ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3311/2010

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 10 martie 2008, reclamanta SC A.D. SA, Mioveni, cheamă în arbitraj pe pârâta SC C.N.C.D. SA, Pitești, solicitând tribunalului arbitral ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 607.007,77 lei reprezentând contravaloarea penalităților neachitate la scadență, astfel cum au fost stabilite conform Protocolului nr. 180150/175 din 26 aprilie 2004, încheiat între părți, și la actualizarea sumei în raport de rata inflației, aplicabilă la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința arbitrală nr. 2 din 24 aprilie 2009, Tribunalul arbitral al Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Argeș respinge acțiunea reclamantei, cu opinia separată a unui arbitru care apreciază că ar fi trebuit admisă acțiunea acesteia cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 607.007,77 lei reactualizată, adică 751.355 lei. Împotriva sentinței tribunalului arbitral, la 4 septembrie 2009 reclamanta formulează acțiune în anulare invocând dispozițiile art. 364 lit. e) C. proc. civ., raportat la cele ale art. 353 3 C. proc. civ. și dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. și solicitând admiterea acesteia, anularea sentinței arbitrale atacate și, pe fond, admiterea soluției reținute în opinia separată a unuia dintre arbitri.

La 7 octombrie 2009, reclamanta petentă completează acțiunea în anulare a sentinței arbitrale, invocând încălcarea unor norme de ordine publică, conform art. 341 alin. (1) C. proc. civ., susținând că tribunalul arbitral trebuia să judece numai raportul juridic izvorât din executarea contractului nr. 40/1653 din 28 august 2008, neexistând clauză compromisorie pentru judecare în cazul unei eventuale plăți nedatorate. Prin sentința nr. 179/ F-C din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, admite acțiunea în anulare formulată de reclamanta petentă, dispune anularea sentinței arbitrale și, pe fond, obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 607.007,78 lei cu titlu de penalități.

Reține instanța, pentru a decide astfel, că nerespectarea termenului de 5 luni pentru pronunțarea hotărârii arbitrale nu poate constitui motiv de caducitate [(art. 353 3 alin. (6) C. proc. civ.)] dacă partea nu a notificat celeilalte părți și tribunalului, până la primul termen de înfățișare, că înțelege să invoce caducitatea, condiții neîndeplinite de reclamanta petentă care, deci, nu poate invoca prevederile art. 353 1 alin. (1) C. proc. civ., că în privința încălcării ordinii publice și a bunelor moravuri nu s-au făcut precizări de către reclamantă și nu s-au demonstrat, așa încât, argumentele nu sunt de primit, precum și că nu s-a dovedit intervenită puterea de lucru judecat, întrucât între părți nu s-a desfășurat un litigiu cu identitate de părți, obiect și cauză, decizia irevocabilă invocată urmând a fi reținută cu titlu de prezumție.

Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că tribunalul arbitral nu și-a putut forma convingerea față de probatoriul insuficient, ceea ce ar fi trebuit să conducă la suplimentarea probelor și nu la respingerea acțiunii, cu atât mai mult cu cât cuantumul penalităților și facturile nu au fost niciodată contestate de pârâtă, care, dimpotrivă, a achitat din suma totală suma de 808.105,39 lei, rămânând de achitat suma de 607.007,77 lei, evidențiată și de raportul de expertiză efectuată în cauză. Împotriva hotărârii judecătorești de mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea dispozițiilor art. 304 1 și a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 C. proc. civ., cu raportare la art. 364 C. proc.

civ., admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii în anulare a sentinței arbitrale, formulată de intimata reclamantă. În fundamentarea recursului său recurenta critică instanța pentru a fi intrat în analiza fondului litigiului considerând că celelalte critici ale reclamantei sunt fondate, deși apreciase corect că reclamanta petentă, intimata de față, nu a îndeplinit condițiile legale pentru a invoca dispozițiile art. 353 1 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu a probat încălcarea ordinii publice și a bunelor moravuri de către tribunalul arbitral. Recurenta critică instanța judecătorească pentru ignorarea dispozițiilor art. 364 alin. (1) C. proc. civ., procedând la cercetarea fondului cauzei deduse tribunalului arbitral, soluționând cauza și cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 4 C. proc.

civ., dând mai mult decât s-a cerut față de obiectul cererii arbitrale prin trimiterea la dispozițiile art. 371 2 alin. (2) C. proc. civ. și reținând greșit că nu s-ar fi stabilit cuantumul sumei pretinse și că în speță ar fi operat compensarea, aspect necerut de niciuna dintre părți. Analizând recursul recurentei prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, dar și prin prisma dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., se constată că acesta este fondat, hotărârea judecătorească recurată fiind nelegală și netemeinică. Se constată, în acest sens, că în termenul procedural prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta intimată a formulat acțiunea în anulare a sentinței arbitrale, invocând incidența dispozițiilor art. 364 lit. e) raportat la art. 353 1 C. proc.

civ. și a dispozițiilor art. 364 lit. i) cu referire la încălcarea prevederilor art. 969 C. civ., ale art. 942 C. civ. și ale art. 46 și art. 55 C. com., instanța judecătorească reținând întemeiat că nu sunt întrunite condițiile art. 353 3 alin. (1) și alin. (6) C. proc. civ. și, deci, nici cele prevăzute de art. 364 lit. e), precum și că reclamanta nu a probat încălcarea unor norme de ordine publică sau a bunelor moravuri pentru a se putea face aplicare art. 364 lit. i) C. proc. civ. nereținând, în cauză, ca intervenită autoritatea de lucru judecat, dar procedând la analiza fondului pricinii cu încălcarea prevederilor art. 364 alin. (1) potrivit cărora hotărârea arbitrală poate fi desființată numai pentru unui dintre motivele prevăzute de art. 364 lit. a) – i), deși nu reținuse incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de art. 364 lit. a), b), c), d), f), g) sau h) C. proc.

civ., pentru a putea admite acțiunea în anulare formulată în cauză, ea intrând, astfel, nelegal în cercetarea fondului pricinii. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat de recurentă împotriva sentinței instanței judecătorești urmează a fi admis iar sentința recurată urmează a fi modificată în sensul că acțiunea în anulare a sentinței arbitrale urmează a fi respinsă ca nefondată. Cu aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ., ca parte căzută în pretenții, reclamanta intimată urmează a fi obligată la plata către pârâta recurentă a sumei de 5.095,53 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru și timbrul judiciar, achitate de recurentă în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC C.N.C.D. SA Pitești împotriva sentinței nr. 179/ F-C din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința recurată în sensul că se respinge acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC A.D. SA Mioveni. Obligă intimata reclamantă SC A.D. SA Mioveni la 5095,53 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă SC C.N.C.D. SA Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.