în mod greșit instanța de apel a

calificat contractul ca fiind un contract administrativ deoarece la data

încheierii lui nu era în vigoare Legea nr. 554/2004;

- contractul în speță este

rezultatul negocierii, nu este un act de autoritate al intimatei iar

comportamentul pârâtei de a nu-l denunța unilateral ci de a se adresa instanței

în vederea rezilierii lui este un argument în acest sens;

- decizia invocată ca și argument de

instanța de apel, a fost pronunțată într-un alt litigiu care a avut ca obiect

anularea unui act administrativ.

Intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI

CRAIOVA, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI CRAIOVA și MUNICIPIUL CRAIOVA au depus

întâmpinare solicitând respingerea recursului întrucât legea aplicabilă

litigiului este legea de la data soluționării lui iar prin decizia nr. 750/2008

a Curții de Apel Alba Iulia s-a tranșat natura juridică a contractului de

asociere nr. 13/2001 ca fiind un contract administrativ.

Recursul nu este fondat.

Se impune, mai întâi, observația că recurenta deși a invocat ca suport

pentru criticile sale motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 dezvoltarea

lor se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

aplicarea și interpretarea greșită a legii, respectiv a incidenței Legii nr. 554/2004

în cauza de față.

Cu privire la acest aspect se

constată că Legea nr. 554/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial la 7

decembrie 2004 iar data intrării ei în vigoare a fost stabilită prin art. 31

din lege la 30 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, aceasta fiind,

deci, 7 ianuarie 2005.

Acțiunea promovată de reclamantă s-a

înregistrat ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, respectiv

la 23 martie 2005 așa încât normele procedurale pe care le conține, fiind de

imediată aplicare, sunt incidente litigiului de față în determinarea

competenței soluționării lui, neavând relevanță data încheierii contractului de

asociere, aceasta privind raportul de drept fundamental dedus judecății.

Cum potrivit art. 8 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 instanța de contencios administrativ este competentă să

soluționeze orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea,

executarea și încetarea contractului administrativ iar contractul de asociere

în speță se încadrează în noțiunea de contract administrativ definită la art. 2

alin. (1) lit. c) din lege, el având ca obiect punerea în valoare a unor bunuri

proprietate publică, parcările fiind determinate ca atare de instanțe în

situația de fapt stabilită, soluția instanței de apel de trimitere a cauzei la

secția de contencios administrativ a tribunalului spre competentă soluționare

este corectă .

Așa fiind, Înalta Curte în raport de

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reținând ca legală decizia atacată

va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta –

reclamantă SC C.I. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 110/A din 3 octombrie

2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 noiembrie 2009.