ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.06.2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2030/2008

HOTĂRÂRE
05.06.2008
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2030/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursurilor de față

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 20/P din 2 aprilie 2008, Curtea de

Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu

minori, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii Z.P. și Z.M.

împotriva rezoluției din 10 ianuarie 2008 dată în dosarul nr. 285/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și

a rezoluției procurorului general din 30 ianuarie 2008 dată în dosarul

nr.

57/ll.2/2008.

S-au

reținut, în esență, următoarele:

Prin

plângerea formulată de petiționari la procuror, s-a solicitat efectuarea de

cercetări împotriva procurorului M.D. din cadrul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Bihor și a avocatului D.R., pentru pretinsa săvârșire a

infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., susținându-se că au influențat

tergiversarea dosarului nr. 855/833/2004 al Tribunalului Bihor, în care au avut

calitatea de părți vătămate.

Prin

rezoluția din 10 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 285/P/2007 al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în temeiul art. 228 alin. (4) și (6) C.

proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de presupușii făptuitori pentru pretinsa săvârșire a

infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

S-a

reținut, în esență, că presupușii făptuitori nu au influențat tergiversarea

cauzei, în cauză pronunțându-se o sentință de către Judecătoria Salonta, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 485/R din 13 iunie 2007, prin care s-a

dispus achitarea inculpatului L.P., asistat de avocat D.R.

S-a mai

arătat că nici în ce privește modul de soluționare a dosarului penal nr. 422/P/2004

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta de către procurorul M.D., care a

dispus neînceperea urmăririi penale față de L.P. pentru pretinsa săvârșire a

infracțiunii prevăzute de art. 192 C. pen., nu se poate reține că ar fi

tergiversat soluționarea cauzei.

Prin

rezoluția din 30 ianuarie 2008, dată în dosarul

nr. 57/11.2/2008 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de

neîncepere

a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Î

mpotriva

ambelor rezoluții ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea,

petiționarii au formulat plângere la instanță.

Instanța

de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată,

plângerea petiționarilor și a menținut soluțiile procurorului, reținând că în

mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, din probele

dosarului nerezultând comiterea vreunei fapte penale, întrucât procesul s-a

desfășurat în condiții de deplină legalitate.

Î

mpotriva

sentinței petiționarii au declarat recurs, pe care l-au motivat în scris la

fila 2 din dosar.

Recursurile declarate sunt nefondate.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de

fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiționari, ca nefondată.

Într-adevăr,

așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu

privire la săvârșirea infracțiunii reclamate în sarcina procurorului M.D. și a

avocatului D.R.

Criticile

petiționarilor, care se referă la tergiversarea cauzei de către intimatul

procuror, nu pot constitui un motiv pentru tragerea la răspundere penală a

magistratului sub aspectul săvârșirii infracțiunii reclamate de petiționari,

activitatea acestuia putând fi verificată sub acest aspect de către procurorul

ierarhic superior, în condițiile art. 275 și urm. C. proc. pen.

Î

n ce

privește influența avocatului D.R. în tergiversarea cauzei, aceasta era supusă

cenzurii instanței judecătorești învestită cu soluționarea cauzei.

Î

n

raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este

temeinică și legală, urmând a fi respinse, ca nefondate, recursurile declarate

de petiționari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

ÎN

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de recurenții petiționari Z.P. și Z.M. împotriva sentinței penale nr.

20/P din 2 aprilie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă

recurenții petiționari la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 5 iunie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-05-08
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1594/2008
cererea formulată de revizuienta U.N.S.R. împotriva sentinței penale nr. 555/2001 al Judecătoriei Oradea, în dosarul nr. 2133/2000, precum și cererea formulată de revizuienta adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea. În raport cu
ÎCCJ 2009-09-29
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3029/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 32/PI din 18 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1113/35/P/2008 s-
ÎCCJ 2008-06-20
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2245/2008
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 21 decembrie 2007 sub nr. 1588/35/P/2007 petiționarul G.V. a solicitat în conformitate cu dispo
ÎCCJ 2008-02-27
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 711/2008
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 121/ PI din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea for
ÎCCJ 2009-05-28
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2021/2009
, petiționarul F.G. a formulat plângere, care a fost respinsă ca neîntemeiată de prim-procurorul C.M. prin rezoluția nr. 117/VII 1.1/2004. Plângerea formulată de petiționar, în conformitate cu art. 278 1 C. proc. pen., a fost respinsă ca ne
Sursă