ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3311/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 10

martie 2008, reclamanta SC A.D. SA, Mioveni, cheamă în arbitraj pe pârâta SC C.N.C.D.

SA, Pitești, solicitând tribunalului arbitral ca prin hotărârea ce va pronunța

să fie obligată pârâta la plata sumei de 607.007,77 lei reprezentând contravaloarea

penalităților neachitate la scadență, astfel cum au fost stabilite conform

Protocolului nr. 180150/175 din 26 aprilie 2004, încheiat între părți, și la

actualizarea sumei în raport de rata inflației, aplicabilă la data plății

efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința arbitrală nr. 2 din 24

aprilie 2009, Tribunalul arbitral al Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de

Comerț și Industrie Argeș respinge acțiunea reclamantei, cu opinia separată a

unui arbitru care apreciază că ar fi trebuit admisă acțiunea acesteia cu

consecința obligării pârâtei

la plata sumei de 607.007,77 lei reactualizată, adică 751.355 lei.

Împotriva sentinței tribunalului

arbitral, la 4 septembrie 2009 reclamanta formulează acțiune în anulare

invocând dispozițiile art. 364 lit. e) C. proc. civ., raportat la cele ale art.

353

3

C. proc. civ. și dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. și

solicitând admiterea acesteia, anularea sentinței arbitrale atacate și, pe

fond, admiterea soluției reținute în opinia separată a unuia dintre arbitri.

La 7 octombrie 2009, reclamanta

petentă completează acțiunea în anulare a sentinței arbitrale, invocând

încălcarea unor norme de ordine publică, conform art. 341 alin. (1) C. proc.

civ., susținând că tribunalul arbitral trebuia să judece numai raportul juridic

izvorât din executarea contractului nr. 40/1653 din 28 august 2008, neexistând

clauză compromisorie pentru judecare în cazul unei eventuale plăți nedatorate.

Prin sentința nr. 179/ F-C din 27

octombrie 2009, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, admite acțiunea în anulare formulată de reclamanta

petentă, dispune anularea sentinței arbitrale și, pe fond, obligă pârâta să

plătească reclamantei suma de 607.007,78 lei cu titlu de penalități.

Reține instanța, pentru a decide

astfel, că nerespectarea termenului de 5 luni pentru pronunțarea hotărârii

arbitrale nu poate constitui motiv de caducitate [(art. 353

3

alin.

(6) C. proc. civ.)] dacă partea nu a notificat celeilalte părți și tribunalului,

până la primul termen de înfățișare, că înțelege să invoce caducitatea,

condiții neîndeplinite de reclamanta petentă care, deci, nu poate invoca

prevederile art. 353

1

alin. (1) C. proc. civ., că în privința

încălcării ordinii publice și a bunelor moravuri nu s-au făcut precizări de

către reclamantă și nu s-au demonstrat, așa încât, argumentele nu sunt de

primit, precum și că nu s-a dovedit intervenită puterea de lucru judecat,

întrucât între părți nu s-a desfășurat un litigiu cu identitate de părți, obiect

și cauză, decizia irevocabilă invocată urmând a fi reținută cu titlu de

prezumție. Cu privire la fondul cauzei, instanța reține că tribunalul arbitral

nu și-a putut forma convingerea față de probatoriul insuficient, ceea ce ar fi

trebuit să conducă la suplimentarea probelor și nu la respingerea acțiunii, cu

atât mai mult cu cât cuantumul penalităților și facturile nu au fost niciodată

contestate de pârâtă, care, dimpotrivă, a achitat din suma totală suma de

808.105,39 lei, rămânând de achitat suma de 607.007,77 lei, evidențiată și de

raportul de expertiză efectuată în cauză.

Împotriva hotărârii judecătorești de

mai sus pârâta declară recurs solicitând, cu invocarea dispozițiilor art. 304

1

și a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 C. proc.

civ., cu raportare la art. 364 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea

hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii în anulare a sentinței

arbitrale, formulată de intimata reclamantă.

În fundamentarea recursului său

recurenta critică instanța pentru a fi intrat în analiza fondului litigiului

considerând că celelalte critici ale reclamantei sunt fondate, deși apreciase

corect că reclamanta petentă, intimata de față, nu a îndeplinit condițiile

legale pentru a invoca dispozițiile art. 353

1

alin. (1) C. proc.

civ. și nici nu a probat încălcarea ordinii publice și a bunelor moravuri de

către tribunalul arbitral.

Recurenta critică instanța

judecătorească pentru ignorarea dispozițiilor art. 364 alin. (1) C. proc. civ.,

procedând la cercetarea fondului cauzei deduse tribunalului arbitral,

soluționând cauza și cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ.,

dând mai mult decât s-a cerut față de obiectul cererii arbitrale prin trimiterea

la dispozițiile art. 371

2

alin. (2) C. proc. civ. și reținând greșit

că nu s-ar fi stabilit cuantumul sumei pretinse și că în speță ar fi operat

compensarea, aspect necerut de niciuna dintre părți.

Analizând recursul recurentei prin

prisma motivelor de nelegalitate invocate, dar și prin prisma dispozițiilor art.

304

1

C. proc. civ., se constată că acesta este fondat, hotărârea

judecătorească recurată fiind nelegală și netemeinică.

Se constată, în acest sens, că în

termenul procedural prevăzut de art. 365 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta

intimată a formulat acțiunea în anulare a sentinței arbitrale, invocând

incidența dispozițiilor art. 364 lit. e) raportat la art. 353

1

C.

proc. civ. și a dispozițiilor art. 364 lit. i) cu referire la încălcarea

prevederilor art. 969 C. civ., ale art. 942 C. civ. și ale art. 46 și art. 55 C.

com., instanța judecătorească reținând întemeiat că nu sunt întrunite

condițiile art. 353

3

alin. (1) și alin. (6) C. proc. civ. și, deci,

nici cele prevăzute de art. 364 lit. e), precum și că reclamanta nu a probat

încălcarea unor norme de ordine publică sau a bunelor moravuri pentru a se

putea face aplicare art. 364 lit. i) C. proc. civ. nereținând, în cauză, ca

intervenită autoritatea de lucru judecat, dar procedând la analiza fondului

pricinii cu încălcarea prevederilor art. 364 alin. (1) potrivit cărora

hotărârea arbitrală poate fi desființată numai pentru unui dintre motivele

prevăzute de art. 364 lit. a) – i), deși nu reținuse incidența vreunuia dintre

motivele prevăzute de art. 364 lit. a), b), c), d), f), g) sau h) C. proc.

civ., pentru a putea admite acțiunea în anulare formulată în cauză, ea intrând,

astfel, nelegal în cercetarea fondului pricinii.

Astfel fiind, cu aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat de recurentă

împotriva sentinței instanței judecătorești urmează a fi admis iar sentința

recurată urmează a fi modificată în sensul că acțiunea în anulare a sentinței

arbitrale urmează a fi respinsă ca nefondată.

Cu aplicarea prevederilor art. 274 C.

proc. civ., ca parte căzută în pretenții, reclamanta intimată urmează a fi

obligată la plata către pârâta recurentă a sumei de 5.095,53 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru și timbrul judiciar, achitate

de recurentă în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC C.N.C.D. SA Pitești împotriva sentinței nr. 179/ F-C din 27 octombrie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică în tot sentința recurată în

sensul că se respinge acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC A.D. SA

Mioveni.

Obligă intimata reclamantă SC A.D. SA

Mioveni la 5095,53 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă SC C.N.C.D.

SA Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2010.