ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 944/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 944/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului, se

reține:

Prin încheierea din ședința publică de la data de 1 martie

2010, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins cererile de liberare provizorie sub control judiciar ale

inculpaților D.F.L. și T.M.C., iar în temeiul dispozițiilor art. 300

2

raportat

la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat legalitatea

și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C.L.G., M.M.I., C.S.,

M.C.F., D.F.L., S.P.M., D.C.C. și T.M.C., menținând în continuare măsura pe

considerentul că subzistă cerințele impuse de dispozițiile art. 148 lit. f) C.

proc. pen., că este necesară administrarea unui material probator complex

(circa 30 martori ce urmează a fi audiați) pentru a se constata „clar și

indubitabil dacă inculpații sunt vinovați sau nu, care este implicarea

fiecăruia în infracțiunile pentru care sunt cercetați” și existând o „bănuială

rezonabilă că inculpații ar fi comis o multitudine de infracțiuni care se

caracterizează printr-un grad de pericol social ridicat, implicând un număr

mare de persoane, printre aceștia aflându-se un avocat și un ofițer de poliție”

se justifică și pericolul concret pentru ordinea publică.

În termen legal inculpații au

exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând încheierea pentru

nelegalitate și netemeinice, astfel:

- inculpații C.L.G., avocat și T.M.C.

sunt acuzați de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 189, art. 192 și art.

194 C. pen., constând în aceea că:

- ar fi pătruns fără drept în

domiciliul martorei P.M.M. – concubina părții vătămate D.S., unde ar fi

exercitat acte de violență și amenințări asupra acestuia pentru achitarea unor

împrumuturi;

- în aceeași dată de 20 octombrie

2008, contrar voinței acestuia, împreună cu inculpatul S.P.M. l-ar fi urcat cu

forța în autoturism și l-au condus pe barajul lacului de acumulare din comuna

Budeasa, județul Argeș, unde l-ar fi ținut contra voinței sale circa 2 ore,

amenințându-l și lovindu-l pentru rambursarea datoriilor acumulate, după care

l-au abandonat în acel loc;

- la 21 noiembrie 2008, în cabinetul

de avocatură al inculpatului C.L.G., acesta împreună cu inculpatul M.C.F. și

inculpatul D.C.C. l-ar fi lipsit de libertate și lovit;

Inculpații recunosc că între ei și

partea vătămată există neînțelegeri legate de faptul că acesta nu le restituie

împrumuturile contractate, însă neagă că l-ar fi lipsit de libertate sau șantajat

pe partea vătămată. Recunosc însă că l-au lovit superficial pe acesta și nu la

modul reclamat, dovadă raportul medico-legal din 11 decembrie 2008, în care se

consemnează că la examenul din 22 noiembrie 2008 s-au constatat numai echimoze

la nivelul hemitoracelui stâng și la gamba stângă, care au necesitat pentru

vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale.

Referitor la infracțiunile de trafic

de influență și complicitate la luare de mită, inculpatul C.L.G. reliefează

contradicția declarațiilor părții vătămate privind cuantumul sumei solicitate

în scopul intervenției pe lângă organele de urmărire penală, care variază între

7.000 euro și 11.000 euro, plus 50 l țuică, arătând că singurele mijloace de

probă sunt susținerile părții vătămate și tatălui acesteia.

- inculpatul M.C.F. este acuzat de

lipsire de libertate și șantaj, întrucât în urma împrumutării părții vătămate D.S.

cu suma de 5.500 euro și 1.500 DOLARI U.S.A., acesta nu i-a mai restituit

datoria, drept pentru care în 21 decembrie 2008 l-ar fi bătut pe acesta

împreună cu D.C., iar în 11 decembrie 2008, în incinta Primăriei Bascov, l-ar

fi lovit și l-a urcat în autoturism, lipsindu-l de libertate, l-a transportat

în zona lacului de acumulare din comuna Budeasa, județul Argeș, unde din nou

l-a bătut și l-a șantajat cu omorârea dacă nu-l împuternicește să ridice o sumă

de bani de la Primăria Bascov (ce i se cuvenea acestuia) pentru achitarea

parțială a împrumutului.

Și acest inculpat reliefează

contradicțiile existente între declarațiile părții vătămate, care arată că este

prieten cu el și nu l-ar fi lovit, precum și ale martorilor angajați ai

Primăriei Bascov, care nu ar confirma acuzațiile.

- inculpatul D.F.L. critică

încheierea pentru faptul că menținerea stării de arest preventiv a sa nu a fost

motivată în niciun fel de către instanța de fond, mai ales că între el și

partea vătămată există o relație de amiciție, care nu ar fi justificat în

niciun fel un comportament violent din partea sa, mai ales că nu acordase

acestuia niciun împrumut financiar, ca să aibă ce să recupereze.

Tot sub aspectul situației de fapt

sunt evidențiate declarațiile celorlalți inculpați și ale părții vătămate, care

constant a susținut că inculpatul nu ar fi avut nici o contribuție la lovirea,

lipsirea de libertate sau șantajarea sa.

- inculpatul C.S. susține că nu are

nici o legătură cu ceilalți inculpați sub aspectul situației de fapt descrise,

singurul lucru comun fiind persoana părții vătămate, care i-a edificat o

construcție și căreia i-a solicitat chitanțe și facturi pentru a dovedi plata

materialelor necesare.

- inculpatul S.P.M. își susține

nevinovăția în raport cu probele cauzei, administrate atât în faza de urmărire

penală, cât și în etapa cercetării judecătorești, care este deja avansată,

fiind audiați inculpații, partea vătămată și o parte din martori. Prin urmare,

nu se mai justifică menținerea stării de arest, nemaiputând influența martorii.

- inculpatul D.C.C. critică

menținerea stării de arest pe motiv că nu prezintă pericol concret pentru ordinea

publică, fiind singurul care a recunoscut faptele, iar în raport cu

circumstanțele personale ce-l caracterizează se impune punerea sa în libertate.

- inculpatul M.M.I. arată că nu mai

poate influența în nici un fel probele cauzei, întrucât cercetarea

judecătorească s-a încheiat în ceea ce-l privește, lăsarea sa în libertate

neprezentând un pericol concret pentru ordinea publică în raport cu datele

personale ce-l caracterizează.

Examinând criticile în raport cu

actele și lucrările cauzei, încheierea recurată cât și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept - conform dispozițiilor art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt fondate pentru cele ce vor fi

expuse în continuare.

Toți inculpații au fost trimiși în

judecată pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- inculpatul C.L.G. - avocat, sub

aspectul infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 75 lit. a) și d) C. pen.;

- art. 194 alin. (1) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) și d) C. pen.;

- art. 257 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 5 alin. (1) și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.;

- art. 26 C. pen. raportat la art. 254

alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- art. 192 alin. (2) C. pen. cu

aplicarea art. 75 lit. a) și d) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.;

- inculpatul M.M.I. - polițist,

pentru infracțiunile prevăzute de:

- art. 254 alin. (2) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.;

- art. 255 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000;

- art. 257 C. pen. raportat la art. 5,

art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.;

- inculpatul C.S., sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- inculpatul M.C.F., zis D., sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 194 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 189 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- inculpatul D.F.L., zis H., sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 194 alin. (1) și art. 189 alin. (2) C.

pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) și d) C.

pen.;

- inculpatul S.P.M., zis M.P., sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 194 alin. (1) C. pen., art. 189 alin.

(2) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen. și art. 75 lit. a) și d) C. pen.;

- inculpatul D.C.C., sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 raportat

la art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; art. 189 alin.

(2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 75 lit. a) și d) C.

pen.;

- inculpatul T.M.C., zis T., sub

aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen.; art. 194 alin.

(1) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a)

și art. 75 lit. a) și d) C. pen.;

- inculpatul S.F., sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 6

1

din Legea nr. 78/2000;

- inculpatul P.V., sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen. și art. 194 alin. (1) C.

pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 75 lit. a) și d) C.

pen.;

- inculpatul I.P., sub aspectul

infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Fără a pune în discuție situația de

fapt rezultată din materialul probator și criticată de către fiecare inculpat,

se constată ca fiind întrunite cerințele art. 143 C. proc. pen. referitoare la

indiciile temeinice și probele privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea

penală.

În etapa procesuală în care se află

dosarul, ceea ce trebuie analizat este îndeplinirea cerințelor impuse de art. 148

lit. f) C. proc. pen., în sensul cuantumului pedepsei și a pericolului concret

pentru ordinea publică, dacă inculpații arestați preventiv ar fi lăsați în

libertate.

Dacă sub aspectul cuantumului

pedepselor prevăzute pentru infracțiunile imputate acestora nu se pun probleme

juridice, pericolul social pentru ordinea publică comportă nuanțări și discuții

în ceea ce privește subzistența sa.

Așa cum se poate observa,

legiuitorul în formularea celei de-a doua condiții de la art. 148 lit. f) C.

proc. pen. a avut în vedere pericolul concret și nu pericolul social abstract

al infracțiunii, care a fost luat în calcul atunci când s-au stabilit limitele

de pedeapsă pentru faptele respective.

Prin urmare, în analiza pericolului

concret pentru ordinea publică, în afara naturii infracțiunii, importantă este

persoana inculpatului și condițiile și împrejurările în care au fost săvârșite

faptele.

După cum se observă, factorul comun

care leagă inculpații între ei îl constituie partea vătămată, care se ocupa,

conform propriilor susțineri din fața instanței de judecată „Recunosc că din

asta trăiam luam cu împrumut dintr-o parte le dădeam în alta, dar în același

timp toți de la care împrumutam, inclusiv inculpații din această cauză, știau

situația mea financiară”, cu împrumuturi de zeci de mii de euro, cu dobândă, de

la cămătari sau alte persoane, pe care nu mai era în stare să le restituie.

Or, parte din inculpații în cauză au

acționat în vederea intimidării părții vătămate pentru a restitui împrumuturile

restante pentru care ei garantaseră la cămătari.

Nu s-a făcut dovada că modul de

viață al inculpaților era de a se ocupa cu lipsirea de libertate, șantaj sau

violarea de domiciliu. Dimpotrivă, fiecare a făcut dovada unor familii închegate,

încadrați în muncă fiind și câștigându-și existența în mod onest.

În ceea ce privește infracțiunea de

corupție, de asemenea fapta este singulară, urmând ca în cazul constatării

vinovăției inculpaților instanța să aplice dispozițiile legale.

În nici un caz, persoana

inculpaților, dar și modalitatea de săvârșire a faptelor nu justifică lipsirea

lor de libertate în continuare, ei nereprezentând un pericol concret pentru

ordinea publică și comunitatea în care trăiesc – modul lor de viață,

ocupațiile, comportamentul – nu sunt de natură a induce acel sentiment de

insecuritate în rândul concetățenilor.

Chiar instanța de fond, în motivarea

măsurii, apreciază că ar fi necesară menținerea stării de arest preventiv

pentru a se stabili „clar și indubitabil” implicarea și vinovăția fiecăruia,

aspect de natură a concluziona că situația de fapt imputată acestora nu este pe

deplin elucidată, cu consecința inacceptării tezei arestului preventiv în acest

scop, procesul penal putându-se desfășura în continuare în bune condiții și cu

aceștia în stare de libertate.

De altfel, C.E.D.O. s-a pronunțat în

mai multe cauze că trecerea timpului estompează din ecourile infracțiunii în

rândul opiniei publice, nemaifiind justificată menținerea stării de arest a

inculpaților trimiși în judecată.

În raport cu stadiul procesual al

cauzei, antecedentele penale cât și datele ce-i caracterizează pe inculpați nu

se justifică nici temerea că vor săvârși alte infracțiuni sau că vor încerca să

influențeze martori ori să denatureze probele.

Schimbându-se temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., recursurile vor fi admise și pentru a se asigura desfășurarea în bune

condiții a procesului penal, se va lua față de inculpați măsura prevăzută de art.

145 C. proc. pen., cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de inculpații C.L.G., .S., M.C.F., D.F.L., S.P.M., D.C.C., T.M.C. și

M.M.I. împotriva încheierii din 1 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 1566/46/2009.

Casează încheierea

atacată și rejudecând:

În baza art. 139 alin. (1)

C. proc. pen. înlocuiește măsura arestării preventive a inculpaților: C.L.G., (fiul

lui V. și C.), C.S. (fiul lui G. și V.), M.C.F. (fiul lui C. și R.), D.F.L. (fiul

lui M. și M.), S.P.M. (fiul lui C. și M.), D.C.C. (fiul lui I. și M.), T.M.C. (fiul

lui I. și F.) și M.M.I. (fiul lui I. și M.) cu măsura preventivă a obligării de

a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145

1

C. proc. pen.

Dispune punerea de

îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

În baza art. 145 alin.

(1)

1

C. proc. pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara,

inculpații se vor supune următoarelor obligații:

a)

să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b)

să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, respectiv

secția de poliție de la domiciliul fiecărui inculpat, conform programului de

supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

c)

să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

d)

să nu dețină sau să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de

arme.

În baza art. 145 alin.

(1)

2

C. proc., impune inculpaților obligația prevăzută de litera c),

în sensul să nu se apropie de persoanele vătămate membrii familiilor acestora,

persoanele împreună cu care au comis fapta, martori și să nu comunice cu

acestea direct sau indirect.

Atrage atenția

inculpaților asupra dispozițiilor art. 145 alin. (3) C. proc. pen.

Cheltuielile judiciare

rămân în sarcina statului, din care suma de câte 25 lei, reprezentând onorariul

apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleși, se

va plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 martie 2010.