ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2510/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC B.C.I. SRL ROȘIORI DE

VEDE prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede a

solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului

MUNICIPIUL ROȘIORI DE VEDE la plata sumei de 184.204 lei reprezentând contravaloarea

investițiilor cu caracter definitiv – realizate cu acordul locatorului,

necesare bunei desfășurări a activității obiectivului, care a făcut obiectul

contractului de închiriere nr. 3001 din 9 februarie 2001.

Prin sentința comercială nr. 118 din

4 octombrie 2007, Judecătoria Roșiorii de Vede a admis excepția necompetenței

materiale invocată din oficiu și a declinat cauza spre competentă soluționare

Tribunalului Teleorman.

Tribunalul Teleorman, prin sentința

comercială nr. 291 din 30 iunie 2008, a admis în parte acțiunea reclamantei SC B.C.I.

SRL ROȘIORI DE VEDE și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de

155.200 lei, reprezentând c/val investiții (lucrări) la spațiul comercial

"Ștrandul Tineretului”, precum și suma de 4931 lei reprezentând cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în esență, următoarele:

Pârâtul MUNICIPIUL ROȘIORI DE VEDE,

prin adresa nr. 13829 din 20 iunie 2009, și-a dat acordul pentru realizarea

investițiilor de către reclamanta SC B.C.I. SRL ROȘIORI DE VEDE menționate în

adresele nr. 8805/2001 și 5250/2002. Astfel că, reclamanta a efectuat

investițiile numai cu acordul scris al pârâtei, însă nu sub forma unui act

adițional la contractul nr. 3001 din 9 februarie 2001 așa cum era prevăzut în

art. 15 alin. (2) din același contract. Totodată, a mai reținut că în ce

privește încheierea actului adițional nu poate fi reținută culpa reclamantei,

întrucât această obligație îi revenea pârâtei care nu a încheiat actul

adițional ci doar și-a exprimat acordul scris.

De asemenea, a mai reținut că față

de concluziile raportului de expertiză instanța a constatat că cererea

reclamantei este întemeiată în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză,

contractul de închiriere a obiectivului încetând din anul 2005.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia nr. 545 din 10 decembrie 2008, a admis apelul formulat de pârâtul MUNICIPIUL ROȘIORI DE VEDE, – prin Primar N.I. și a modificat

în tot sentința apelată în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată,

reținând în esență că, în cauză, nu a fost făcută dovada cu privire la natura

îmbunătățirilor în sensul art. 15 din contractul de închiriere nr. 3001 din 9

februarie 2001. A mai reținut că nu există nici un act adițional la contractul

de închiriere așa cum prevede art. 15 alin. (2) din același contract, iar

valoarea pretențiilor solicitate de reclamantă ca fiind contravaloarea

investițiilor executate nu a fost cert determinată, reclamanta nereprezentând

nici în instanță, nici cu ocazia efectuării expertizei, facturi sau decont cu

cheltuielile efectuate. Astfel că, în speță, nu se aplică principiul

îmbogățirii fără justă cauză cum greșit a reținut instanța de fond; ci mai

degrabă se află în prezenta unei plăți nedatorate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC B.C.I. SRL ROȘIORI DE VEDE solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei recurate și menținerea sentinței pronunțată de instanța de

fond, ca fiind temeinică și legală.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurentul a susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică sub

aspectul legat de expertiza efectuată în cauză și sub aspectul legat de forma

juridică pe care trebuia să o îmbrace acordul scris pentru efectuarea de

investiții cu caracter definitiv. Astfel, susține recurenta că s-a făcut dovada

acordului dat prin cele două adrese semnate de instituția primarului, fără să

fie o condiție ad-validitatem, ce îmbracă forma unui act adițional conform art.

15 alin. (2) din contractul de închiriere nr. 3001 din 9 februarie 2001. De

asemenea, mai susține că este evidentă îmbogățirea fără justă cauză a intimatei

pârâte, forma scrisă a acordului nu cădea în sarcina subscrisei, ea fiind

atributul locatorului și nu putea să ducă la neacordarea îmbunătățirilor

efectuate la obiectivul aparținând locatorului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar,

intimatul-pârât MUNICIPIUL ROȘIORII DE VEDE – prin Primar a solicitat

respingerea recursului ca neîntemeiat, critica recurentei reclamante privind

decizia instanței de apel fiind strâns legată de forma pe care trebuia să o

îmbrace acordul scris al locatorului, menționat în art. 15 alin. (2) din

contractul de închiriere nr. 3001 din 9 februarie 2001.

Analizând hotărârea prin prisma temeiului

de drept arătat și a criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru

următoarele considerente:

Recursul, astfel cum rezultă din

prevederile art. 299-316 C. proc. civ., este definit drept o cale extraordinară

de atac, de reformare, nedevolutivă care se află la dispoziția părților în

proces în ce privește promovarea sa în instanță.

Regulile procedurale stabilesc expres

cerințele pe care trebuie să le îndeplinească o astfel de cerere și în acest

sens sunt de observat dispozițiile art. 302¹ lit. c) C. proc. civ., care

impun indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor. După cum rezultă din sinteza susținerilor din recurs, așa cum

a fost redată mai sus, recurenta nu a indicat motivele de recurs prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Prima critică privind raportul de

expertiză este de netemeinicie, analiza acesteia nefiind posibilă în prezenta

cale de atac, Înalta Curte reținând că aceasta tinde la o reapreciere a

probelor în recurs, ceea ce este inadmisibil.

Deși recurentul nu a invocat

explicit niciunul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304

pct. 1-9 C. proc. civ., Înalta Curte încadrează cea de a doua critică privind

acordul scris ce trebuia să îmbrace forma unui act adițional ca fiind

circumscrisă motivului prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Din examinarea actelor de la dosar,

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei a

rezultat că instanța de apel, în mod corect, a apreciat actul juridic dedus

judecății și probatoriile administrate în cauză, pronunțând o hotărâre

temeinică și legală.

Instanța de apel a reținut în mod

judicios că părțile nu au încheiat actul adițional prevăzut de art. 15 alin. (2)

din contractul de închiriere nr. 3001 din 9 februarie 2001, condiție ad-validitatem.

Totodată, instanța de apel în mod

corect a apreciat că în cauză nu poate fi aplicat principiul îmbogățirii fără

justă cauză cum greșit a reținut instanța de fond, ci mai degrabă se află în prezenta

unei plăți nedatorate.

Pentru toate aceste motive, conform

art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC B.C.I. SRL ROȘIORI DE VEDE împotriva deciziei nr. 545 din 10

decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC B.C.I. SRL ROȘIORI DE VEDE împotriva deciziei nr. 545 din 10

decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 octombrie 2009.